436 matches
-
visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte - Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi cum doarme-ntreaga fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De cine i-e drag, Speranța s-atîrnă De un zvon pribeag. Plesnire de picuri Abia sunând Și stropii îngheață Pe rând, pe rând. De lungi necazuri Ce le
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-un zvon pribeag. Plesnire de picuri Răsună abia Și stropii îngheață De vreme rea. Plesnire de picuri Răsună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deveni livid și încercă să se ridice din fotoliul în care stătea. Mișcarea i se frânse însă la jumătate și se prăbuși la loc. În piept simți o durere sfâșietoare. Mâna stângă îi amorți imediat și tâmplele începură să-i vâjâie. Cu ultimele sale puteri văzu cum Ariam se năpustește spre el în timp ce Maria ieșea grăbită pe coridor. Dintr-odată perspectiva se schimbă și se văzu pe el însuși, privit de sus, o biată păpușă dezarticulată pe care Ariam, un doctor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Bucuros că Starețul îi dăduse ocazia să citeze din Texte și chinuindu-se să-și aducă aminte despre vreun novice care să mai fi avut șansa asta, tânărul rosti repede: - Dar lucrarea Lui a dăinuit; printre zidurile Abației încă nu vâjâie timpul. Ochii Abatelui se întunecară. Printre novici se spunea că un citat din Texte, strecurat în timpul consacrării, era sinonim cu reușita. Tocmai de aceea Abatele nu obișnuia prea des să dea tinerilor prilejul de a cita din Revelațiile Sfântului Augustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
peste care era încins cu o cureacu cataramă albă. 2. Transformă substantivele următoare, după model: abur - aburi - aburii premiant premiant premianții băiat băieți băieții învățător învățători învățătorii 3. Grupează verbele în funcție de imaginea ce poate fi sugerată de conținutul lor: risipește, vâjâie, se înnegurează, ciripesc, accelerează, scânteiază, se topesc, răpăie, s-au ivit, bolborosesc, înconjoară, s au îngălbenit, șoșoteau, se strecoară, poleiesc, hohotesc. Imagini vizuale, Imagini auditive, Imagini de mișcare Se innegurează, vâjâie, risipește 4. Transformă propozițiile următoare în titluri fără predicat
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
imaginea ce poate fi sugerată de conținutul lor: risipește, vâjâie, se înnegurează, ciripesc, accelerează, scânteiază, se topesc, răpăie, s-au ivit, bolborosesc, înconjoară, s au îngălbenit, șoșoteau, se strecoară, poleiesc, hohotesc. Imagini vizuale, Imagini auditive, Imagini de mișcare Se innegurează, vâjâie, risipește 4. Transformă propozițiile următoare în titluri fără predicat: Elevii traversează Munții Carpați. -Traversarea Carpaților Cercetătorii urmăresc dezvoltarea plantelor Urmărirea plantelor Arheologii cercetează ruinele unei cetăți Cercetarea cetății Ei se gândesc să organizeze o excursie organiyarea excursiei Profesorii corectează testele
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
picioare din fața covergii și privește către susul pârâului. Pe cursul lui vine la vale, rostogolindu-se, o undă tulbure și înspumată. Așa a umplut albia dezgolită de secetă, a cotit pe meandră în jurul câmpului cu semănătură și a apucat-o vâjâind la vale. Oare n-o să rupă gardul de lut al câmpului, să-l înece și să-i facă lanul de grâu una cu mâlul luncii? Dar nu! Îngrăditura e puternică și apa o înconjoară cuminte și se tot duce la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe Miu, dar calul, credincios, îi dă de veste. Miu îl învinge în luptă pe Ianoș și haiducii acestuia i se supun. Spre a
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește, în vârtej negru, un roi de muscuțe, zuzuind subțire. De-un timp, pe cărarea dintre păpușoaie vin un om și o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dantele care îi dezveleau gâtul și umerii, și figura plânsă. Toți o priveau cu o curiozitate nestânjenită. îl adusese și pe nepot, un adolescent drăguț, cu buze neformate și priviri naive. Era o înmormântare frumoasă. într-o mașină mică care vâjâia pe lângă țăranii înfipți în drum, cu ochi rotunzi și capete speriate, veniseră și orășeni, rude de-ale mortului. Unul dintre ei, cu figura autoritară și sprâncene negre, colțuroase, deasupra cărora creți adânci pavau o albie în care se prăbușea pădurea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
strălucesc de furie. ― Cine-i? ― Jimmy! Întoarce-te! Gheața! Nu te uiți la gheață! ― Nu mă opresc până nu-mi spui. ― N-am ce să-ți spun. Lina e o fată bună. O nevastă bună. Ți-o jur! Dar Packardul vâjâie Înainte. Bunicul meu se lipește de scaun. ― Gândește-te la copil, Jimmy. Gândește-te la fiica ta. ― Cine-a spus că-i a mea? ― Bineînțeles că-i a ta. ― Nu trebuia să mă-nsor cu fata aia. Lefty n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar acum norii se Împrăștiau. Vizavi de spelunca disperată În care luasem masa, prin geamurile pătate de ploaie și dincolo de drumul de acces care mărginea o fâșie Înclinată, cu iarba plină de gunoaie, trecea autostrada. Mă uitam la traficul care vâjâia pe-alături, acum mai puțin flămând, dar Încă singur și speriat. Chelnerița veni la mine și mă Întrebă dacă vreau cafea. Deși până atunci nu mai băusem niciodată cafea, am spus că da. După ce mi-a servit-o, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil în altă parte, la el în atelier după toate probabilitățile, și a inserat-o după aceea aici. Capul îi vâjâie. A sesizat instinctiv jocul principelui. Este dispus să contracareze toate învinuirile aduse lui Scribonius Libo. Probabil chiar se va preface la un moment dat că-l silește pe Flaccus să iasă în față. Dar n-o va face. Cel puțin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ghizd, împăratul își întoarce ușor capul spre el. — O ureche neobișnuită cu astfel de imputații consideră cu siguranță că nu este cazul să răspundă unor calomnii atât de josnice. Or fi urechile lui Libo novice, dar ale lui Fulcinius vâjâie. Observă că Augustus îi supraveghează reacțiile cu coada ochiului. Ca să nu-i mai vadă satisfacția răutăcioasă de pe față, își concentrează privirile asupra luciului apei. Abia acum își dă seama ce greșeală colosală a făcut. Viețuitoarele nu sunt pictate, ci reale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amiciția lor, care durează de mult, de pe vremea când era căsătorită cu Tiberius. — Așa, nu vă jenați, dați-i drumul înainte, ca regii orientali, îi tachinează Plancina. O îmbrățișează și pe ea. Dintr-odată i se înmoaie picioarele. Capul îi vâjâie. Totul se acoperă de un văl negru. Sau e regretul că a supraviețuit despărțirii de Tiberius? Piso și Pupius se reped să o susțină. O așază înapoi pe scaun. — Căldura e de vină, șoptește chinuit Vipsania ca să-i liniș tească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pretoriului, a căzut în capcană. Pentru că prefec tura pretoriului este cheia succesului. Numai cine controlează garda pretoriană poate încerca să restaureze republica. O restaurație. De asta e nevoie. Se uită obosit în jur, cu mintea golită de gânduri. Urechile îi vâjâie. Seius Strabo nu e deloc sigur. Mai este și principiul ăsta blestemat al colegialității. O anomalie. Contrar celui mai ele mentar spirit militar. Tresare. Și dacă Tiberius Nero își dă seama că, atâta timp cât comanda pretorienilor e ocupată de doi indivizi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup compact de băieței și fetițe, în picioarele goale și cu frunțile încununate de coronițe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-l lega de talie În jurul gâtului. Mă-ntorceam lângă el și scotea din buzunar o coardă, Începând apoi să sară În plin soare, cu transpirația curgându-i șiroaie pe față și el tot sărind coarda În praful alb și coarda vâjâind, vâjj, vâjj, vâjj, și soarele era tot mai fierbinte, iar el se muncea și mai tare, În sus și-n jos, pe peticul ăla de șosea. Și să știi că era lucru mare să-l vezi pe bătrân cum sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Când vânezi prepelițe, nu trebuie să te bagi Între ele și ascunzătoare lor obișnuită, după ce le găsesc câinii - altfel țâșnesc direct către tine, o grămadă de păsări, unele ridicându-se abrupt, altele trecându-ți pe la urechi, aproape atingându-te ușor, vâjâind cum nu-ți Închipui când trec, și atunci nu-ți rămâne decât să te Întorci și să le nimerești din zbor Înainte să-și strângă aripile și să se prăvălească În desiș. Imaginându-și că vânează prepelițe așa cum Îl Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în momentul acela eram sigur că asta este cauza stării mele. Mi-e rău, ce mă fac?» Am trecut de barieră și am urcat scările ținându-mă de bară. Am ajuns la suprafață și mă îndreptam spre firmă. Capul îmi vâjâia. Nasul îmi curgea. Tușeam. Eram într-o stare groaznică. Am văzut câteva persoane care stăteau ghemuite pe marginea drumului și-și țineau batiste la gură. «Ce e asta? Ce se întâmplă?» Auzisem că la Tsukiji avusese loc o explozie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a intrat și n-a avut nici o tresărire. Efectul meu fusese ratat. Am sărutat-o ca pe o străină și nu știam ce să ne spunem. O simțeam transformată. Cum prevăzusem altfel întîlnirea noastră, rămăsei deconcertat și-mi simții capul vâjâind. Totuși, făceam reflexia cu oarecare dispreț: "I-a făcut un palton nou, ridicol. Dar pălăria o cunosc." Voii să-mi spun gândul ca un început al pedepselor ce trebuiau să vină, dar atenția îmi fu atrasă de altceva. Începu să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numai în două categorii: cei răi și cei buni. Și marea pare pustie de când nu mai văd printre valuri strecurîndu-se grațioasa înotătoare Viky. Iar noaptea ne înspăimîntă orice zgomot, și șobolanii fac tot felul de zgomote ciudate în pod, marea vâjâie, parcă ar fi un om care trage să moară, și toate ușile magaziilor se zbat la vânt. Ni se pare că se pregătesc dezastre și toate spiritele ne vizitează. Mă căznesc să fac o plăcere lui Viky și nu reușesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deschis cu mâinile, îi strângea tot mai puternic gâtul protejat doar de eșarfa purpurie a cavaleriei. Degetele sale, prinse în laț, îl apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i se despică. Simți atunci un huruit sumbru ce îi cotropea mintea și, dintr-odată, în față nu mai era decât întuneric. 28 Kyrie eleison! Criste eleison! Kyrie eleison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de temperatură, cum este aceasta, sunt foarte dăunătoare pentru oamenii în vârstă. Duceți-vă la Mountain Lake. Faceți o escapadă, luați-vă o zi de repaos. Duceți-vă, nu mai stați! Când reveni lângă Anrella, ei deja părăseau veranda. Trecură vâjâind, două minute mai târziu, în două automobile hodorogite. Anrella se încruntă la Craig. - Din punct de vedere psihologic povestea a fost total greșită, spuse ea. Bătrânii șobolani ai deșertului nu acceptă de obicei sfaturile unor tineri. - Ei nu sunt șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]