282 matches
-
ca și cum aș fi dobîndit mușchi în plus. Mă minunam că putea face față și putea continua. Dincolo de durere începeam să mă bucur din nou, iar în al patrulea și ultimul stadiu, cum ne apropiam de zona de finiș și fîșîitul vîslașilor era înlocuit de sunetele de pe țărm, erau toate împreună: propriu-mi trup, al lui David, viteza bărcii, adversarii pe care acum îi aveam în față pentru că-i întrecusem și întreg ghemul de percepții și sentimente, pe care le puteam deosebi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru ei. Dar nu s-a gîndit niciodată. Mulțumea doar cerului că nu le-a împărtășit soarta. Și avea dreptate, n-ar fi vrut să sape albia pentru mine și n-ar fi vrut să aibă mîinile mele bătătorite, de vîslaș, cu umflături și piele jupuită, de care eu eram atît de mîndru. Schneiderhahn a privit în vînt, vîntul l-a tras de jachetă și de părul scurt. Extrăsese culoarul șase, cel mai îndepărtat de turnul de finiș și de tribună
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care o lăsau acum să-i conducă. Cele două echipaje roșii abia dacă mai erau în competiție și pierdeau teren, cu fiecare bătaie. Probabil se certau deja între ei, dacă nu în cuvinte, atunci prin mișcările lor stîngace cu care vîslașii lucrează unul împotriva celuilalt. Încă o sută de metri și probabil vor pierde contactul cu plutonul rămas în competiție, se vor vedea doar unii pe alții, vor auzi sunetul celorlalte bărci pierzîndu-se din ce în cemai mult în spatele lor și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici. Barca zbura înainte, fiecare vîslă părea trasă de un singur vîslaș posedat. Reușiserăm. N-am fi putut vîsli mai bine împreună. O amintire, mai mult o simțire, m-a străfulgerat și m-a dus înapoi, în acea după-amiază în care am vîslit în ploaie. Nu era la fel de lipsit de efort, acum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
zi ale derbedeului de bărbatu-tău“. „Și Înainte?“ „În timpul contracțiilor, Între o contracție și alta trece timp și trebuie să numeri, pentru că pe măsură ce intervalul se reduce, momentul se apropie. O să numărăm Împreună și tu o să-mi dai ritmul, ca la vâslașii de la galere. Va fi ca și cum ai ajuta și tu acel Ceva să iasă din colțișorul lui Întunecos. Mititelul-mititica... Vezi, acum stă atât de bine pe Întuneric, soarbe sucuri ca o caracatiță, totul pe gratis, și pe urmă hop, o să țâșnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tratat ca pe un prieten. Auzindu-se-n jur de înțelegerea încheiată, cei care la sosirea mea mă priviseră chiorâș au început să-mi surâdă și să-mi vorbească cu simpatie. Vasul era mai curând mic, lung și îngust, fără vâslași și cu o mare velă în formă de triunghi; spațiul pentru marinari și călători era redus la minimul necesar. Comandantul era un bărbat taciturn, cu glas repezit, de care se folosea doar atunci când dădea ordine; musculos și totuși uscat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făcută în cuptorul meu, ca să-mi fie întoarcerea grabnică. Era deja întuneric când am ajuns la fluviu, dar nu era nevoie să așteptăm cursa de dimineață. Vasul regelui, luminat cu o mie de lămpi, ne aștepta. Erau o mulțime de vâslași care trăgeau și nici nu știu când deja alergam pe străzile adormite ale orașului și în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am fost dusă într-o cameră unde o femeie tânără și palidă zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând pe rând la locurile lor. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un loc lângă un vâslaș. Polileu arăta cu arcușul spre capătul rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot răsuceau în jurul coloanelor acelea, opintindu-se să atingă măciuliile aurii din vârfurile lor. Ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
europene de combatere a excluziunii sociale pun în centru un nou contract social care leagă drepturile de responsabilități. De asemenea, se urmărește mutarea accentului de pe combaterea sărăciei pe combaterea excluziunii sociale, rolul statului fiind acela de cârmuitor și nu de vâslaș. Drepturile nu trebuie ridicate deasupra responsabilităților întrucât această abordare conduce la suprasolicitarea statului și împovărarea sa ineficientă cu probleme sociale cărora singur nu le poate găsi răspuns. Anthony Giddens vorbește chiar de „transformarea acestuia într-un bătrân gârbovit de povara
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
constituie Power-Sculpt ELASTIC RUBBER-BAND Curs de întărire musculară sau de stretching cu unu sau două elastice CARDIO-TRENING Practică de sală, de club de fitness, de repunere în formă. Antrenament care asociază lucrarea musculaturii și lucrarea cardiovasculară pe diferite practici posibile: vâslași, biciclete, covor de alergare, aparat de dezvoltare musculară, simulatori de scară, sărituri cu coarda ... CLIMBER aparat care permite simularea urcării pe scară SLIDE Covor special care permite o muncă de întărire musculară pornind de la mișcări de tip patinor SPINNING / BODY-BIKEcu
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]
-
nici o clipă una din principalele cerințe ale muncii noastre: "cântarul didactic trebuie să fie ireproșabil". PRIORITĂȚI Autorul rândurilor de mai jos s-a aflat, timp de mai bine de un sfert de veac, fie la cârma, fie în echipa de vâslași, care a făcut ca Școala Normală „Vasile Lupu" din Iași să navigheze în vremurile tulburi ale ultimei jumătăți a secolului trecut. Intenția noastră este de a evidenția doar câteva dintre prioritățile care ne-au călăuzit activitatea. Școala Normală ocupă un
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în mare parte a anului, consta în utilizarea plutelor obișnuite pentru transportul cărbunilor spre Galați, pornind de la Domnești ("în gios de gura râului Trotuș"), unde putea fi amenajată o magazie-depozit în acest scop și de unde orice plută, cu numai doi vâslași, putea încărca și duce în port 4.400 ocale. Comparativ cu situația anterioară ce-i fusese relatată, când transportul cu carul al cărbunilor de la Comănești până la Galați nu îngăduia decât preluarea unei cantități infime de 100 ocale pentru fiecare atelaj
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
din spate, însă prea slab, și corăbiile erau împinse și de vâsle. Cei doi prieteni se apropiară de marginea punții, ca să poată sta de vorbă netulburați. Lângă ei nu era nimeni, decât mai jos de punte, în locașul vâslei, un vâslaș. Legat cu o frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să fie țăran, muncitor de pământ, așa îl arătau mâinile lui înnegrite și brăzdate de crăpături
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spinarea lui încovoiată, și ochii lui triști deasupra feței uscate și supte, ca și întreg trupul lui slab, înalt și osos. - Ți-e dor de ai tăi, Iahuben, așa e? îi spuse Auta, după ce se mai uită câteva clipe la vâslaș. Niciodată nu te-am întrebat câți copii ai... - Patru! răspunse Iahuben cu mândrie. Bine că s-a încheiat cu deșertul acela blestemat și cu cârciumile din Behdet și cu tot! Mai bine-i acasă! Acum ne întoarcem în țara fericită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
copii ai... - Patru! răspunse Iahuben cu mândrie. Bine că s-a încheiat cu deșertul acela blestemat și cu cârciumile din Behdet și cu tot! Mai bine-i acasă! Acum ne întoarcem în țara fericită Ta Nuter cum ai spus tu! Vâslașul până atunci nu păruse să asculte ce vorbesc ei. Dar când auzi din gura soldatului străin cuvintele Ta Nuter, numele țării nevăzute despre care se alcătuiau în Ta Kemet cântece și se istoriseau povești, și pe care nu se gândise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îngroșate și aspre scuipă în mare. Apoi rosti pentru sine un cuvânt pe care cei doi nu-l auziră bine sau nu-l pricepură decât atunci când biciul din mâna unui slujbaș atlant, ce tocmai trecea pe acolo, sfâșie șuierând spinarea vâslașului. Iahuben se întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mare. Apoi rosti pentru sine un cuvânt pe care cei doi nu-l auziră bine sau nu-l pricepură decât atunci când biciul din mâna unui slujbaș atlant, ce tocmai trecea pe acolo, sfâșie șuierând spinarea vâslașului. Iahuben se întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise, parcă îl întărîtase mai mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise, parcă îl întărîtase mai mult. Auta se uită și el la acest rob și simți cum îl doare și pe el trupul, deși nebătut. Vâslașul aruncă printre dinți: - Poți să spui de trei ori că lupul e capră, lapte de la el tot n-ai să mulgi! Biciul slujbașului șuieră din nou. Robul rome acum tăcut, răcorit, vâsli mai departe. - Care-i numele tău? îl întrebă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că i se urcă sângele în obraz, dar întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la fel ca robul de la vâslă dacă s-ar fi aflat în locul lui. Slujbașul răcni la vîslaș: - Să răspunzi, scrumbie uscată, când un oștean viteaz al marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, vrea să știe numele tău blestemat! Lui Iahuben îi părea acum rău de întorsătura neașteptată a lucrurilor și nu mai știa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poate de lângă nevastă și copii tocmai în luna semănăturilor. Zâmbi vinovat. Sclavul tăcu și scuipă în mare, fără să-și ia în seamă spinarea însîngerată, pândită de o nouă primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea de furie, și acum porni să facă ocolul punții, ca să biciuiască și pe ceilalți vâslași, spre a le aduce aminte că sunt robii Atlantidei. Folosindu-se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea de furie, și acum porni să facă ocolul punții, ca să biciuiască și pe ceilalți vâslași, spre a le aduce aminte că sunt robii Atlantidei. Folosindu-se de prilejul de a rămâne fără urechi străine în preajmă, Auta se întoarse spre dârzul țăran și, arătîndu-i-l pe Iahuben, spuse cu voce blîndă: - Omul acesta nu ți-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Folosindu-se de prilejul de a rămâne fără urechi străine în preajmă, Auta se întoarse spre dârzul țăran și, arătîndu-i-l pe Iahuben, spuse cu voce blîndă: - Omul acesta nu ți-a vrut răul. A vrut numai să-ți afle numele. Vâslașul își încleștă gura însîngerată, pregătindu-se poate de altă vorbă grea, dar ochii lui întîlniră ochii lui Auta. Numai atunci mânia lui se muie. Murmură: - Sunt Hunanupu. Iată, ai aflat ce-ai vrut să afli. Dar dacă eu te-aș
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Acuma aș ști ce să le spun copiilor mei care mă tot întrebau ce țară este Ta Nuter și eu nu știam ce să răspund. Numai că n-or să mai aibă pe cine întreba copiii mei despre Ta Nuter. Vâslașul își încleștă din nou fălcile și nu și le mai descleștă apoi decât de puține ori, doar ca să-și scuipe sângele scurs din buze. Cheful de vorbă îi pierise și lui Iahuben. Nici Auta nu mai vorbi. Puntea se umpluse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
măruntaiele stăteau gata să-i năvălească afară, pe gură. Auta se ținea de gardul punții, iar Iahuben apucase cu mâna marginea locașului vâslei, stând într-un genunchi. Lângă ei, robul Hunanupu se încorda din răsputeri să vâslească. Meșterul pânzei poruncise vâslașilor să se lupte cu apele, ca să nu se abată corabia din drum. Pânza fusese strânsă. Vâsla lungă de șase coți sau lovea în gol, sau era izbită îndărăt de câte un talaz. - Dacă eram pe o corabie din Ta Kemet
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]