35,488 matches
-
autorii lor, adică în țară. Mai mult, s-au făcut și unele eforturi (în general, în afara instituțiilor abilitate) în direcția publicării unor documente referitoare la organizațiile și mai ales la publicațiile acestui exil, din care operele amintite anterior reprezintă numai vîrfurile luminoase, dedesubtul lor existînd fără îndoială eforturile și sacrificiile unor autori mai puțin cunoscuți, ale unor organizatori și grupuri identitare tot atît de motivate și tot atît de dedicate luptei pentru supraviețuirea culturii și literaturii românești într-un spațiu al
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
La scara individului, voința de putere ar fi acel resort psihic și moral care-l îmboldește să se "realizeze", să se afirme în mediul său și s-o ia, pe cât se poate, înaintea celorlalți. Să ajungă cât mai repede în vârf, să se îmbogățească, să conducă, să mânuiască pârghii politice și așa mai departe. Sunt în roman personaje, ca profesorul Martinetti, în care voința de putere a lucrat eficient și cu efecte vizibile. Profesorul este o figură de prim-plan a
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
În sărbătorile Paștilor de anul acesta ne-am mai procopsit, Doamne, iartă-mă, cu o minune. Dintr-o icoană de biserică a izvorît mir. Părintele paroh a explicat reporteriței t.v. care ne-a adus știrea la o oră de vîrf că nu e vorba de lacrimi, fiindcă nu curg din ochii Sfîntului Ioan Botezătorul, ci de sub tipsia cu capul lui. Dar că e mir sfînt, fără doar și poate. Așa a hotărît un sobor de preoți care a cercetat icoana
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat făcea ocolișuri în sus spre un sat cu gospodării rânduite frumos, în șir, jur împrejurul unei coline pe care se înălța biserica cu turla ascuțită purtând în vârf un glob strălucitor. Cărarea din fața morii ducea spre pădurea ce se întindea până departe, pe dealuri tot mai înalte până când deveneau adevărați munți. Aș fi vrut să ajung până acolo unde pădurile de brad încetau și se iveau doar stâncile
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ăsta pentru a învăța limba micii și cît se poate de necunoscutei țări unde se află sanatoriul. Era, fără doar și poate, o sîrguință inutilă. Pentru toate demersurile necesare, ca și pentru a primi instrucțiunile tratamentului în sine, ajung cu vîrf și îndesat două-trei fraze dintr-o engleză de baltă pe care le știe toată lumea, dar ce pierdeam, mă întrebam eu, dacă îmi umpleam orele goale învățînd limba aia ciudată în loc să fac exerciții de răbdare cu pasiențe, cuvinte încrucișate sau probleme
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
care tot felul de neisprăviți să-și ascundă ticăloșia. Putem fi partenerii lumii civilizate atâta vreme cât acceptăm regulile acelei lumi. Dacă vom face la nesfârșit pe cocoșii într-o curte în care găinile s-au emancipat de mult, vom plăti cu vârf și îndesat prostia de-a ne imagina că o să-i prostim pe toți tot timpul. După ce mai lunile trecute îl combăteau pe Chirac ( într-adevăr, un politician fără pic de demnitate), acum năstăsioții s-au repezit disperați să citeze nu știu ce
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
prima clipă. Dar să ne întoarcem la istorie, cea care, singura, oferă răspunsuri la toate. Încă mai adânc în timp, cum procedau oamenii zorilor civilizației cu uzații și ruginiții lor veterani? Nu-i cățărau ei din ram în ram, în vârful unor mlădioși arbori seculari, scuturându-i, apoi, cu energie? Iar unde copaci nu creșteau, triburi de oameni ai ghețurilor, nu-și aduceau edentatele babe care, oricum, nu mai puteau mușca din halca de morsă, la margini de zare, spre a
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
Mircea Săucan e bolnav de imagini, scrie, în carte, Costel Safirman. O boală incurabilă. Dacă e nebun? Cu siguranță. Dacă nebunie se cheamă să fii gata să plătești oricît pentru a rămîne tu însuți"... Iar Mircea Săucan a plătit, cu vîrf și îndesat ( filmări întrerupte, montaje mutilate, filme interzise, un negativ ars, internări și tratamente psihiatrice, exil, premiere la distanță de zeci de ani de la terminarea filmelor ce i se poate cere, unui om, mai mult, pentru luxul de a rămîne
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
nu prea e dus. Forțează unele texte să intre în patul lui Procust: "Poetul sincronizează Cartea cu omul și cu umanitatea, așa cum monahul isihast, în scriptoria unei mănăstiri, copiind Scriptura, Îl copia pe Însuși Dumnezeu-Cuvântul. Într-o lume secularizată până în vârful unghiilor, în care talentul și erudiția sunt asociate tot mai vehement cu obtuzitatea, a spune despre Mircea Ivănescu cel de astăzi că are perfect conservate instinctele poetului mistic ar putea surprinde pe mulți. Lucru care nu ne deranjează." (p. 75
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
pentru cititorii României literare, l-am înregistrat la Berlin, în cadrul proiectului comun al postului de radio "Deutsche Welle", în colaborare cu Institutul Goethe. R.B.: O să încep cu un exemplu mai puțin obișnuit. Celebrul alpinist Reinhold Messner care a escaladat toate vîrfurile de peste 8000 de metri ale Himalayei a declarat că expedițiile l-au ajutat să ajungă la sine. Unde vrea să ajungă un scriitor atunci cînd călătorește? R.W.: Atunci cînd pornește la drum, un scriitor caută și ocazia de a
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
tiranii cu sfinții! Și nici așa nu-i biruie, ci după această luptă neegală, pleacă biruiți. Se întâmplă la fel ca și cu un luptător căruia i s-ar porunci să lupte cu trupul gol, după ce i s-ar rupe vârful lancei, și ar fi dezbrăcat de platoșă, dar el ar câștiga bătălia cu toate că e lovit, bătut și plin peste tot de răni. Tiranii aduceau pe mucenici la luptă goi, le legau mâinile la spate, îi loveau și-i scrijeleau pe
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
unele circumstanțe atenuante: Nu cred că nu va fi suferit și pentru duplicitatea sa și a altora, duplicitate la care a fost silit aproape un întreg popor. Vianu nu reprezintă, câtuși de puțin, fața voios cabotină sau cinic profitoare a vârfurilor intelectualității române care au colaborat cu regimul comunist..." (p. 105). În felul acesta, fostul asistent al lui Tudor Vianu ia atitudine față de o afirmație a colegei sale de la "Europa liberă", Monica Lovinescu, potrivit căreia, tinerii au învățat de la Tudor Vianu
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
nesimțirii echivalează cu o analiză spectrală a Ťomului nouť". Foarte performantul program de imbecilizare pus la punct de comuniști a rodit spectaculos în acest mutant antropologic de tranziție capabil să transforme în infern viața tuturor celor din jurul său. Produs de vârf al eticii și echității socialiste, grobian și adaptabil la orice realitate, "omul nou" este mai pregătit ca niciodată să devină cetățean al Europei unite. Aveți puțintică răbdare, stimabililor, că venim cu semințele noastre de floare și dovleac, Adi de Vito
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
nu-și sfîșiau veșmîntul în melodramatice poze și nici nu executau salturi mortale pe trapezul "filosofemelor", pot fi legate mai curînd de o altă zonă a poeziei noastre actuale, afirmată cu oarecare întîrziere și rămasă (sperăm că provizoriu) în umbra "vîrfurilor" selectate inițial, de la M. Ivănescu la Nora Iuga și C. Abăluță. Eul auctorial nu are la aceștia tentația excepționalului. Se află în cauză un om obinuit, care se recomandă printr-un dramatism discret, printr-o umilință a subordonării la natural
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
e legată de Occident și de strategiile acestuia - inclusiv cele militare. A crede că dau o lovitură politică mizând pe caracterul emoțional al morții unui soldat căzut la datorie nu e tocmai lucrul cel mai onorabil pentru un politician de vârf. E ca și cum n-ai înțelege esența carierei militare. Oricine îmbrățișează meseria armelor știe - sau ar trebui să știe - la ce se expune. În armată, riscul morții se află înscris în primele rânduri ale "îndatoririlor de serviciu". A fi soldat nu
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
pian), Samuel Favre (percuție), Emmanuelle Ophčle (flaut), Alain Billard (clarinet), Jeanne-Marie Conquer (vioară), Christophe Desjardins (violă) și Eric-Maria Couturier (violoncel). Alături de ei orice compozitor nu poate avea decât insomnii de argint ori reverii colorate și line, prin care umblă, în vârful aripilor, îngeri cu taste, coarde, ancii și baghete miraculoase. Cu ei un creator contemporan poate simți cu adevărat că trăiește. Că e viu. împreună cu Bach, Mozart, Ceaikovski sau mai știu eu ce alt mit componistic pentru care armatele de restitutori
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
cu picioarele tale și/ferind-o de prăbușire// iar acum la rândul meu ajuns în capul coloanei/ cu răsuflarea anilor mei în ceafă/ nu mai știu cum să-mi înfig eu călcâiele/ pe acest lunecos drum ce coboară// în timp ce cu vârful limbii culeg amintirea unui praf dulce/ de zahăr candel adus de tine din Ťconcentrareť/ în această hârtie mototolită/ de cuvinte amare". Ultima secțiune a volumului, Petrarca în gară la Avignon, este dedicată iubirii. O iubire de tip special, in absentia
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
Acum, eu declarasem de multe ori cu emfază că urăsc astfel de locuri și că m-aș simți mai în largul meu într-un - doamne ferește - lagăr de concentrare decît într-un mall, mai avusesem experiențe neplăcute la ore de vîrf, dar nici așa. Infernul a început cu căutarea unui loc de parcare (lipsă totală de așa ceva) și a continuat cu publicul. Mai știți personajele acelea stereotipice din filmele de groază, chinuite de vocile pe care le aud, cu o expresie
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
primul e organizat de Fundația Pro Jazz Hermanstadt, condusă de H.J.K. Schmidt, cea de-a doua e patronată de Casa de Cultură a Studenților din Sibiu (directoare: Liliana Popescu). Deschiderea a făcut-o nonetul adolescentin Harrmony din orașul-amfitrion. Realizare de vârf a saxofonistului/dirijorului Constantin Iridon, acest ansamblu vocal etalează armonii strălucitoare, muzicalitate, swing, autenticitate emoțională. Chiar dacă simțul lor improvizatoric se află încă în stadiu incipient, cele opt cântărețe și colegul lor compensează prin vivacitate, spontaneitate juvenilă și, deloc în ultimul
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
Lisabona de la mijlocul deceniului opt, este încă îndrăgostit de fata la care visa în urmă cu un sfert de veac. După ce se stabilește în Portugalia are șansa de a-și vedea împlinită iubirea pentru Isabel, iar ulterior acestui moment de vârf, intensitatea corespondenței sale scade simțitor. Isabel este o femeie modernă, destul de pragmatică, trecută prin revoluția sexuală din ultimele decenii ale secolului trecut. Se mută într-o țară anglo-saxonă aflată la capătul lumii, ratează un mariaj și, pas cu pas, este
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
adevăr trist: că nesocotirea traducătorilor români arată nu numai că importanța pe care o acordăm limbii române este tot mai mică, dar că, pierzîndu-ne credința în limbă, vom intra într-o curbă de extincție culturală. Dancefest Sîmbăta trecută - zi de vîrf la Bookfest. Lumea de pe lume venită să cumpere cărți, să fie văzută cumpărînd cărți (cîțiva politicieni), să ia autografe de la scriitori care și-au cîștigat celebritatea nu în primul rînd prin operă, să descopere noutăți în domenii "de nișă", în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]
-
nouă viață și încearcă mereu să repare greșelile din trecut. 2. La capătul lumii / A bouț de monde (r. Konstantin Bronzit, Rusia, 1998) 10′ Premiată în peste 20 de festivaluri, animația spune povestea unei familii care trăiește, la propriu, în vârf de munte. 3. Cum să-ți păstrezi jobul de zi / How to Keep Your Day Job (r. Sean Frewer, Canada, 2012) 10′ Un ghid ironic de urmat în viața profesională și personală. Adaptare după povestirea de succes a Rebeccăi Rosenblum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94312_a_95604]
-
să urmeze exemplul Ungariei și să dovedească interes pentru identitatea, și așa vulnerabilă, a sutelor de mii de români care așteaptă de aproape două secole să li se șteargă lacrimile de pe obrazi. Nu vreau să fiu patetic, dar persoanele din vârful piramidei ce se cheamă D.P.R.R.P. sunt depășite de vreme și au o gândire limitată, mai ales atunci când câțiva dintre ei primesc leafă pentru a întârzia accesul binefacerilor țării de origine a neamului românesc. Românii din Timoc sunt cei mai oropsiți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi despuiați de veșnicia verde a frunzelor pârjolite de un suflu incendiar trecut că fulgerul prin pântecul pădurii seculare. Brazii aceștia, dezbrăcați de orice urmă de demnitate, fără crengi și cu vârfurile retezate, au culoarea alb-gri. Nu este acel gri-șobolan (gri-jeg, gri-antijeg), pe care destui proprietari comozi de automobile îl preferă, ci gri-rinocer - avertisment straniu, insă nedescifrat și neluat în seamă de cei ce ocupă vremelnic scenă vieții. Cu o voce când
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
poți nega... Pfff!... Dacă scrie, scrie! Poftim, citește la fapte diverse. Citiți știrea, domnule șef!“ În editură, șef e Domnul Papillon, însă, în spectacolul lui Robert Wilson, lider este actorul cu forța de Anteu și expresivitate renascentista: Ilie Gheorghe. Din vârful unui scaun/ tron supraînălțat la trei-patru metri, divinul actor, citind cu voce tare ziarul, scandează că în anticul Imperiu Român: ,,Ieri, duminică, în Piața Bisericii din orașul nostru, la ora aperitivului, un pachiderm a călcat în picioare o pisică. Asta
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]