285 matches
-
detestat. Oricum, viteza cu care sîntem evacuați din lumea aceasta, o dată ce am părăsit-o, este enormă. Când ultimul om care ne-a cunoscut ne uită sau dispare și el, devenim "strămoși", adică un număr statistic în generațiile trecutului. 1 iunie Văicăreala culturală; dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mâncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral. Cărțile edificatoare sânt monotone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să asistăm în fiecare seară, la scară planetară, prin intermediul televiziunii. Dar vorba lui Ionesco: "nu există scăpare". Să ai curajul să notezi tot ce-ți vine în minte, dincolo de orice preocupare de stil, de teama de platitudine sau de rușinea văicărelii. Tema prăpastiei reapare la Heidegger sub forma nimicului ca temei sau a prăpastiei (Abgrund) ca ne-temei (Un-grund). În Sein und Zeit, Heidegger vorbește de "vina" noastră într-un sens extra-moral, unul care ține de constituția existenței noastre, adică unul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conu' Alecu teribilist, nu mai rămâne din el nimic." Afirmația asta m-a tulburat foarte tare, simțeam că e nedreaptă, dar nu știam să spun de ce. Noica, la rândul lui, de câte ori venea vorba de Cioran, îl simțeai ricanînd: "Cioran, cu văicăreala lui..." Cu aceste lucruri în minte și luîndu-mi toate precauțiile ca să nu-l jignesc, îi spun la un moment dat lui Cioran: "V-aș ruga să acceptați să vorbim despre dumneavoastră cu o anume notă de cruzime. Să ne imaginăm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu se opreau de nici un fel. —Craig face așa? întrebă Ashling. Trebuie să fie o superdurere de stomac. Face de parcă i s-au scos mațele afară. Nu, e Molly. Ea ce mai are? Ashling a reușit să deslușească ceva din văicăreala lui Molly. Aparent, mami era răutăcioasă. De fapt, se părea că mami era îngrozitoare. Iar Molly nu o plăcea pe mami. Un urlet isteric îi aduse la cunoștință lui Ashling că Molly o URA pe mami. Îi spăl păturica preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
obligată să privească înspre tavan, deoarece din camera de deasupra răzbătea o erupție de zbierete. Clătirea părului lui Craig. Chiar că face ca și cum ar fi ars de viu, chicoti Ashling. Sărăcuțul. După o vreme, țipetele ascuțite s-au domolit în văicăreli isterice. Înapoi la hrănitul cu forța. Toate fetițele trebuie să pape tot dacă vor să crească și să fie fete mari și puternice, spuse Clodagh, apropiind din nou lingura cu ou. —De ce? Pentru că așa trebuie să facă. —De ce? — De-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ei spun: este prea monotonă. Le răspund: nu există muzică mai monotonă. De ce totuși reversibilitatea aceluiași motiv nu te plictisește, ca în muzica orientală? Nu știu bine. Trebuie să fie însă în tonalitatea diferită a tristeții. Muzica orientală este o văicăreală într-un vid cosmic. Disonanțele ei cer ceva; rătăcirile inimii vor să ajungă undeva. Ea nu este decât o chemare. Astfel, misterul ei se anulează în probabilitatea unui răspuns. Și cine ar putea să răspundă? Dumnezeu, lumea, vidul. Nu-mi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu mai îngăduie niciodată la cârma statului un alt rege, ca nu cumva mai târziu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face decât prostii. — Bine, bine, mormăie plictisită bătrâna. N-are timp să-și piardă vremea cu văicăreli fără rost. Cealaltă nu se lasă. Am trimis-o deunăzi să aducă apă sfințită de la fântâna Egeria și a spart urna... — V-am spus că nu poate decât să stropească zidurile și alta rul cu pămătuful, își iese din fire
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu mergem la restaurantele și cluburile la care ar trebui. Jumătate din timp, nici măcar nu știu despre ce vorbește Lisa. Trish rîde și ea. — Știu. Nu mă văicăresc, dar... ZÎmbesc, căci firește că asemenea cuvinte introduc invariabil un episod de văicăreală. Noi trei am discutat despre triunghiuri. Nu genul acela de relații În trei, ci despre prietenia dintre trei femei, În care, inevitabil, cineva rămîne pe dinafară sau cineva devine ținta reproșurilor făcute de celelalte două. Trish și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
astea bătrâne. Atunci n-ar mai suge atâta bănet din cauza bolilor lor Închipuite. De fiecare dată când mă duc să-mi consult doctorul despre iritația și atacurile mele de anxietate, mereu sunt grămezi de pizde bătrâne care mă rețin cu văicărelile lor triviale. În mașină scot prespapierul. — Valorează fix pe dracu, complet inutil. Ce pizdă bătrână și cărpănoasă, rânjește Ray, trăgând de volan, apoi zbiară la un tip care se bagă În fața noastră: Bulangiu Împuțit! — Ce puțoi sunt la volan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un moment dat mă gândesc, ce pula mea, o să fiu nevoit să trag pe un drum lateral și Îngust de țară și să mai muncesc niște ore suplimentare plătite. În mod ciudat, mă oprește faptul că trebuie să-i ascult văicărelile. A Început să se răzgândească În privința proiectului. — Nus prea sigură coso fac, zice ea aprinzându-și o țigară. — Haide măi Claire, scoți banu la greu pentru asta. Șin plus dasta, consider-o o chestie educativă, o nouă experiență benefică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ar fi spus nu, însă nu era pe deplin convinsă. În general, poliția din această zonă a Upper West Side avea de-a face cu accidente de circulație, spargeri de magazine sau furturi de mașini (și de asemenea cu ascultatul văicărelilor acelor nefericiți care cădeau pradă pungașilor de stradăă. Era o premieră pentru amândouă - în timp ce făceau obișnuita patrulă de sâmbătă dimineață, l-au auzit pe paznic chemându-le agitat pentru a cerceta cauza urletului auzit de acesta. Mai exact, a strigătului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că este ceva putred în mecanismele noastre sociale, în politicile publice (în măsura în care le avem), în mass-media, în educație, în legislație. Blamăm în continuare, ca niște conservatori ce ne place să fim, greu curabilele „mentalități”. Rezultatul este, ca de obicei, marea văicăreală. Cu ce putem înlocui această sterilitate contraproductivă? Răpunsul nu este greu: cu norme, cu instituții și cu educație care să vizeze egalitatea de șanse pentru femei. Aceasta înseamnă câteva lucruri: să recunoaștem deschis că egalitatea formală în drepturi nu elimină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
după aceeași etică a delegării problemei viitorului cu sens, generației următoare... Dacă sună pesimist ceea ce am scris, îmi pare rău. Eu am vrut să scriu doar lucid, animată de credința că sensurile familiei trebuie reconstruite, dar fără mitologizări și fără văicăreli. Dacă cineva dintre cititorii maturi nu se regăsește în categoriile, desigur, simplificatoare, de mai sus, nu-mi rămâne decât să mă bucur, așa cum m-am bucurat de legenda lui Filemon și Baucis. Curentul, 28 iulie, 1998 Cine educă pentru viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai moral și mai corect: să-mi scriu cărțile lăsând dincolo de geam vuietul, agitația, ideea de utilitate sau să aleg calea confruntării deschise? Câți m-ar urma? Câți se chinuie astăzi, practic, nu în teorie, cu cărți, și nu cu văicăreli de genul nu se poate, nu ne lasă etc. să se confrunte cu stăpânirea, cu cenzura «inexistentă», cu toți politrucii? Marea văicăreală - fără cărți concrete, fără texte de orice fel - ascunde și multă lașitate, multă prefăcătorie, multă frică. Curajul multor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
deschise? Câți m-ar urma? Câți se chinuie astăzi, practic, nu în teorie, cu cărți, și nu cu văicăreli de genul nu se poate, nu ne lasă etc. să se confrunte cu stăpânirea, cu cenzura «inexistentă», cu toți politrucii? Marea văicăreală - fără cărți concrete, fără texte de orice fel - ascunde și multă lașitate, multă prefăcătorie, multă frică. Curajul multor curajoși se reduce adesea la o corespondență cu D.R. Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor, când ținta ar trebui să fie mult mai sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
doare și limba, am un fel de bube pe limbă, cred că e de la pasta de dinți stricată, când era ea aici mă certa dacă uitam tubul deschis. Căcat, Pascal, eu nu sunt un sensibil, chiar nu sunt, și toată văicăreala asta a mea e mai doar plângerea scârboasă a unuia crescut de maică-sa până pe la 30 de ani și lăsat brusc să se descurce de unul singur. Așa ceva trebuie să înțelegi. Dar să termin, totuși, capitolul obligatoriu cu amintiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
să fie teribil de tragică... Dacă mă servește doar cu ceai, apoi știu bine că se moșmondește. Ce ți-e și cu femeile astea! Nu se auzea decît apa de la robinet curgînd monoton... Soției mele Îi plăcea să-i ascult văicărelile, trăncăneala neîncetată de dincolo de draperie. Și dacă asta ar fi fost o mîngîiere pentru ea, aș fi jucat și acum rolul neplăcut pe care-l jucam În mod obișnuit, enervînd-o cînd o Întrerupeam cu socoteli meschine și dîndu-mi bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-i afectezi cel puțin două are. Și-apoi, mai Închipuie-ți că iei masa cu subiectul cercetării tale, În mai multe ipostaze: ești șeful lui și Îi spui ce mai are de făcut, ești un coleg și Îi asculți văicărelile, ești subordonatul lui și te lași muștruluit. Dacă-i femeie, Închipuie-ți că te culci cu ea; dacă e bărbat, imaginează-ți că ești femeie și-i ții companie. Din păcate Însă, eu n-am dat dovadă de prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vin, vorbește cu ei de parcă ar fi prieteni la cataramă. Doar după ce au plecat începe mama să se vaite din nou. Și eu trebuie s-o ascult. Dar mi-a ajuns. E foarte greu să suporți așa ceva, să știți. Toată văicăreala. Nu că aș avea ceva cu soră-mea. De fapt, acum mă înțeleg mult mai bine cu ea decât atunci când eram copii. Pe atunci nu era prea drăguță. Cu un an mai mare ca mine, credea că asta îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la gură Împotriva italienilor, care se băgau peste tot, neavând urmă de respect nici măcar pentru Penitenciarul Național. — Acum e plin de străini cu antecedente din cele mai Îndoielnice, și nimeni nu știe de unde vin. Ușor naționalist, Molinari s-a raliat văicărelilor, arătându-se sătul de-acuma de italieni și druzi, ca să nu-i mai punem la socoteală pe capitaliștii englezi, care umpluseră țara cu drumuri de fier și frigidere. Mai ieri chiar, nici nu intrase bine În Marea Pizzerie Microbiștii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să crează că beciu iera cu primejdie; iel, care tranzita ca poștașu pân toată harabaia, nici nu glisa În beaznă că și țipa că-i mutase lucrurile din loc și că credea că s-a rătăcit. Pentr-o minte boantă, văicărelile și nimicuțele lui iera mai mult luxu dă delir, care până și motanu Moño știa că-n depozit ținea la piteală decât surpriza cu grămezi peste grămezi dă foi dă tutun holandilla ș-o osânză dă unelte uitate, moștenire dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
faci ce nu trebuie făcut, iar dacă nu e meritată, nu se poate ca până la urmă oamenii mari să nu-și afle și recunoască greșeala, încât răsplata îndurării, așa cum i se spunea, va fi mare; însă oricum plânsetul gălăgios și văicăreala nu pot arăta decât slăbiciune și lașitate și sunt prea asemănătoare comportamentului țâncilor, pentru că - se gândea el - probabil toate câte există au fost date la începutul începutului lor cu un rost și sunt suportabile tocmai în virtutea acelui rost și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă mișc. Hai vino, copile. Ușa se deschise încet. Ignatius își scoase pe ușă capul masiv și cenușiu. Ochii mamei lui se umeziră văzând bandajul. — Sărută-mă, dragă! Îmi pare rău că totul s-a sfârșit așa. — Ce înseamnă toate văicărelile astea? întrebă bănuitor Ignatius. Ce te-a apucat de ești dintr-o dată amabilă? Ai vreun bătrân cu care vrei să te-ntâlnești? — Ai avut dreptate, Ignatius. Tu nu poți merge să muncești. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cum dintre scriitorii anatemizați, unii provin și din rândul jurnaliștilor sacrificați, poate legiuitorul a vrut să le compenseze într‐un fel furtul săvârșit de la ei de însuși statul român. Dar articolul din ziarul citat este o falsă și mincinoasă problemă. Văicăreala cu impostorii și sumele ce li s‐ar cuveni este alături cu realitatea. Adevărul, nu știu d in ce interese, este total strâmbat, răstălmăcit, falsificat. Nu toț i cei care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege sunt acceptați în Uniunea Scriitorilor
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]