2,982 matches
-
și altele". și nu doar atît: "După cei n ani de la revoluție am înlocuit Partidul Unic Comunist Român cu Partidul Unic Neputincios Român". Atît de captivată se arată autoarea de jocul d-sale multicolor, în așa măsură se cufundă în vîrtejul lui, încît nu se mai pune nici măcar chestiunea compatibilității d-sale cu realul propriei ființări, acesta părînd neverosimil: "Mă îndrept... spre barul unde îmi duceam zilele înainte de... Cînd intru, se face liniște; fetele se uită la mine de parcă aș fi
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
nuanțări au izbutit cei doi muzicieni, cizelând sunetul cu un rafinat simț al valorilor. Cu aceeași magie sonoră a fost restituită și Sonata în mi minor op.38 de Brahms, cu întreg arsenalul ei de idei, modulări de nuanțe, cu vârtejuri când vijelioase, când calmante sau avântate, ori cu adieri mângâietoare. Armonizați în stil și rafinament instrumental, Dan Cavassi și Mihai Ungureanu au imprimat întregului program o pecete de distincție, de măiestrie neobișnuit de înaltă și de eleganță bogat răsplătitoare.
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
textele cu bătaie autoreferențială, cele pe care autorul le-a scris despre sine la persoana a treia. Nu sînt multe, dar sînt decisive. Cine vrea să-l cunoască pe Marius Vasileanu, trebuie să citescă "Exilul", "Mai aproape de muzica mării" sau "Vîrtejurile de timp". Ele sînt tot atîtea autoportrete, crochiuri pe care scriitorul și le face privindu-se parcă de sus și de la distanță, într-un efort de scrutare nepărtinitoare și autoflagelantă. Aproape că îmi vine să spun că Marius Vasileanu este
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
-l consideră periculos pentru sine. Stă la Agapia, predă franceza, crede în Dumnezeu, este de o desăvârșită cuviință, și-și face lucrul său cât mai bine cu putință, cum ar lucra pentru Creatorul a toate și nu pentru oameni. "în vârtejul demonic al încăierării verbale și al subminării virtuale - ne mărturisește Gheorghe Simon în puțina sa scrisoare către noi - aici, la Mânăstirea Agapia, respir aerul primenitor al ascezei mântuitoare. Vă mulțumesc pentru cuvintele care au însoțit poemele mele de acum doi
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
germani în toamna lui 1916. Iată o scenă ce mi se pare nespus de elocventă, reprezentând disperatul convoi al refugiaților: "Ca și cum orașul lichefiat de frică se scurgea, se arunca unde vedea înaintea ochilor, împins de uraganul panicii, ridicând în urmă vârtejuri de praf care te orbeau și-ți transmiteau spaima acestei populații cuprinse de o nebunie colectivă. Fug fără să știe încotro, fără să-și dea seama exact unde se duc, în mașină, în trăsură sau în căruță cu boi; coloane
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
nu mai puțin persistent. Departe de crezul proclamativ al unor "fii ai satului", Victor Știr își deleagă memoria unei condensări care nu e însă și o refrigerare. Recursul la trecutul personal și impersonal (tradiția) emană o robustețe discretă pe care vîrtejurile expresioniste prin care trece nu izbutesc a o anihila. Posibilul idilism e tescuit, procesat, redus la pură fantasmagorie poetică: "pruncul cu ochii mari / spre / copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana-l / îmbrățișează / cu crucile // bătrîn cernit
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
de kilometri distanță! O comparație mijește, totul evocă atmosfera din timpul Ocupației la Paris... pentru unii, aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă din viața lor. Sărbătoare într-o lume pustiită de ciumă, sărbătoare desprinsă parcă din Decameronul, sărbătoare în vârtejul căreia se lăsau târâte ființe nu neapărat nepăsătoare, ci mai curând îngrozite că ar putea cădea pradă acelei pasivități, acelei inerții paralizante căreia îi dă întotdeauna naștere sentimentul înfrângerii. Cu o toamnă mai înainte, privisem tot de la înălțime, dintr-un
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
secol 14. Cum sunt la Giotto. Nu gravitate; ci absența oricărui sentiment strident uman. Psihologie nu există încă în acest veac. Ca fizionomie, fecioara și îngerul sunt sincroni. Pelerina îngerului, coada părului lăsat să cadă pe spate, sunt încremenite în vârtejul presupus al sosirii... Precipitarea a lăsat loc doar unei fixități supranaturale... * Gentile Fabriano. Adorația regilor-magi. îmbulzeală... UNESCO. Corone de monarhi cu peruci. Copilul primind pintenii de aur ai regelui mag prosternat și pe care și-i pune ca brățări la
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
că trăiesc într-un prezent continuu în care nu se încheagă nici o amintire." (p. 76) Să sperăm că senzația unui prezent continuu în care nimic nu se încheagă nu e chiar simptomul pierderii puterii de evocare a autorului. Căci, în comparație cu vîrtejul lumii postdecembriste, atmosfera cărții lui Dan Ciachir aduce cu plimbarea lină pe culoarele unui muzeu cu planșe cînd exotice, cînd apăsătoare, în chenarul cărora cititorul se regăsește într-o măsură mai mare sau mai mică. Oricum, o lume irepetabilă a
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
vaietul lung și ascuțit, de milenii ascuns în vocea nemuritoare a țării de nord; o sucire falsă a corpului, în dreapta, în stânga, o bătaie frenetică pe toc, pe vârf, pe talpă, din nou pe toc, o altă sucire la dreapta, stârnind vârtejul amețitor, făcând să se rotească fustele albe, svârlite când într-o parte, când în alta, încrețite, desfăcându-se brusc, frânând ritmul, încurcând legănările, fustele iar se domolesc căzând pe genunchii dezveliți, o clipă, două, pentru ca vârejul să reînceapă mai viguros
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
se îmblânzesc: Din palidul tărâm, Ahile tânjise după lacrima de sclav în soare", căci tânjirea nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene străbat astfel prin părelnice răsfrângeri: "cum unduirea reflexelor prin coroana / blânzilor arbori ai amiezii". Un poem total "despletit" este Vârtejul, unde situația ființei umane în univers pare la limita îndurării - eul fiind un condamnat, implacabil căutat de universale forțe de ordine. Iar evadarea din final este, poate, ajungerea pe nava ce-l va duce spre pedeapsă: (...) Tu stai la țărmul
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
lui. De sus, cu soarele, priveam cum oamenii erau purtați amețitor pe banda lată de nisipuri, fără istovire, în generații-fulgere, pe când de o parte și de alta, marea și țărmul așteptau în nemișcare. Mișcarea generală este inversă față de cea din Vârtejul, unde fuga în act sau ca intenție predomină; în Clipă de nisip, stăpânitoare e privirea din "afară", față cu rotirea nisipului cu oameni nenumărați pe plajă, martorul liric aflându-se la adăpost pe una din talgerele balanței (țărmul), cum la
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
prin stele, se scutură de nașterea lor - fără să bage de seamă că aruncă în jur lumi fără număr, la-ntâmplare. Din ne-multele poeme pentru mine Ťde seamăť, cel mai puțin optimist este Uitare: Din albia fluviului se înalță vârtejuri de praf. Nu privi, nu privi cadavrul acestui fluviu! Noi nu știam că trăim în ritmul apei că ornicele noastre au mersul apei, că totul e apă-în-forme pe această planetă de apă. Absență a timpului pe un țărm de fluviu
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
o casă, cîte un turn de biserică, năluciri neastîmpărate cufundate acum în apă, întoarse apoi cu susul în jos și aruncate iar în aer, după cum se schimbă vîntul și după cum se mută ochiul. Din cînd în cînd vîntoasele se dau vîrtej, adună paie și frunze și praf, le ridică volbură naltă în aer. Apoi o nevăstuică își iese din gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe, se uită ca o păpușă isteață împregiur și iar - vîșc! intră
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ziuať. Soarele rebel/ Îi vâră'n ceafă dinte după dinte." În schimb, în Marșul prin iarnă îl simți pe Emil Botta, cu înscenări complicate, costume bogate croite pentru același și același personaj: "Cu majestate de regină/ Moartea stă sus pe vârtej de hermină." Acorduri și arpegii au melodia bătăilor finale, repezită, trunchiată, ca munca unui pianist fără răbdare. Regrete, aceleași, ale fărîmei necuprinzătoare: "Și ce puțin am spus în tot ce-am scris!/ În palidele foi din cartea'ntreagă,/ Zac ani
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
vara apăreau maci roșii (semne lăsate vreunui iubit de morărița ,,furată mereu de neastâmpăr și de un fel de dragoste zburătoare"). Nimeni nu a uitat povestea morarului îndrăgostit, care nu a încetat niciodată să-și caute nevasta ,,luată de un vârtej de praf alb, într-o vară de secetă și de dogoare". Fuierea a străbătut lumea zi și noapte, de la un capăt la altul al ei. ,,Și tot alergând așa cu calul, înainte și-napoi - spune legenda - pământul se surpase sub
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
de spirit într-un interval de timp limitat. Înaintea unei călătorii, bunăoară, cartea se cumpără la chioșcul din gara de plecare și se aruncă după consum în gara de destinație. Sigur, în multitudinea de tipărituri apar și valori autentice. Însă vârtejul reluat la nesfârșit: producție-distribuție-consum împiedică stop-cadrul necesar pentru a reconstrui ierarhii și reputații. Însă, pentru a nu fi acuzat că de dragul unei demonstrații înadins descurajantă mă pretez la exagerări, mă grăbesc să nuanțez. În culturile normale ale Europei, procesul acesta
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
ușor 100 km/oră. Viteza din ce în ce mai mare a trenurilor micșorează din ce în ce mai mult lumea (spațiul), peisajele se metamorfozează; cerul devine un infinit activ, natura - o frumușețe în acțiune: „Câmpii întregi/Cu ape, grâne, copaci și cer/ Se duc pierzându-se prin vârtejul crunt/În care cad stâlpii subțiri de telegraf/Ale căror fire au strania înfățișare a unei parafe” (Verlaine). Tema drumurilor de fier o regăsim și în opera unor scriitori români. În 1870, Vasile Alecsandri evoca în poezia „Bărăganul” celebra câmpie
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]
-
premoderne și moderne, cu implicațiile comparatiste și de contacte atît de rodnice în veacul al XIX-lea românesc (și nu numai!). Lia Brad-Chisacov pune în circulație două texte ale neogrecului Rigas: Prietenia supusă la încercare, un "apolog" moralizator, si comedia Vârtejul nebuniei. Ambele fac parte dintr-un manuscris aflat în arhiva baronului Bruckenthal din Sibiu (ulterior, transpuse la Arhivele Statului din același oraș), de unde au fost semnalate de istoricul Andrei Pippidi. Lia Brad-Chisacov e o bună cunoscătoare a spațiului cultural neogrec
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
ahtiată de inferențe o poate născoci. Căci ce găsim în lume nu sunt cauzalități, ci concomitențe, și numai un intelect mediocru poate reduce concomitența la succesiune, adică încrucișarea unor forțe la înșiruirea lor în linie dreaptă. La fel, viața e vîrtej de evenimente, și nu șir de mărgele care decurg una din alta. Că ceva precede altceva și că din această premergere decurge relația cauză-efect este o mare superstiție, de aceea ideea că lumea ascultă de o meschină schemă liniară - post
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
cele mai bune poeme ale anului tocmai încheiat. Nici paginile despre marea artă a înghițirii pastilelor (pp. 202 - 204) și despre complicatele deliberări interioare pe care le necesită un asemenea gest cotidian nu sunt de neglijat. Poate că uneori, în vârtejul acestor proze, dintr-o întreagă scenă nu rămâne decât o replică. Dar dacă replica aceea e memorabilă (uneori într-atât de izbitoare încât ar putea fi nuanțată și generalizată), cum se întâmplă în fragmentul acesta), totul e salvat: „- Nu vă
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
parte, culorile bazarelor și mulțimilor, o claritate de „lume în adevărata ei lumină”: „Vânzoleală și strigăte, cingători închise în grabă, scârțâitul roților, aprinderea focurilor, pregă- tirea mâncării și noi priveliști oriunde îți întorceai privirea... Aburul dimineții se risipi într-un vârtej argintiu, iar papagalii își luară deodată zborul spre vreun râu îndepărtat, în stoluri verzi, cârâitoare. Toate roțile de fântână din împrejurimi se puseră în mișcare. India se trezise la viață.” Stilul de poveste colorată cu proverbe hazlii, specific indiene („mare
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
mult decât de ajuns, mi se părea uriaș. Curgea după bunul plac, cursul îl avea de multă vreme neregulat, predispus spre inundații, nesocotit. În unele locuri de lângă mal se lovea de unele obstacole subacvatice și atunci se nășteau în apă vârtejuri. Curgea, defila, preocupat de propriile scopuri ascunse după linia orizontului, undeva departe în nord. Era imposibil să- ți oprești privirea asupra lui, fiindcă o ducea cu sine după orizont, până îți pierdeai echilibrul. Preocupată de sine însăși, apa schimbătoare, călătoare
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
Charles De Gaulle. Ca și acesta, și el „va cădea” în momentul afirmării unei alte generații, a unui alt discurs, în... ’68! Niciunul dintre ei nu va mai avea o percepție exactă, corectă, a lumii, nu o vor mai înțelege. Vârtejul istoriei îi va scoate din scenă pe amândoi, dar urmele lăsate de ei vor rămâne, timpul nu le va putea șterge. Legenda lui Vilar s-a păstrat intactă; astăzi, ea reînvie în fiecare vară la Avignon! Iar la Chaillot se
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Eu nu cer atît de mult. Întreb din nou, cu ce se poate îndulci durerea, măcar puțin, măcar pentru scurt timp? Cu singurătate? Cu înjosire? Cu vorbe? Sau dimpotrivă, prin extaz furios, prin sălbăticia simțurilor, prin uitarea lumii întregi, în afară de vîrtejul sîngelui?” Găsesc că neliniștea lui Shrulik o întîlnește pe cea a Marianei Alcoforado așa cum a citit-o astăzi Aureliu Manea pentru contemporanii noștri pentru care „gîndurile aleargă cu repeziciunea avioanelor militare”. Femeia- Călugăriță se urcă pe tron și își pune
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]