447 matches
-
să-mi mai văd un nepot? se tânguia una dintre ele, cu ochii grei de nesomn și de grijă. Amesteca urletele de durere cu frânturi de rugăciune când simțea că se mai alină câtuși de puțin, se zbătea tot mai văduvită de putere și pruncul acela îndărătnic nu le asculta îndemnurile... - Dă, Doamne, să vie fecior... Dă, Doamne, să trăiască... Ferestrele cele micuțe se luminau jalnic și fără răgaz, că odată ce-au sporit durerile nașterii s-a prăvălit peste coamele
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
căi se va dovedi a fi fost cea dreaptă. Timpul va decide sau va lăsa, iarăși, loc pentru interpretări. Așa se face că în trecute ocazii, prin duminici în care părintele Schlattner oficia ca de obicei slujba în biserica sa văduvită de enoriași, inima i-a tresărit bucuroasă la vederea unui familiar cap pleșuv răsărit printre băncile din spate. Cu brațele deschise și-a intâmpinat pe-atunci prietenul drag, străduindu-se din răsputeri să-i cuprindă, într-o frățească îmbrățișare, trupul
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
CUIBURI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CUIBURI Chiar dacă a venit, stă tot ascunsă, Pitită printre merii și sub nucii, Din care cuiburile-și pierd toți cucii Și pomii iar sunt văduviți de frunză. Când vântul își pornește vălătucii, Pădurea-i tot la fel de nepătrunsă, Iar vara, cu nectar și miere unsă, E-un anotimp sub răstignirea crucii. Și totuși, raza-i încă ne răsfață, Cu strălucirea sa și cu căldura, Când ni
CUIBURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375604_a_376933]
-
însăși un deziderat, dacă nu o condiție, a împlinirii Tainei. Acel „să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim” Sfânta Treime arată scopul pentru care să ne adunăm în Biserică. Fără îndoială, nedesăvârșirea noastră, a fiecăruia, văduvește comunitatea ce acel minus al păcatului din noi. Dar prezența noastră acolo este tocmai exprimarea trebuinței noastre imperioase de a umple acel gol, prin binecuvântarea prezenței lui Dumnezeu, care acolo se prezintă personal, și nu în altă parte. Pentru aceea
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
Varvara Dobroselova ( din Oameni sărmani ), Netocika ( din Netocika Nezvanova), Nelly ( din Umiliți și obidiți ), Sonia Marmeladova ( din Crimă și pedeapsă), Nastasia Filipovna și prințul Mîșkin ( din Idiotul), Iliușa ( din Frații Karamazov), inclusiv eroina “smerita “ din nuvela cu același nume, sunt văduviți de căldura dragostei materne. Orfan și Dostoievski de mamă, acesta a tânjit după această căldură, vibrând la suferințele celor din jur, la suferințele umanității. De aceea și atmosfera cazonă a politehnicii din Petersburg , unde a fost student, militarizată după sistemul
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
UE...și cocoșul galic...scări de marmură...) stau doi bătrânei simpatici. El, 68 de ani...ea, 74 (e mai mare ca el cu 6 ani!). Sunt a doua oară căsătoriți...unul cu celălalt. Eheeeee....dar când s-au cunoscut, erau văduvi. Ea provine din zona Novaci...zonă de ciobani, cu turme multe și bani mulți, cu case și gospodării îmbelșugate...în care însă proprietarii stau prea puțin, că-s mai tot timpul plecați cu oile. Bărbații se întorc când vor să
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
meu Andrei, cât am suferit? - Te-am pus eu să suferi? - Nu, dar nu voiam să mai greșesc. - Ce mai conta!... - Trebuie să afli din gura mea că au venit și m-au cerut în căsătorie câțiva bărbați care erau văduvi, aveau copii de crescut, dar mi-am jurat că trebuie să-ți păstrez numele, să nu ți-l terfelesc, să fiu cinstită. Înțelegi? A simțit cum mâna Lenei îl apucase de umăr și-l zgâlțâia, un obicei al ei pe
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
aproape, Mai aproape de pleoape. Fost-am tînăr ca un crin, Da’moartea-mi era vecin Și mă legăna sub bolți Să fiu stareț peste morți, Peste morții morților La hotarul bolților, Pînă cînd m-am răsculat Și de-atunci, reînviat, Văduvit în veci de moarte, Tînăr mi-s. Da’nu mi-s foarte. Precuvîntare Doamne,-așa de răi suntem Că nici nu ne mai vedem, Nici la chip și nici la cer Nu ne mai vedem defel, N-avem rană de
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
că și pe dumneavoastră. - Desigur, nu mă îndoiesc de aceasta, doar ne-am căsătorit din dragoste. Când ne-am întâlnit pentru prima dată la un seminar al procesatorilor, ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celălalt. Amândoi eram văduvi și întâlnirea noastră ne-a adus un imbold și un suflu nou. Viața nu s-a sfârșit prin pierderea celor dragi. A mai apărut o oportunitate dată de viață de a gusta și în continuare din plăcerile unui cuplu ai
FRAGENT 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345301_a_346630]
-
fi vrut fiecare să fie audiat de toți în același timp, scăpând amănuntul că toți erau de-un leat și se considerau învățați de experiențele vieții... Mai tăcute erau fetele. Având copiii la casele lor, trăiau în tihna solitudinii, fiecare văduvind de ceva vreme și oricum neînstare a ține piept strigătelor domnilor colegi. Doar Papa vorbea sotto voce, căci spunea bancuri, iar declamarea lor cerea respectuoasă liniște pentru rezultatul scontat, dar nu întotdeauna avut... Verva era la maximum! Și, când înălțimea
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
de mâine, Hai, scoate din chimir piștarii, M-așteapt' afară cămătarii...” Și bietul om cu fața suptă Ca un erou căzu în luptă Sub ochii mei- ce trist acord În ultimul atac de cord! Și-acum își ceartă din văzduh Copilul văduvit de duh; Cuvintele de-atunci sărate, „Să aibă fiul meu de toate!” Le-aud și astăzi când vă scriu, Dar prea târziu, vai, prea târziu... Referință Bibliografică: Copilul din puf... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1351
COPILUL DIN PUF... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376379_a_377708]
-
mea-i țară de jale, Doru-i plâns, durere mare, Sunt curmate ideale... In suflete triste tare! În țara mea e sărbătoare, Ziua Imnului ce spune: Să păstrăm al nostru nume Și pe România mare. "Trezește-te națiune!" Țara mea e văduvită De a "pizmei răutate"! Sper-n suflet îndârjită Și dorind din libertate Să fim frați până la moarte. Țara mea e împărțită În români prin patru zări Pe la colțuri uneltită De viclenele urmări. Țara mea e numai una Este oastea cea
TU, ROMÂN! de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376507_a_377836]
-
mea-i țară de jale, Doru-i plâns, durere mare, Sunt curmate ideale... In suflete triste tare! În țara mea e sărbătoare, Ziua Imnului ce spune: Să păstrăm al nostru nume Și pe România mare. "Trezește-te națiune!" Țara mea e văduvită De a "pizmei răutate"! Sper-n suflet îndârjită Și dorind din libertate Să fim frați până la moarte. Țara mea e împărțită În români prin patru zări ... Citește mai mult Țara mea,-i țară săracă,Azi de ziua ta închin...Un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015. CAD FRUNZE Toamna asta are ceva din mirosul lemnului din care Noe și-a construit arca. Te miros și te-ntreb dacă suntem singurii rămași în mijlocul apelor, frunze văduvite de copacii care le-au părăsit înainte de a cunoaște că muntele Ararat e doar o imagine născută din iluzia despre noi Toamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțat până la altarul dorințelor noastre. Privesc caldarâmul
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
găsite pe câmpul lui Boaz. Mi-aleargă gândul desculț printre lanuri, Citește mai mult CAD FRUNZEToamna asta are ceva din mirosullemnului din care Noe și-a construit arca.Te miros și te-ntreb dacă suntem singurii rămașiîn mijlocul apelor,frunze văduvite de copacii care le-au părăsitînainte de a cunoaște că muntele Ararate doar o imagine născută din iluzia despre noiToamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțatpână la altarul dorințelor noastre.Privesc caldarâmul scăldat în
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
că și pe dumneavoastră. - Desigur, nu mă îndoiesc de aceasta, doar ne-am căsătorit din dragoste. Când ne-am întâlnit pentru prima dată la un seminar al procesatorilor, ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celălalt. Amândoi eram văduvi și întâlnirea noastră ne-a adus un imbold și un suflu nou. Viața nu s-a sfârșit prin pierderea celor dragi. A mai apărut o oportunitate de a gusta și în continuare din plăcerile vieții de cuplu, când partenerii se
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
mai greu a fost când umbra colțului de lună ce-i alina suferința, făcând-o să uite de moarte, nu i-a mai pictat chipul. Era o noapte fără lună. Norii au ascuns regina focului nocturn și frunza a rămas văduvită de tot ceea ce a avut mai sfânt. Nu mai avea încredere nici în ceea ce a iubit o viață. Era singură. După o noapte fără lună frunza a întâmpinat zorii mai palidă ca niciodată. A privit în jur și a observat
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
tot ceea ce a avut mai sfânt. Nu mai avea încredere nici în ceea ce a iubit o viață. Era singură. După o noapte fără lună frunza a întâmpinat zorii mai palidă ca niciodată. A privit în jur și a observat copacul văduvit de surorile ei. A început să plângă și a întrebat copacul mamă cum suportă atâta durere, dar copacul tăcea și privea trist covorul arămiu a celor ce i-au împodobit crengile. Frunza l-a provocat iarăși la dialog printr-o
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
să zboare, a făpturilor ce s-au apropiat prea mult de soare ca Icar, fiul lui Dedal și ceara de care-și agățau viața s-a topit, iar ele au căzut din copacul vieții și au murit. Dedal a rămas văduvit de fiu, precum copacul de frunze, însă aripile lui cunosc primăvara și răbdarea frigului. Suferința te face puternic și aripile prind rădăcini cu fiecare iarnă ce trece. Frunza nu a înțeles nimic. Părăsită de tot ceea ce a iubit, dansa după
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
Prezentul, veșnicia și trecutul Sunt bulversat, căci ne trădează Mutul Nu-s fericit că am ajuns un sclav La prietenii ce ne-au trădat mârșav Și ne-au furat trecut și bogății Ei renumiți în crime și hoții Ne-a văduvit de țară și trecut Un președinte neamț - un surdo-mut Nu-s fericit, am ajuns colonie Întreaga țară e în agonie Nu-s fericit, dar nici nu voi muri Sunt treaz, căci soarele va răsări... Referință Bibliografică: Nu-s fericit / Virgil
NU-S FERICIT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375200_a_376529]
-
valențe documentare și de frescă socială, panoramând o lume vie, reală, lipsită de butaforie idilică, și inundată de o imundă suferință, față de care nu mai puțin imunda boemă riscă să devină o “prestidigitație” la modă. Într-o lume tot mai văduvită de repere paseiste, lume ce-și uită regretabil de repede propriul său trecut, proiectându-și în cine știe ce direcție viitorul ei incert, astfel de cărți sunt, totodată, mărturii amare, care ne-au marcat înaintașii dintr-un trecut nu prea îndepărtat și
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
-și cu mândrie, Spicul de grâu în cunună. Vântul fuge pe cărare Din drum să sufle frunzele, Căci făcut-au zarvă mare Și s-au certat cu gâzele. Privesc triste, ofilite De prin grădini și florile, Că de soare-s văduvite, Și le-au pierit culorile. De la marea sărbătoare, Drăgaica le-a luat parfumul. Nu mai sunt o încântare, Nu le mai admiră omul. Cântece de voie bună Se aud în deal la vie. Din livezi pruna cu brumă, S-o
A VENIT TOAMNA... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374746_a_376075]
-
comunismul cu față umană. Ca din toate marile bănci ale lumii, plouă peste ei, cu bani, de sus, și de jos, cu marfa: o nonagenară, cu pretenții, la subsol, este o raritate. O caznă. Dar să vedeți oameni tineri... văduve... văduvi... copii... pe capete... Și maratoniști care nu ajung nici măcar să ia o gură de aer din subsolul patriei, măcar... la pensie... Acum, spre seară, primesc o bătaie fermă în geam... Dacă nu scrisesem nimic pe gratis... Primiți cu lumina? Să
LA CRUCEA DE PIATRA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377723_a_379052]
-
în acest sens, la eliberarea creștinilor numai de sub jugul Porții, dar în interesul, cu întinsă durată istorică, al țarismului. Or, tocmai comunitatea de religie cu popoarele creștine din Imperiul Otoman a oferit politicii țariste avantaje de care Austria a fost văduvită cu deosebire din momentul în care prozelitismul ei catolic a devenit în Estul continentului o politică practică de stat, dură și perseverentă. În 1702, Ferriol, ambasadorul Franței la Poartă, îi scria regelui său, cu o tentă simplificatoare, că „pe români
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în limitele autonomiei) în raporturile internaționale, încât Moldova și Valahia rămân statele românești cu o reprezentare diminuată pe arena internațională, singurele care continuă firul existenței de stat și viitorului politic statuat al românilor. Spunem diminuată nu numai pentru că ele erau văduvite de independență, dar și pentru că autonomia le-a fost grav alterată în secolul XVIII. Perioada care face obiectul considerațiilor noastre coincide și cu transformarea Moldovei și Munteniei în principalul teatru de confruntări militare între Imperiile Țarist, Habsburgic și Otoman, cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]