1,237 matches
-
lemne, în Luceafărul, nr. 14 din 15 iulie 1908. Critica a remarcat asemănarea de subiect a acestei povestiri cu Biriuc de Turgheniev. De altfel, Hoțul a fost scrisă în perioada în care Sadoveanu a tradus intens din prozatorul rus, Povestirile vânătorești fiind publicate un an mai târziu. Mihail Dragomirescu spunea despre această povestire că „e un fel de literatură care, după ce va trece perioada aceasta de sentimentalism țărănesc, va părea viitorimii ca cea mai falsă și cea mai antipatică“. Deși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe o cărare ce ducea pe sub streșină de brazi. Vremea era încă destul de moale și zăpada scrâșnea sub bocancii lui ferecați. Înainte de a da la pătul - sau la „hochstand“, cum îi zicea el, ca și stăpânii săi, în termenii lor vânătorești - se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rară și bătrână; o tăcere nemărginită apăsa brădeturile negre și albul orbitor. Liniștea pădurii îi țiui deodată în urechi. Cercetarea pe care avea a o face la locul anumit al pătulului era - după părerea lui Culi - mai mult polițienească decât vânătorească. De fapt, orișicare cercetare a lui într-acel domeniu organizat era mai mult „poliție“; carabina pe care o purta în spate era a unui paznic și pacificator, nu a unui vânător; acea carabină avea a fi întrebuințată asupra răutății și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amator pe nume Randolph Lawrence. Însemnările de pe spatele lor și o puternică asemănare fizionomică îi spuneau că era vorba de tatăl lui. A luat cu el două dintre fotografii, a făcut autostopul până la Hollywood și i-a turnat o poveste vânătorească unei funcționare de la Asociația Actorilor de Cinema. Ea a crezut relatarea lui abreviată cu abandonul parental, a studiat dosarele asociației și l-a informat că Randolph Lawrence era în realitate Reynolds Loftis, un actor destul de cunoscut. Stătea în Santa Monica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era acum șofer. - Lenora s-a ținut de capul lui! explică Lina lui Mini, în legătură cu ceea ce vorbiseră. - Nu vezi pe Eliza? atrase atenția Doru. în fundul automobilului mare, capitonat cu piele de căprioară, ca și cum Hallipa și-ar fi jertfit toată prada vânătorească, sta o momâie acoperită de mantale, pleduri și voaluri. - E atâta praf! explică peltic doamna Eliza însăși lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei. Rim îi privea de la fereastra biroului dar fără să se miște. Lina aduse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mori, spuse. Ai nevoie de un doctor și nu e nici unul pe-aici pe aproape. Osman dădu din cap afirmativ și, cu greu, întrebă: — Tu ești Gacel, așa-i? Trebuia să fi știut și să-mi fi amintit trucul ăsta vânătoresc vechi. Dar hainele, turbanul și vălul m-au derutat. — Asta a fost și intenția mea. — Cum ai știut că vom veni? — V-am descoperit în zori și-am avut timp să pregătesc totul. — Ai omorât cămila? Ar fi murit oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca apoi să revină acasă, unde va fi o viață profesor de limba și literatura română la liceul tehnologic ”Nicolae Bălcescu”. A început să scrie poezie, dar apoi s-a profilat pe proză. Dintre cărțile domniei sale, amintim: - Dom´ Manolache - povestiri vânătorești - Dincolo de calea ferată - volum de nuvele - Neagra - roman - vol. I - Năpârlirea - partea a - II - a a romanului ”Neagra” *** Destul de des, în timpul verii, obișnuia să vină și să petreacă la Neagra tovarășul Marian Zorzon, prim secretar al comitetului orășenesc de partid
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
sfatul bătrânilor hotăra ziua, locul și tot programul de “vânătoare comunală”. Doar neputincioșii și copiii mici, alături de ei păzitoarele cuptoarelor intrate în lucru, nu participau. Până și cavalerii familiei Brumă erau notați pe hârtia gonacilor. Se vânau iepuri, baza mesei vânătorești de la primărie. Și nu lipsea aproape nimeni. Dea Domnul să nu se fi schimbat nici acum obiceiul. Curioase mai sunt întâmplările vieții. Cu ani în urmă, la Bolgrad, auzisem cântând un tânăr. Avea ceva aparte, ceva care așeza blândețe pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cartofi și am mâncat cu mare poftă că bunica era soție de bucătar și gătea foarte bine. Din carne mai rar că nu prea avea din ce mai dăduse și o boală în păsări. și astfel ne-amlecuit de pescuit. DEBUT VÂNĂTORESC Îmi amintesc că mă duceam în fiecare an în mun iiț Vrancei la cabana Zboina unde erau pădurari mo Zaharia și ginerele său Alec Balan și împreuna cu Tinca soția lui Alec ne primea cu multă căldură și bunăvoință și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și ei cu frații mai mari la pășuni. Cele două perechi de gemeni - atunci când nu pliveau în grădină sau nu ajutau la țesut - se jucau doar între ei și cu timpul au devenit un fel de trib închis, dedicat jocurilor vânătorești și trântelor. Iosif și cu mine ne-am apropiat din ce în ce mai mult, dar în doi nu ne mai distram la fel de bine. Nici unul nu îngenunchea în fața celuilalt doar de dragul poveștii, iar Iosif trebuia să se lupte mereu cu batjocora fraților noștri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pă față, nu mă mai temeam, că mă beliseră destul, dar ea nu, că-i era frică, zicea instituție, că m-aruncă pă geam, nu știa că-i casa mea, mai să mă omoare, era un cuțit pă televizor, unul vânătoresc, de decorativa, și să-l bage în mine, a trebuit să-i arăt contractul de la ICRAL, că era casa pe numele meu, până s-a liniștit, chiar am râs cu ea odată când ne-am întâlnit la Wintris, venise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asemenea cazuri. Că, dacă nu face, apoi, seara, când vine șeful ăl mare, acasă, lasă totul baltă... și ... că, acasă, ea e șefa numărul doi; dacă nu respectă ordinul primit, rupe cuiul, imediat. Răspund chemării. Trag o masă, de prânz vânătoresc, cu iepuri de casă, dar, asta n-are a face, vestea despre acest prânz, tot o să se ducă, până hăt, departe, pe aici! Și-o iau, de la capăt, pe următoarele parcele de salcâm. Rezultate - zero! Nici un foc. În ce să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
răspunderi concrete și personale. Da? Da! În drum către podiș, au văzut două sau trei vulpi, ori, una și aceeași, le-a trecut, pe dinainte, de două sau de trei ori!? Când au ajuns pe podiș - o altă copioasă masă vânătorească, Îi aștepta, cu borș de capră și cu pătrunzător miros de friptură, care te torpila și te trântea din picioare, nu alta! “Capra” era, de fapt, iedul de acasă. Fript, Însă, nu se mai putea distinge, că e de capră
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-i pe alții ca el, care păreau, tocmai datorită întunericului, niște iluminați. Se apleca din când în când după câte un obiect ce sclipea în lumina felinarelor, îl ștergea cu mâneca și, dacă rezista acestei cercetări, îl băga în tolba vânătorească, legănată pe umăr. Răscolea cu răbdare prin coșurile ori tomberoanele de gunoi. Într-un târziu, se întoarse în odaia lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere la străluciri lipsite de rost. Răsturnă tolba, apoi luă un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și orice obiect care le însoțește. O asemenea concepție este bine reprezentată în muzeele etnografice: toate producțiile materiale (singurele care se pretează expunerii?) sunt expuse în contextul lor "cultural". Bunurile sunt prezentate ca suporturi ale acțiunilor rituale, magice, religioase, războinice, vânătorești, amoroase, de muncă, de prestigiu, alimentare... Prin imaginație sau prin interpretare, se ajunge să se conceapă cum erau acestea activate pentru "a pune la lucru" cultura în grupurile sociale. Aici, etnograful se apropie de demersul de deducție al arheologului; • dimensiunea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Scandinavia. Adaptați la asprimea tundrei, au continuat să ia urma mamuților, vânându-i până în nordul îndepărtat (transformându-se în Hg I1). Pe aceste tărâmuri de gheață, cutezanța a meșteșugit un destin pentru om la lumina aurorei boreale. Păstrându-și îndeletnicirile vânătorești, adică un mod de viață mai violent, grupul avea să opună rezistență năvălirii indo europene de mai târziu (Hg R1b)98. Aflați într-un stadiu de dezvoltare mult mai avansat, invadatorii i-au decimat pe acești vânători iscusiți, reducându-le
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mod de viață în care, inevitabil, pentru a supraviețui, aceste triburi au fost nevoite să-și formeze un caracter războinic. În zonele neprimitoare, comunitățile patriarhale nu au putut practica decât o agricultură primitivă. Pentru suplimentarea hranei, și-au menținut îndeletnicirile vânătorești care le-au stârnit permanent interesul pentru a construi arme eficace. Nu se dădeau în lături nici de la jaf pentru a-și asigura surplusul necesar. Totodată, pentru a domina relieful stepelor unde s-au născut și copilărit, populațiile din zona
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
că piesa aceasta, repetăm, este Coriolan. Încă din primul act, Caius Marcius îl asemuiește pe Aufidius, conducătorul volscilor, cu un leu pe care se mândrește să-l vâneze. Iată așadar de la bun început o definiție a războiului ca nobilă expediție vânătorească! Marcius însuși, închis în cetatea Corioli, unde luptă singur cu dușmanii, are parte de un portret elogios făcut de comandantul Titus: privirea îi e cruntă, glasul tunător, loviturile pe care le dă par niște bubuituri și fac să se cutremure
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
el, oleacă mai vîrstnic, ea, aproape frumoasă! Am petrecut pînă-n zori, apoi am ajuns la hotel, unde era cazat partenerul meu de drum. Am băut întruna. Dimineață, hai să ne dregem, nu?! Și după ciorba de burtă, la un local vînătoresc, iar coniac, șpriț etc. Pe la 11,30 am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, în... arestul poliției! De ce? Fiindcă taman în acea zi de luni își găsise și fiul cel mai iubit al poporului să facă o vizită de lucru în Galați
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de artă magico mitologică se Întrevăd În figurine, picturi rupestre, semne: soare, brad, mână În peștera Gura Chindiei. Se dezvoltă o viață spirituală oglindită În artă: desene, gravuri, figurine din lut care reprezintă femei. „ O practică magică În legătură cu procesul producției vânătorești s-a Întâlnit și la noi În așezarea de la Buda; acolo, pe o Înălțime care domină valea Bistriței până la orizont, vânătorii depuneau picioarele de bour retezate și oase de ren. Într-o proporție redusă, Buda reprezintă un loc cult (... poate
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
aspectele verbale, narative și conservate în arhiva oralității. Ceea ce, „la origine”, s-a constituit într-o exprimare directă și simplă a căpătat ulterior o înțelegere complexă ori difuză, forma accidentală s-a generalizat, comparația a devenit alegorie, simbol, mentalul tipic vînătoresc a căpătat chipul vieții agrariene, familialul s-a mitizat, expresia lirică a dobîndit elemente epice; o adevărată „pădure de imagini” în perpetuă mișcare, fără puncte cardinale fixe, fără indicatoare pentru călătorul lipsit de experiență. Și, cu cît un motiv cultural
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
forme ale vieții îndătinate. Tonul provocator și lăudăros face parte din stilul propriu acestui animal fabulos, stăpîn absolut pe un întreg imperiu vegetațional. Totuși, se vede nevoit să cedeze locul, prin jertfă, unui făt-frumos care se pregătește de însurătoare. Spectacolul vînătoresc este și de data asta o formă de inițiere și de rit de trecere. Într-o anume categorie de colinde, Cerbul, în chip de mesager ce vine din Înalt, poartă între coarne leagăn împărătesc. Acolo stă fata cea frumoasă. Ea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
imprudență pentru că am plecat singur. Am parcurs drumul până acolo pe jos, tramvaiele nu mergea la ora aceea, am tăiat-o prin pădure, pe cărarea știută. Cuțitul îl evam la cingătoare, într-o teacă de piele, era un cuțit mare, vânătoresc. Am ajuns la fântână fix la ora 11, dar Țuți nu venise încă. Mi-am dat jos rucsacul din spate și m-am rezemat cu spate de ghizdurile fântânii. Am scos sticla de coniac, am luat o gură și mi-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
IV. Cu toate că sunt notiști acceptă cu greu piese culte cu aranjament de fanfară. Am avut și un moment mai ciudat, când o fanfară n-a reușit să aducă bucurie și entuziasm în publicul ascultător. Am fost chemați la o petrecere vânătorească, pentru a doua seară de program. Am cântat noi vreo două-trei piese, cele mai tari din repertoriu și...nimic. Vânătorii erau plictisiți, obosiți și ne-au privit ca pe niște mistreți împușcați. A fost cel mai scurt și cel mai
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
înhăți, a înhăța (< interjecția haț!), printr-o motivare situațională plauzibilă, dar care nu i-a convins și pe alții. În cazul acceptării acestei soluții, Hațeg ar fi înrudit onomasiologic cu Tîrnava, Cîmpina, Sibiu, Loviște. De curînd, pornindu-se de la accepția „vînătorească“ a termenului german Hatz, „vînătoare cu gonaci“, a fost propusă formarea termenului Hatzeg prin derivare regresivă de la Hatzeger Land, „țara vînătorilor cu gonaci“, la început pentru teritoriu, apoi pentru oraș. De la germani l-ar fi luat maghiarii și romînii. Propunătorul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]