769 matches
-
talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul stâncii ce forma barajul natural, ascunși de privirile celor din vale de copaci. De acolo de unde se aflau, Cristi avea impresia că aceștia vântură apa, lucru care i se părea absurd. Ce fac oamenii aceia? întrebă inspectorul cu voce scăzută. Spală nisipul din albie, îl lămuri Vasilică, caută aur. Stai! îl opri Cristi pe colegul său care deja se pregătea să coboare panta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arii restrânse, însă nu se poate susține că românii în evul mediu au fost exclusiv păstori. Îndeletnicirile agricole sunt reflectate de terminologia agrară principală, de origine latină: a ara, a săpa, a semăna, a secera, a culege, a treiera, a vântura, a întoarce; apoi numele plantelor de cultură, grâu, secară, meiu, orz, alac, parâng, tot astfel, pământ, câmp, arie,falce, moină, câteva unelte între care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine latină. De asemenea, în viticultură și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
elevii cursului complementar un atelier școlar de tâmplărie condusă de tâmplarul Gavril Rusu. Tot la școală, s-a organizat și un atelier de esătorie, condusă de către Irodia Iacobeanu. Acești meșteri făceau și unelte necesare în gospodărie, greble, țăpoaie, lopeți (de vânturat cerealele), dar și de pusă pâinea în cuptor, deși acestea puteau fi făcute de fiecare gospodar în parte. De asemenea, unii meșteri făceau și instalațiile necesare pentru țesut inul, cânepa și lâna. Un meșter vechi, priceput la multe, a fost
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pierdute. De mică aduna animăluțe de pe stradă și le aducea acasă. Cu timpul, a Început să adopte romancieri blestemați, poate pentru că taică-su Încercase să devină romancier și nu izbutise niciodată. — Se pare că o cunoașteți foarte bine. Isaac Își vîntură zîmbetul de drăcușor șchiop. — Mai bine decît crede ea. E fiica mea. Mă Înghițiră tăcerea și Îndoiala. Cu cît mai multe auzeam din acea poveste, cu atît mai pierdut mă simțeam. — După cum am Înțeles, Carax s-a Întors la Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dinspre sud a casei. De acolo se putea obține o vedere mai clară a unuia din turnurile micului palat. În clipa aceea, am remarcat cu coada ochiului silueta unui individ cu un aer famelic, Împodobit cu un halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus că era portarul vreuneia din proprietățile Învecinate. I-am zîmbit așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tânărul Brăchut consimte să dea detalii, iar celălalt îl ascultă, murmurând din când în când „bine, bine, bine...“. Minutele trec. E la fel de frig în continuare. Până la urmă gâștele au dispărut. Apa curge. Un colț al păturii se udă, curentul îl vântură într-o parte și-n alta, îl face să se miște, ca o mână care bate măsura, se scufundă puțin și apoi reapare. Dar judecătorul nu vede nimic. Ascultă relatarea junelui Brăchut, nu pierde nici o fărâmă din ea, a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mă întreb dacă Contesa s-a futut vreodată în viața ei. Ar fi păcat dacă nu, așa o frumusețe! Oare pe unde mai umblă drogatul ăla care m-a răpit? Era frumușel, aducea puțin cu Mișu. Era frumos să se vânture și el un pic pe-aici în fundul gol. Platonic-teutonic. Da nu mai știu ce înseamnă asta. Oare am știut vreodată? Și dacă am știut și acum nu mai știu, ce înseamnă trecutul? Ce putere are el? Și a existat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri eșarfă Antene
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Toate Articolele Autorului Suflul toamnei flutură Inima-mi ca pe o frunză Smulsă de pe-o ciutură Unui pictor dintr-o pânză... Suflul toamnei scapără Inima-mi în muchii sparte, Lama lor mă apără, Mă împarte, mă desparte... Suflul toamnei vântură Inima-mi s-o spulbere Când în zări mă svântură Și sunt doar o pulbere... Suflul toamnei clatină Inima-mi de gelatină Cu sclipiri de platină Între corzi de mandolină. Suflul toamnei spintecă Inima-mi de pasăre, Zboară-n cerc
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
refugiați de la Teatrul Nottara situat în apropiere... Mai jos, în perimetrul cinematografului Patria, era locul de promenadă a celor care își etalau toaletele, precum doamne îmbrăcate din „pachet”, sau domnii cu dare de mâna care „făceau” străinătatea. Mai puteai observa vânturându-se prin zonă și câțiva tineri gigolo - de obicei studenți - în căutare de doamne purii cu bani! Peste tot te loveai de bișnițarii de bilete de cinema care vindeau la dublu sau la triplu un bilet, mai ales când juca
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
la comun, tata îl ruga insistent pe tractorist să folosească niște site cu ochii mai mari. Ulterior, luam, puneam în saci și duceam acasă pleava și, cu niște ciurururi mari, pe care abia de puteam să le țin în mână, vânturam pleava și scoteam câte un săcuț sau doi de semințe cu care greu ieșeam din iarnă. În vreme ce, de Paști sau Crăciun, la multe case , copiilor li se dădeau dulciuri și prăjituri, pe masa noastră, a foștilor bogați de altă dată
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
2011 Toate Articolele Autorului Retorică patriotardă și cu tendință, într-un anturaj politic! „De onoarea de a interveni cu câteva considerațiuni în această împrejurare plenară, responsabilă și reprezentativă cred, a zis preopinentul purtând-și nasul ca pe o flamură continuu vânturată pentru a fixa nu fizionomii (care i se înfățișau oricum dintr-o ochire - „fâlfâire de fald”) ci pentru a „adulmeca” anticipat esențele mirifice și farmecul tainic și tentant al pregustării dorințelor și intereselor atât de mult amânate pentru membrii și
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
înalt pe sub care treceau navele spre ocean, îndreptându-ne spre o altă insulă numită Islandet și în zece minute eram pe cheul altui braț al fiordului, având în fața noastră pe celălalt mal, cea de a treia insulă din patru. Am „vânturat” în dril apa vreo două ore, însă nu am prins nimic în afară de Bogdan, atât eu cât și Ion, un moldovean din Bârlad ce locuia la parterul aceleiași clădiri cu Bogdan. Bistrițeanul a prins un cod de vreun kilogram pe care
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
Numai că Otto cel Mare i-a retrimis, în 955, definitiv în pusta cunoscută. De atunci știm cam ce-au făcut. Obiceiul de a migra dându-le, adesori, ifose imperialiste. Cumanii, antemergătorii turcilor, îi înlătură pe pecenegi, care ne-au vânturat locurile și casele ani buni. Preluăm din limba lor, pe parcursul a mai multor secole, zeci de cuvinte. Luând de la noi alte obiceiuri. Cumanii, da, da, cumanii!, au intrat pe la femeile autohtonilor vreo câteva secole. Ei rămân un popor interesant. Puțin
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
amestecați cu niscaiva coloniști romani, repectiv sărăcime din sudul Italiei, cu scursuri de aventurieri ai Imperiului Roman de prin peninsula Balcanică, parți și alte seminții de prin Orientul Mijlociu), care s-au amestecat în următoarele zece secole, cu alte scursuri migratoare, vânturate de istorie pe teritoriul țării noastre, de prin stepele asiatice, precum goții, avarii, gepizii, vandalii, hunii, ungurii, pecenegii, cumanii, uzii, mongolii, tătarii, slavii și alte populații călcătoare pe plaiurile sfintei Dacii, părăsită de romani. Cică, din amestecăturile astea s-au
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
păstrate în cotloanele memoriei colective, aduse în prezent de amintirile ce păstrează parfumul acelor vremi, relatează nu de rădvane cu domni și domnițe jefuite la drumul mare de haiduci care sufereau pentru țăranul umilit și obidit, ci de bande de vântură lume ce prăduiau și furau orice le ieșea în cale, la drumul mare “, dar și fotocopi după documente, Brevete de Medalii acordate de Majestatea Sa Regele Ferdinand 1 unor locuitori ai comunei Șușani care au luptat în Primul Război Mondial
FILE DIN ISTORIA COMUNEI ŞUŞANI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360919_a_362248]
-
că nu le va conveni, că doar nu găsesc imediat agronomi cu experiență care să cunoască atât pământul de aici, cât și oamenii din ferme. - Bine mai vorbim acasă. Unde pleci acum? - La magazie să văd dacă au terminat de vânturat grâul înainte de a-l trimite la baza de recepție, să nu ne mai scadă cinsprezece la sută impurități ca rândul trecut. - Și eu merg acum la fermă. Cum plec de acolo, cum nu mai fac nimic muncitorii și se apropie
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Suprema așteptare Cu mine-am plecat în singurătatea mea aleasă Și-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă, Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele, Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coasele Sub pașii mei zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea inutil ereditară. Dar insomniile m-așteaptă
SUPREMA AȘTEPTARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368443_a_369772]
-
ta viață Ce cu drag îl ai a scrie, Adevăr de vezi în față, Să îl așterni pe hârtie... Că a noastră e menirea Să vedem cu ochi de vultur, Cum se cerne omenirea Ce prin ani, e ca un vântur ! Tu iubești în profunzime, Steaua, Luna, Demiurgul Și așterni frumoase rime Adulând mereu amurgul... Ce renaște-o nouă viață În maturii noștrii ani, Cu iubire-ntr-o prefață S-o compunem, LA MULȚI ANI ! Referință Bibliografică: Lui MARCELA / Marilena Dumitrescu
LUI MARCELA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368074_a_369403]
-
Peste inima în susur Peste lacrima-n fiori. Stau pe-o margine de lună Unda râului mă doare Aș porni cu tine-n pleoape Toamna chiciura să-și pună Peste-a buzelor mirare. Un fior de dinspre tine Să mă vânture pe-un gând Ceru-n ochi să ni se-adune Ca un pustnic fără vine În chilie pâlpâind. VINO, TU Vino-mi tu decolorată de-nnoptări zodiacale în pustiul meu să bată rozul unghiurilor tale. Vino, tu, ca o mireasmă peste
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
studiază atent gestici adaptându-le și încolonându-le ideologic, le curăță de „impurități” pliind „combustia” necesară opțiunii pentru o cale adesea „împăciuietoristă” (din perspectiva unor atât de necesari aliați), conferă identitate dogmatică efortului de a potența principiul pluralist atât de vânturat în orice tânără democrație. Sub faldurile fluturânde ale acestuia este protejată, ca un „cocon” nițel prăfuit, „mirabila sămânță” a unui „mic autarh” cu posibile evoluții transideologice și chiar transfrontaliere, paneuropene, cu o anvergură greu de ghicit. În economia jocului, spre
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]