446 matches
-
al acestei Ortodoxii nu poate fi decât „o melodie”1. Nimeni nu își poate face adevărata educația teologică fiind rupt de tradiția pneumatică, liturgică și doxologică a Bisericii care ne in-formează ochiul minții în exercițiul martiric al confesiunii lui Hristos. Văduvit de lărgimea unei asemenea panorame, militantul de serviciu se împovărează, pe sine și pe alții, cu toate armele duhurilor răutății, burdușindu-și ranița cu rechizitorii, antrenându-și camarazii prin teste grilă, oferindu-și maniacal certitudini printr-un debit excesiv de răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-i ști mai îndeaproape pe cei pe care i-a iubit și care atât de mult l-au iubit. Cu atât mai mult cu cât întreaga cercetare de până acum a Iliadei suferă de această lipsă, lăsând imaginea lui Ahile văduvită de ceva nu numai important, ci definitoriu. Peleu, în desfășurarea epopeii, nu există decât în amintirea, în îngrijorarea și în durerea lui Ahile, cum se va arăta la locul cuvenit. Ceilalți sunt Tetis, Briseis, Patrocles, Foinix, Automedon, Caii lui. Iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată, / frumoasă Moarte, singura ce-n lume / ne mântui de dureri și-amărăciune / de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi: te-nchină / acestor rugi necunoscute ție / și văduvește-mi ochii plânși de-a zilei / lumină, o, pământului regina (Dragoste și moarte, vv. 96-103).504 În poezia leopardiană dragostea este una dintre iluziile tinereții: odată spulberata, lasă să se întrezărească silueta morții: Bucuria / e cea dintâi, e prima care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să glumești. Dar oricât de mult ar fi înaintat Ungaretti pe calea sfințeniei, el încă este, slavă Domnului, un om viu printre oameni. Putem deci să vorbim despre el omenește, așa cum cred că am făcut și eu, fără să-l văduvim de admirația cuvenită pe care o simțim, ne-ar părea rău dacă am fi lăsat să se înțeleagă contrariul știrbind venerația corespunzătoare, pe care i-o datorăm de drept Mă a quanto pare devo supporre che la mia colpa non
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale represiunii staliniste. Din 2771 săteni, 2259 recunoșteau limba română drept limbă maternă. Valeriu Zmașu, folcloristul satului este convins că populația satului său putea fi mult mai mare și evident neaoș românească așa cum fusese până la război dacă nu era văduvită de cei mai buni gospodari, de tineret, prin deportări, masacre sângeroase, condamnări la ani grei de detenție, la muncă silnică, prin executări fără cercetări și judecată. Tăvălugul politicii staliniste a trecut și peste satul său de vrednici gospodari. O altă
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
fiind căsătorie. Între canoanele în care se găsesc termenii digma, trigam, poligam, etc., unele nu menționează nici moartea unuia din soți, nici separarea: astfel se comportă canoanele 47 și 50; canoanele 24, 41 și 53 vorbesc de văduve și de văduvi, iar în canonul 41 moartea soțului este menționată explicit cu o citare a textului din 1 Cor 7, 39. În ceea ce privește prima, a doua și a treia căsătorie despre care vorbește Grigore din Nazianz în Discursul 37 la Matei nu este
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
pe firul apei în inima lui, Salva personalul de Sighetu Marmației, umbra văii de amiază trasă pe albul zăpezii, casele etajate, bisericile din donații pe dealuri, minele de arginți apuseni, în duhul văzut al bisericii lor să se scalde familiile văduvite de tată! România lanțului de generații apasă asupra ta, trecătorule pe locul lui! Năsăud nimic nu e de ajuns, orice s-ar ține în continuare, numind Năsăudul dacă nu s-ar sfîrși, inscripție, depozit de materiale inscripție, Rebrișoara inscripție, satele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
până la Creanga de aur, Ostrovul lupilor sau Divanul persian, imaginarul sadovenian ar evolua pe un traseu conducând lent, dar neabătut, de la lume spre carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule diverse: de la convergența tematică dintre viață și modelul cărții la tălmăcirea cu instrumente parodice și în sfârșit la coincidența vieții cu cartea, pe care o reproduce ad litteram. O secțiune aparte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
de absența merelor din dieta mea, dați-mi voie să vă explic că este unicul domeniu în care mi-am îngăduit gusturi aristocratice. Nu pot mânca decât mere din specia Cox’s Orange, așa încât din aprilie și până în octombrie sunt văduvit de mere. Voi transcrie epistola lui Peregrine, în chip de prefață la portretul lui. „Charles, cum te descurci cu viața? Suntem cu toții devorați de curiozitate. Nimeni nu recunoaște că ar fi primit vreo invitație de la tine. Dar nu-ți lipsim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau să despachetez o ceașcă. Mi-am luat prânzul (am terminat conserva de macaroane cu brânză) și m-am gândit că acum mă desparte de trenul de seară, care avea să mă ducă acasă, o lungă bucată de timp pustiu, văduvit de orice eveniment (mă înșelam). Am hotărât să-mi mai omor timpul într-un muzeu de pictură. Nu sunt mare cunoscător în materie de pictură, dar tablourile îmi inspiră o anume admirație calmă, și-mi place atmosfera din muzee, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dus-o pe Lizzie în camera interioară și am încuiat ușa. Încăperea era întunecată, întrucât prin fereastra lungă ce dădea spre dormitor nu pătrundea multă lumină, fie din cauza ceței, fie că uitasem să ridic jaluzelele. Camera era goală, pentru că o văduvisem de măsuța care zăcea încă în râpa dintre stânci, acolo unde o lăsasem să cadă, în drumul meu spre turn. Nu se găsea decât un pătrat de covor uzat pe jos. Și mai era, ieșind acuma puternic în evidență și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fel, eu și James ne-am ciocnit de aceleași probleme? Încerc să-mi aduc minte de unele lucruri pe care mi le-a spus James, dar se pare că-mi scapă din memorie într-un ritm cu totul neobișnuit. Apartamentul, văduvit de cărțile lui, pare pustiu. Mă gândesc că la iarnă va fi destul de rece aici. De pe acum zilele au devenit galbene și opace. Am fost din nou la medic și nici de data asta nu a reușit să-mi descopere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alb ci gălbui, după cum omătul nu e alb ci albăstrui, e dat de pigmenții numiți flavone, substanțe relativ oxidante, altfel spus, entropice. Motiv pentru care ele conferă protecție organelor gingașe ale florii față de ultraviolete, radiație negentropică; deficitare În energie, flavonele văduvesc ultravioletele, bogate În energie. Aviz amatorilor: bogații sunt obligați să-și plătească gras body guarzii... ferindu-se de săraci; doar că Natura nu cunoaște bogați și săraci, ci doar ființe. Albastrul, și mai ales roșul de peste an și ale altor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capul locului Însă, trebuie să dezamăgesc: nu consider femeia ca egală bărbatului. Însăși raportul numeric dintre Ele și Ei, deși egal la naștere - ar mai fi ceva de spus aici - devine mai apoi favorabil Evei: sunt mai multe văduve decât văduvi, deși Ea e cea mai solicitată de viață. Și scap de complexul inferiorității, refugiindu-mă pisicește Într’un copac, cu ghilimele, căci acela Înseamnă complementaritatea femeii cu bărbatul: unde niciunul nu e 64 Emisiune planificată pentru o zi de 17
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot scheletul lui care voia să susțină un arbore falnic nu va rămâne - nu peste mult - decât scoarța, curând doborâtă de vreun vânt. Dar și micile rămurele, rupte fie doar pentru a Împodobi ușa ori poarta cuiva la Rusalii, vor văduvi „recolta“ de flori de la anul. Comercianții de flori de tei Își cunosc bine - câtă relativitate conține acest cuvânt! - meseria: Nu odată acele ramuri, sortite despuierii de flori la umbră - ceva de genul pe care Biblia Îl oprește, a fierbe iedul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
este astfel prefigurată În „dorința“ de salvare a reptilei, ar spune cangurul zbârlindu-și mustățile abia câștigate. Mândrindu se că e legătura dintre balaur - vechiul dinozaur - și Făt Frumos - omul... Dar mai Înseamnă ceva: evoluția biologică produce involuția, degradarea mediului, văduvindu-l de negentropie, de ordine, pe care i-o suge, de are de unde. Iar dacă evoluția pare a bate pasul pe loc În Australia Înseamnă că această imensă insulă e săracă În negentropie. ar spune careva că de vină e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a drege un artificialism printr’altul. Și mă Întreb În fața bine cunoscutului microfon, „uitând“ de prezența - de pisică atentă - interlocutorului de dincolo: scopul spuselor mele. Dorim Îmbunătățirea calității vieții, a uneia devenită tot mai artificială, tot mai stressantă, care ne văduvește de un element esențial, energia liberă. Aceea care, rămânând tot fizica putere dezvoltată În unitatea de timp, devine inteligentă adică, adăugând informație, poate construi un zid dintr’o grămadă informă de pietre, după cum o altă dar tot energie, lipsită Însă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
larg răspândiți cantitativ: lutul, lemnul, piatra. Culmea, asta e casa tradițională: pereți din lut, (eventual) pe furci din lemn, acoperiți cu stuf, eventual câteva pietre, pe la colțurile „fundației“. „Lupul“, deși păgân declarat, regretă că echipa mobilizată de Radio Iași e văduvită de prezența preotului anunțat (În paranteză fie spus, „lupul“ e chiar satisfăcut: popa a cedat față de beneficiul net al unui botez, Îngropăciune etc...). Căci voia să-i spună că se fac biserici peste tot, dar se folosesc materiale de construcție
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iarăși rămân dator cu detalii, deși vă amintesc doar iepurele scăpat În Australia de sub controlul vulpii, rămasă În Europa, ori gândacul din Colorado, ținut la respect de Natura Americii, dar flagel În Europa. Ocean și pământ? Pe zeul Okeanos Îl văduviți de balene și pești, răsplătindu-l cu gunoaie, inclusiv radioactive. Zeița Geea e Împănată cu sticle și anvelope; tot ea geme sub greutatea blocurilor; tot ea se Înnăbușă sub șosele; tot ea e otrăvită de pesticide și Îngrășăminte, dar și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară era formată din smocuri răvășite de păr, în care se vedea ca un arhipelag pielea lui văduvită de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră și bățoasă, devenise un fel de cârjă, un punct de sprijin suplinind, parcă, absența celui de-al patrulea picior. Ieșea tot mai rar și mai anevoios de sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
eretelui ucigaș. În secunda următoare, nu mai eram copil, ci o ființă pe deplin maturizată, din care etapa copilăriei se prăvălise ca o formidabilă avalanșă, având consecințe catastrofale pentru tot ce se află în drumul ei. Eram asemenea unui eunuc văduvit printr-o operație barbară, primitivă și sângeroasă, de însemnele specifice copilăriei: gingășie, puritate, candoare, drăgălășenie, seninătate... Copilăria fugise îngrozită! Consecințele deportării le trăiesc și astăzi, cu aceeași intensitate și amărăciune, întrucât mi-au schimbat cursul vieții, suprimându-mi în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cât de repede trece timpul și cât e de greu să alegi ce să spui, să faci, să te faci și să te prefaci. Nimic mai trist decât duminică-dimineața Într-un oraș occidental. Nici urmă de mișcare, Într-un oraș văduvit de oameni și suflare. Golul și nimicul se află În esența lor. Poate că asta e adevărata față a lumii, o neutralitate perfectă. O poți umple după cum vrei! Ești la Geneva, te plimbi pe străzi pustii, poți să faci ce-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
minimale. Regimul totalitar nu ne-a putut lua marile bucurii, bucuriile de care orice om are parte, indiferent de condițiile în care trăiește: bucuria dragostei, a prieteniei, a creativității. Dar, obligându-ne să ne concentrăm asupra bucuriilor minimale, ne-a văduvit de bucuriile simple. Nu luxul ne era interzis, ci firescul, traiul tihnit, noblețea calmă a omenescului. Trebuie să adaug că unul din efectele paradoxale ale penuriei era monumentalizarea bucuriilor minimale. Bucuria achiziției clandestine, a mobilizării supraomenești pentru obținerea unei mese
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
anarhist, lipsit de respectul legii și al stabilității temeliilor sale constituționale; suntem un popor needucat în disciplina muncii și cu ierarhia valorilor morale; suntem o națiune anemiată în energii și paralizată în avânturile noastre sufletești; suntem o colectivitate haotizată și văduvită de conștiința unei desăvârșiri morale, suntem un organism bolnav și pe cale de descompunere”... ...” După 13 ani de la „unire”, întemeiată exclusiv pe expresia voinței și drepturilor noastre autodeterminatoare, suntem siliți să constatăm că pentru noi, cei din Bucovina, atmosfera a ajuns
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vedere. Mireasă Cînd vine mireasa acasă, ea nu se dă jos pînă nu vine soacră-sa să o ia. Mireasa toate le poate face cît este mireasă, numai să nu se laie și să nu aducă apă de la fîntînă, că văduvește. Miriște Pe cine-l doare mijlocul de secere, să puie un șumuiag de miriște sub brîu sau sub curea. Mînă Se crede că acel copil mic care totdeauna ține mînile strînse pumni, acela crescînd mare va fi zgîrcit; iară dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]