365 matches
-
fără har, cu operă și fără, încât sunt îndreptățit adesea să fiu răutăcios sancționând nonvaloarea prin a afimra că de atâția poeți care au ieșit din ascunzătorile proletcultismului și încă s-au născut după revoluție, sau ce o fi fost vânzoleala aia din 1898, de când s-a dat liber la tipar, nu mai vedem poezia adevărată și poeții veritabili , încât se sufocă adevărata creație? Tu de ce scrii? A.M.G.: Eu știu din ce motive scriu... M-au fascinat mereu literele și
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
Când a tras trenul la peron, întrucât nu aveam prea mult bagaj m-am urcat rapid și găsind locul indicat pe bilet, mi-am așezat bagajul pe portbagaj m-am așezat pe canapeaua din vinilin . Am așteptat să se termine vânzoleala din compartiment pentru ca ceilalți pasageri să-și ocupe locurile și sprijinind capul de suportul special m-am adâncit în gândurile mele..
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
în care ortodoxia și-a pus amprenta asupra ființei mele. Fiind creștin pentru mine :,,Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria”. Ca și marele gânditor creștin Petre Țuțea, afirm și eu :,,Dumnezeu s-a revelat, dovadă că este. De fapt, vânzoleala asta haotică a lumii actuale, frământarea lumii actuale, mă convinge că nu există decât Dumnezeu. Că totul e muritor, și universul și omul, și că lumea a fost făcută de Dumnezeu din nimic și o va spulbera din orgoliul divin
AUTOR CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376498_a_377827]
-
care ortodoxia și-a pus amprenta asupra ființei mele. Fiind creștin pentru mine :,,Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria”. [3] Ca și marele gânditor creștin Petre Țuțea, afirm și eu :,,Dumnezeu s-a revelat, dovadă că este. De fapt, vânzoleala asta haotică a lumii actuale, frământarea lumii actuale, mă convinge că nu există decât Dumnezeu. Că totul e muritor, și universul și omul, și că lumea a fost făcută de Dumnezeu din nimic și o va spulbera din orgoliul divin
AUTOR CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376498_a_377827]
-
când știam că la picnic se lasă cu „udătură”. Oricum, în Toyota și Chevrolet-ul copiilor era loc destul, iar fiica și nora amicei mele aveau carnete de conducere, deci avea cine să ne aducă cu mașinile în caz de nevoie. Vânzoleală mare, când în casă, când în jurul autoturismelor, nu cumva să uităm ceva. Într-un final, înghesuiți în cele doua autovehicole și cu bișonii în brațe, am „decolat” spre locul de relaxare. Bineînțeles că nepoții și-au luat fiecare cățelul preferat
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
avut limba scoasă și i-ar fi curs bale din gură. Dar din gură nu-i curgeau decât răcnete și înjurături pe toți șoferii trimiși la diverși producători să-i aducă marfă proaspătă. Acum în prag de toamnă era mare vânzoleală în piețe cu zarzavaturile. Din când în când scăpa celor din jur (care n-aveau chef să-l asculte), o frază stereotipă: --Au înnebunit, dom’le, gospodinele astea, cu murăturile, conservele și gemurile lor! Niște tâmpite, care nu văd cât
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
pierdusem noțiunea timpului, că pot vedea în același timp corpul meu, dar și tavanul încăperii. Ca și cum aș fi avut un ochi pe ceafă. Vedeam totul panoramic, la trei sute șaizeci de grade, dar ce m-a deranjat cel mai mult era vânzoleala din jurul mesei, precum și chipurile disperate ale celor doi medici, ortopedul și anestezistul, ale asistentelor, chiar dacă aveau toți partea de jos a feței acoperită cu banalul tifon alb folosit în timpul operațiilor. Atunci am început să aud un țiuit supărător, nu foarte
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul timpului. Sub ploaia de sărutări și mușcături ușoare cu care o copleșeam pasional, Genny simțea o furie și o dorință nestăvilită de a trăi cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
sînteți atenți, veți observa că ei ne bagă. Aerul lor calm și detașat, de ființe desprinse de agitația noastră nătîngă, are ceva din răceala expertă a medicului. Ochiul lor odihnit în sordidele saloane albe pare să distingă ceea ce noi, în vînzoleala browniană a tortuarului, nu mai putem distinge. Și atunci vine și momentul interogației: care-s bolnavii? internații ăștia în halate vineții, evadați o oră pe poarta spitalelor? sau noi, ăștilalți, externații? nu cumva, și internații și externații ne aflăm, cu toții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub îndepărtatul felinar, e de argint. Se tăvălesc îmbrățișați. Cînd el deasupra, cînd ea. Fără oprire, violent, că mă și întreb dacă nu cumva se petrece altceva acolo. Din cînd în cînd ea țipă: lup! lup! Cîinele și el în vînzoleală. Îi și prinde de păr, de fes. Băiatul se ridică, urmărește. Cîinele continuă s-o vînzolească pe fată: lup! lup! Să intervin? Nu. Așa-și începe iarna asta aspra-i poveste. 18 noiembrie Ținuta obligatorie! Asta însemnînd cel puțin cravată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu aplombul lui eclatant. Memorie fenomenală, instruit, la zi, în științe exacte, chipeș foc și permanent afabil, ar fi putut pretinde mîna unei prințese, dacă s-ar fi născut în cealaltă Românie. Se născuse însă în republica asta sovietică, iar vînzolelile Revoluției îl puseseră într-o priză gata oricînd să facă flamă. Alesese opoziția democratică, iar apropierea de șarmantul Rațiu îi gonflă spiritul. Navete Iași-București, organizări de mitinguri în piețe, texte în presa radicală, depistări de clădiri arătoase pentru sediul partidului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe altul să facă ceea tu Însuți trebuie să faci e un semn de lașitate și abdicare. Să ne imaginăm că toți indivizii ar tinde către așa ceva și că am intra Într-o zodie a delegării generalizate. Ce delăsare, ce vânzoleală și ce brambureală ar fi! Din păcate, unele practici din școlile și universitățile noastre fac pledoarie pentru o cultură a dependenței și delegării, a raportării la ceea ce cred sau fac alții și a Încrederii mai degrabă În ceilalți decât În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tranziență, plictiseală (o fi tras trenul la linie?). Totuși, forfoteală, lume pestriță, agitată, oameni activi și moțăială, amestec de certitudini și șovăială. O lume În miniatură, cu Înălțările și precaritățile ei. Prilej de a ne-ntreba la ce bun această vânzoleală, de ce trebuie să facem toate câte ni se cer, care ne e ținta, cine suntem. Tonetarul Își oferă covrigii, paznicii de la intrări Îți cer să le arăți biletul, un cerșetor se zvârcolește dând de ceasul morții, difuzoarele anunță că Încă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
treacăt sânii. I-am urmărit un moment traiectoria de la un partener la altul... Simțeam că, în rezumat, iureșul acela îmi amintea insidios de ceva. „Viața!”, mi-a sugerat brusc o voce mută și buzele mele au repetat tăcut: „Viața...” Aceeași vânzoleală de trupuri mânate de dorință și care o ascund sub nenumărate fandoseli. Viața... „Și unde sunt eu în clipa asta?”, m-am întrebat, ghicind că răspunsul la această întrebare avea să dea naștere unui adevăr extraordinar, care urma să explice
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
OCTAVIAN SOVIANY D. Țepeneag este primul „textualist” (în traducere: primul postmodernist) român apărut într-un moment (sfârșitul anilor ’60) când „optzeciștii” noștri abia se născuseră, iar „Școala de la Târgoviște” își făcea încă temele în atelier. Spun toate acestea pentru că, în vânzoleala care există azi în viața literară românească, numele lui D. Țepeneag este deseori uitat, iar meritele lui literare sunt minimalizate. Ca și altele, de altfel. Mă gândesc la „disidența” lui politică, manifestată nu în ultimele zile ale totalitarismului, ci la
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
și un înțelept, înclinat spre un trai patriarhal, în mijlocul naturii. Omul politic, ce meditează acum cu amărăciune la moravurile vremii, e o prezență tot mai discretă, imaginea care prinde contur fiind aceea a unui boier de țară, retras departe de vânzoleala din agora, dedându-se, cu o bucurie simplă și naivă, plăcerilor de numismat și horticultor. Predicând răbdarea, resemnarea, el se înfioară câteodată de singurătate și de apropierea sfârșitului. E un spirit reflexiv și sceptic, cu porniri de duioșie și alunecări
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
Pătrășcanu, care își aduce aminte în timpul anchetei că Bogdanovici i-a mărturisit că în luna octombrie 1948 a făcut un memoriu adresat unui comisar, în care explica motivele pentru care dorea să facă „reeducare”. În urma acestui memoriu ar fi început vânzoleala în jurul Sucevei, care a primit vizite inclusiv de la București în legătură cu reeducarea 1. Se pare că acum a sesizat și Eugen Țurcanu (destul de retras și afectat de arestarea sa până la acea dată) oportunitatea de a se face remarcat în vederea unei eliberări
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
-mi aduc aminte, când avea 1 an sau cam așa, și a murit. Nu-mi amintesc perioada când a murit, dar îmi amintesc de shiva, care a rămas o amintire foarte ceva extrem de neplăcută pentru mine, ceea ce îmi amintesc este... vânzoleala, era o locuință mică situată într-un cartier proiectat special pentru imigranți, până să ne mutăm în alt apartament, și îmi amintesc experiența, așa-numita „experiență”, o spun din nou, o casă plină de oameni. I: Avea deci deja 1
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mama, a murit din cauza unei boli de fapt, o boală de copii care probabil s-a transformat în altceva mai grav, așa că - nu mi-e foarte clar ce, hepatită, dacă nu mă-nșel, dacă îmi amintesc bine. Deci [îmi amintesc] vânzoleala oamenilor care stau pe jos, veneau și plecau și sunt destul de confuză cu toate lucrurile astea și ies afară să mă joc în cartier și apoi nici măcar nu înțelegeam ce se întâmplase și apoi una dintre fetele mai mari din
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
o soră, și nu-mi aduc aminte, când avea 1 an sau cam așa, și a murit. Nu-mi amintesc perioada când a murit, dar îmi amintesc de shiva care a rămas o amintire foarte neplăcută, ceea ce îmi amintesc este... vânzoleala, era o locuință mică situată într-un cartier proiectat special pentru imigranți în care locuiam până să ne mutăm într-un apartament, și îmi amintesc experiența, așa-numita „experiență”, o spun din nou, o casă plină de oameni. I: Avea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mama, a murit din cauza unei boli de fapt, o boală de copii care probabil s-a transformat în altceva mai grav, așa că mi-e nu foarte clar ce, hepatită - dacă nu mă-nșel, dacă îmi amintesc bine. Deci [ îmi amintesc ] vânzoleala oamenilor care stăteau pe jos, veneau și plecau și sunt destul de confuză cu toate lucrurile astea și ies afară să mă joc în cartier, și apoi nici măcar nu înțelegeam atunci ce se întâmplase și apoi una dintre fetele mai mari
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
pașnice și festive, suita imperială, în cap cu cele două personaje principale - Napoleon I și Josephina - a pornit din palatul Tuileries spre catedrala Notre-Dame. Parisul fierbea ca o oală sub presiune. Mulțimea, care nu prea pricepea mare lucru din toată vânzoleala, se înghesuia într-o admirabilă dezordine. Lanțuri de militari gătiți în uniforme de sărbătoare marcau drumul strălucitorului cortegiu oficial. Erau ceasurile amiezii când a început ceremonia ungerii. Cum Napoleon nu avea nici un chef să fie văzut de iacobinii ostili
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
aranjamente au vrut să se asigure că cel care ar mai purta vreodată titlul de rege nu se va putea trans forma într un tiran. Își dă seama după zgomotele din jur că Augustus a plecat. Cu siguranță a observat vânzoleala Asiniei, altminteri ar fi venit să vorbească cu ea. S-a grăbit să se ducă pentru a nu fi nevoit să-și arate iritarea în public. Foarte bine dacă s-a enervat, că doar el a adus-o aici. Revine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ilegal. Încleștează pumnii. Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]