667 matches
-
Răpeste-mă pentru o clipă, Să uit de nori, să uit de toate, Să simt cum îmi redai aripă. Hrănește-mă cum știi doar tu, Cu glasul tău miraculos, Să uit de tot ce-nseamnă nu, Să zbor pe brațul tău vânjos. Sărută-mi clipa ce mă doare, Sărută-mi pagina de dor, Să uit de lacrimile amare, Să simt cum mă hrănești în zbor. Primește-mă ca pe o rază Care se stinge-n seri târzii, Să uit că mă poți
SĂ UIT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348628_a_349957]
-
noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar o am pe mătușica. Nu mă va arunca în lume. Voi crește împreună cu verișorii mei.” Și în timp ce gândea pozitiv, se sprijini de trupul vânjos al mătușii. Ce crezi, Ioano, că te voi crește eu? Mi-ajung copiii mei, dragă. În plus ești și bolnăvicioasă, nici prea inteligentă sau frumoasă nu ești. De când am primit vestea că a murit sora mea în accident, ți-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349271_a_350600]
-
noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar o am pe mătușica. Nu mă va arunca în lume. Voi crește împreună cu verișorii mei.” Și în timp ce gândea pozitiv, se sprijini de trupul vânjos al mătușii.” Ce crezi, Ioano, că te voi crește eu? Mi-ajung copiii mei, dragă. În plus ești și bolnăvicioasă, nici prea inteligentă sau frumoasă nu ești. De când am primit vestea că a murit sora mea în accident, ți-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349271_a_350600]
-
noaptea când aud zgomote și afară este întuneric! Părinții mei au pierit înghițiți de groapa lacomă. Dar o am pe mătușica. Nu mă va arunca în lume. Voi crește împreună cu verișorii mei.” Și în timp ce gândea pozitiv, se sprijini de trupul vânjos al mătușii. ”Ce crezi, Ioano, că te voi crește eu? Mi-ajung copiii mei, dragă. În plus ești și bolnăvicioasă, nici prea inteligentă sau frumoasă nu ești. De când am primit vestea că a murit sora mea în accident, ți-am
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
Ediția nr. 1296 din 19 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Un fabulist, expert în gen, E drept, nu chiar ca La Fontaine, Porni să scrie un volum Despre morala de acum. Privind în jur, a constatat Că leul nostru de-altădat', Vînjos, ilustru și temut, E astăzi slab și prost crescut. Că peste tot în societate, Exemplul de fidelitate Ce-l dă un cîine, nu-i urmat, Ba chiar e socotit păcat. Că lenea tuturor e dragă, Nu vezi pe nimeni să
FABULA FABULEI de DAN NOREA în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349357_a_350686]
-
neuitat când timiditatea ne permitea uneori și mici acțiuni după lungi clipe de tăcere și admirație reciprocă. De unde să-mi dau seama că totul era aranjat de guvernul din umbră, viitoarea soacră, spre a pune laba pe un falnic și vânjos flăcău ca mine. Voia probabil ca să aibă nepoți arătoși ca mine. Și așa, m-am lăsat prostit de vorbele de miere și am votat! Bate-mă peste gură Doamne, voiam doar să zic că m-am nenorocit însurându-mă, nu
SOACRA, BAT-O VINA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349422_a_350751]
-
să aibă pas grăbit, agitat, mai ales în spațiul public, de aceea pășește ca pe ace, ne vorbește grațios, cu accent ușor alintat. Tânăra din Lima e mică de statură și îmi pare că merge pe un cal de rasă vânjos, dar de talie joasă, precum cei care duceau poșta în munții ei natali...” (Veronica Balaj - „Mătase și cafea rece, elvețiană” Volumul antologic al scriitorilor români de pe toate continentele constituie expresia artisticului de pretutindeni, semn al actualei civilizații, dominată de radicale
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
crescut. Și pe atunci mămicile își iubeau odrasla dar nu împiedicau tatăl să o învețe cu vicisitudinile vieții. Gripele și chiar bătăile crunte între vecini răuvoitori erau foarte frecvent iar singurul mod de a le face față era să fi vânjos și dur. Nu se poate spune că Grecia antică, floarea culturii și a artelor frumoase, nu era civilizată. Dar ce se înțelege astăzi prin civilizație a coborât nivelul omului cu mult sub cel al primului om Adam. Omul este educat
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
prin care să-și vestească moartea, urmând ca, după o zi sau două, să-i apară la fereastră în chip de vedenie. Ofițerul este preocupat permanent de fidelitatea soției, rămasă acasă în paza unei ordonanțe, Anton, un vlăjgan tânăr și vânjos. Se știe ce spune gura lumii despre soțiile de ofițeri și ordonanțele lor. Nu cumva și nevasta lui Naicu era la fel? Motiv pentru care și farsa este un hibrid între păcăleală și capcană (întinsă de un soț gelos) În
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
unde să mă duc! Bagă-mi tu o pilă, să merg la balamuc. Dacă-ți este milă, caută-mi vreo boală, Pune-mi o ștampilă, că-s bolnav de oală! Că am ajuns, fă țară, acum sărac lipit; Brațele-mi vânjoase nu-s bune de nimic. Cât am trudit în viață, pe tine-am risipit, Căci m-ai trădat, ingrato, cu cel mai bun amic! Părinții sunt pe ducă și nu mai sunt spitale, Cu pensia caducă trăiesc din trei parale
NU AM, FĂ ŢARĂ, N-AM UNDE SĂ MĂ DUC! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348207_a_349536]
-
Să vedeți ce gulerașe scot eu din voi pentru bundița lui Măriuca a mea! Coborî în pârâu, urcă un pic de partea cealaltă, apoi scoase sacul de sub braț, îl desfăcu la gură și se opri la poalele bradului. Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista ceva la ei care să îți atragă în mod particular atenția. Poate câte o fată născută mai oacheșă sau un bărbat excesiv de vânjos - dar atât. Băiatul nu a făcut, nici el, excepție. A învățat legile cartierului, cum să se bată, cum să se strecoare neobservat, la nevoie, a consumat băutură în cantități enorme și a iubit aproape jumătate din fetele acelei comunități necivilizate
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
germani, care vă va „conduce pe fiecare la locul de dormit și nu obosește să ne repete regulile stabilimentului”, pe Ania, norvegianca, acum „la pensie după ce, o viață întreagă, a lucrat la Medicins sans Frontieres... puțină la trup, dar încă vânjoasă, la cei peste 70 de ani,” cea care „a supraviețuit salvând oameni, acolo unde răutatea celorlalți i-a împins către moarte...” descoperind în acest hățiș „sufletul uman atins de suferință”, ca mai târziu să se retragă „cuminte, la marginea drumului
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
să aibă pas grăbit, agitat, mai ales în spațiul public, de aceea pășește ca pe ace, ne vorbește grațios, cu accent ușor alintat. Tânăra din Lima e mică de statură și îmi pare că merge pe un cal de rasă vânjos, dar de talie joasă, precum cei care duceau poșta în munții ei natali ... ” (Veronica Balaj - „Mătase și cafea rece, elvețiană” Volumul antologic al scriitorilor români de pe toate continentele constituie expresia artisticului de pretutindeni, semn al actualei civilizații, dominată de radicale
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
din acest suflet o oază pentru copii, dintr-un crez, Prinde-o de ultimă filă din carte, țintindu-te tu cea dintâi, Mergi tupilată printre dureri și ele te vor ierta, când le vezi, Te vor strânge în brațele lor vânjoase, tu însă rămâi... mai rămâi... Nu-ți resemna bunătatea, ispita de-a te dărui nu-o consemna, Vitează fii, ca un ostaș, pierdut printre ruinele, ce te dărâmă, Petala-ți străvezie- dovadă-a nemuririi e, ce- o porți, ca pe
URMA DE FEMEIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366036_a_367365]
-
zăvozi, , vechili, vânători, boieri, voievozi, fete cuminți, mai roșii-n obraji ca maharadjahii din Pendjab, sfeșnice galbene plângând pe mese, bunica-mi spunea o altă poveste. Coșmarul vieții sale era să cadă în gol de undeva și a căzut, brațe vânjoase l-au prins abia la cote mai joase, nu mai avea picioarele sale, erau un fel de stâlpi în sandale, un fel de picioare de elefant, nu se trezise, coșmar cam jenant. Cu Desdemona și cu Ramona, din Barcelona și
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
Toate Articolele Autorului Cascade sprințare de tandre săruturi Înlănțuie trupu-mi - furtună de doruri - Sunt Evă sculptată-n timide-nceputuri, Purtându-l pe-Adam sub a pleoapelor storuri. Doar frunza-mi lipsește, luată de ape, Căci Eros mă poartă pe brațe vânjoase, Cu trupu-i viril inocența s-adape Și timpul s-oprească în șoapte mieroase. Sunt Evă în gânduri și-n patimi zălude, Pe-Adam îl vrăjesc și-l atrag în ispită Cu șerpii din trup și din coapsele nude, Cu ochii-săgeți
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
calm. A murit destul de tânără, înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, iar bunicul meu căruia i-a făcut șase copii - două fete și patru băieți - nu s-a mai recăsătorit. Moșu’ Chircuț - un om mic de statură, dar vânjos și foarte harnic -, a făcut cap-coadă primul război mondial, ajungând până la Budapesta. A fost mitralior de elită și adeseori îmi povestea cum a ajuns el să ordone unor generali și cum a fost decorat și sărutat pe obraji de către însuși
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Frântu era un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Frântu era un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Atât cât DUMNEZEU aici ne lasă! Mă înconjoară, tu, lumină vie, Așteaptă-mă mereu zâmbind acasă, Nu știm când a ajuns la capăt firul, Furați de griji, adesea nu ne pasă, Am scuturat vieții ELIXIRUL . . . Șă mă-nfășori, tu, IEDERĂ vânjoasă, O clipă să nu pot pleca de-acasă! Rămâi PE VECI, de trupul meu aproape, În calmul înserărilor pe ape!. . . =11 septembrie 2001= CA IEDERA, MEREU SĂ MĂ-NFĂȘORI! Când am scris în zorii acestei zile îngrozitoare, acest acrostih, nu
CA IEDERA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366771_a_368100]
-
obiceiurilor în care a odrăslit ghinda regală a Vlăstarelor dace. Bradul acela permanent verde, în care își are culcuș Colindul Nașterii, ce-și reazimă fruntea de veșnicie, aruncându-și privirile hăt, departe în zenitul istoriei, îmbrățișind Glia cu brațele sale vânjoase și cucernice. Maria Tănase, spune prietenul și impresarul ei de o viață Gaby Michailescu, este o Leliță semeață cu garoafe albe în deschizătura sânilor. Legănându-și umerii ca la râu, cântă cu ochii închiși, smulgând fiecărei note alba petală lăsată
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]