338 matches
-
de a da imediat știrea pe Programul Unu. Semne de slăbiciune, la fel ca ordinele date lui Picioruș de Ghips și Cap de Piatră să se întoarcă în Capitală și să continue represiunile. O să iasă prost, Petrică, încep să se văicărească Bulgarul și Croitorașul, privind înspre cordoanele Armatei care se apropie pas cu pas ținîndu și automatele în cumpănă, flancînd tancul ale cărui șenile scrîșnesc lăsînd urme în asfalt. Nu vă pierdeți cumpătul, n-o să ni se întîmple nimic, încearcă Petrică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
contact. Dacă șoferul n-o lăsase la locul ei, treaba putea să se complice. Hai ce naiba, că doar nu ești de ieri, de azi, l-a încurajat Monte Cristo chiar înainte să plece, ține scula asta și nu te mai văicări degeaba. L-a bătut pe umăr strecurîndu-i în buzunar un briceag cît toate zilele, care pe lîngă cele două lame era dotat și cu șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La ordinul meu, studenți, muncitori și țărani pun autoritățile la încercare. La mitinguri, recit la microfon poezia lui Mao: Curajoșii pruni de iarnă înfloresc în zăpadă. Numai jalnicii crini se văicăresc și mor înghețati! Opoziția nu dă semne de renunțare. Vicepreședintele Liu își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul lor este de a stinge „incendiile” - de a o distruge pe Doamna Mao. Însă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Liu strălucește brusc. Ridurile încep să i se întindă și mușchii feței se relaxează. Se instalează veșnicia. Când inima lui mare încetează să mai bată, aproape că zâmbește. În liniștea profundă, începe să se cearnă omătul. Vântul se oprește din văicărit și copacii nu mai tremură. China zace în nemișcare. Soții Mao stau în soarele dimineții savurându-și ceaiul de crizantemă, în timp ce Fang, noua secretară și amantă a lui Mao, îi dă acestuia raportul privitor la moartea lui Liu. Mao îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zece ani. De parcă Mark n-ar fi stat ca un robot pe un scaun de spital. Capul lui Mark zvâcni înapoi. Se cocoță pe scaun, mișcându-se atât de repede cum nu se mai mișcase de la accident încoace, gesticulând și văicărindu-se: —Doamne, o, Doamne! Ajută-mă. Vezi vezi vezi? Daniel se apropie să-l calmeze pe Mark. Mark se cocoță pe spătarul scaunului, urlând: —A ratat, a ratat. Karin îl scoase pe Daniel din cameră, în timp ce o asistentă de la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Păpușica Barbie! Unde-ai fost? Începusem să mă panichez din cauza ta. —Domnule Schluter! Am trecut pe-aici acum doar patru zile. —O, mda, așa o fi. Dar asta înseamnă mult timp. Și a fost o vizită scurtă. Nu te mai văicări. Și dacă m-aș muta aici, tot te-ai plânge că nu-s niciodată lângă tine. Mark îi aruncă o privire lui Daniel, care se ștergea la gură de urmele de bere. Păi, am putea să-ncercăm. În scop pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de bărbatul ei: — Doamne, de ce, de ce acum, că știi bine că acum nu a fost cu păcat. Doamne, de ce? Unchiul Nicos încerca să o liniștească pe Lavinia: — Fetiță, iartă-mă că ți-am înșelat dragostea. Credeam... Mama plângea și se văicărea ca la mort. — Dacă vrei, îl dăm pe mâna ienicerilor, încerca tata să-și împace ginerele, arătând spre cumnat. — Doamne, Doamne, de ce tocmai acum? se auzea ca un ison scâncetul Sofulei. — Pârăște-ne, Nicos, și desfă cununiile! țipa Lavinia. — Eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și întrebă turcește: — Se ia? Din spatele voievodului, Ștefan, uitându-se țintă la imbrohor, duse arătătorul la buze în semn de secret și dădu afirmativ din cap. Pylarino începu din nou să facă plecăciuni în fața domnului, a imbrohorului, a stolnicului și, văicărindu-se turcește, ceru permisiunea să ducă de acolo bolnavul pentru a-i aplica tratamentul necesar. Prințul Constantin dădu un ordin scurt și un dorobanț din gardă dispăru pe ușa rămasă deschisă pentru a se întoarce cu doi călugări pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de Pall Mall, care te face să duhnești ca dracu’, în caz că nu ți-a spus nimeni asta până acum - iese la iveală faptul că existența înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aceste confesiuni, îi voi spune Harpo. În acești ultimi cinci ani, cu intermitențe, Maimuța s-a zvârcolit pe canapeaua lui Harpo, așteptând să audă de la el ce are de făcut ca să ajungă soția cuiva și mama cuiva. De ce, i se văicărește Maimuța lui Harpo, de ce are ea de-a face întotdeauna numai și numai cu niște căcănari împuțiți, fără pic de suflet, în loc să dea și ea peste un bărbat? Spune-mi, Harpo! Spune-mi ceva! Orice! „Ah, știu că e-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
om. Omul e, de fapt, crucea pe care o duce. El trebuie să ia aminte la el însuși ca să poată duce crucea. Nu s-o târâie. Deja o târâie când începe să se plângă că-i e greu, când se văicărește sau își muncește mintea cu tot felul de planuri și strategii, care pasămite l-ar scăpa de greutate. Omul se tot amăgește că într-o bună zi s-ar vedea scăpat de greutate, de cruce, de el însuși adică. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mămicuța mia, sărăcuța de ia, ce m-o mai aștepta și io n-am cu ce să mă duuuuc la ia, ohhh... Frântura de bocet îl face pe Adrian să se scuture frisonat. Îmi vine rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine să vărs. Ține: o sută de mii. Pentru-o palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Masa, plină de firimituri trona în mijlocul încăperii. Muște grămadă, se plimbau în voie prin cameră. Nu știa cum să procedeze, de aceea le spuse repede cine este. Apoi, totul se derulă ca într un film vechi, începuseră amândoi să se văicărească ce săraci erau, ce greu o duceau, ce bine ar fi să le dea bani... Crăița îi privea și nu putea să-și creadă ochilor. Pe fața nerasă a bărbatului se așternuse un rânjet șmecheresc. Îi vorbeau despre greutățile lor
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Înțelegea. ― N-aveam destui eunuci În Turcia? Acum trebuie să vorbim despre ei și pe insula Ellis? ― Americanii primesc pe oricine, glumi Lefty. Inclusiv pe eunuci. ― Ar trebui să ne lase să vorbim grecește dacă sunt așa de toleranți, se văicări Desdemona. Vara Își lua rămas-bun de la ocean. Într-una din nopți În barca de salvare se făcuse prea răcoare ca să mai caute combinația care deschidea corsetul. Așa că rămaseră ghemuiți sub pături, vorbind de una-alta. ― Sourmelina ne așteaptă la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nici vorbă! ― E așa cum i-a spus Bérenger lui Clemenceau: „Stăpânul petrolului e stăpânul lumii“. ― Afurisiții ăștia de turci! Ucigași și violatori! ― Au pângărit Hagia Sofia și acum au distrus și Smirna! Dar aici interveni Zizmo: ― Ia nu vă mai văicăriți atâta! Războiul a fost din vina grecilor! ― Cum? ― Cine-a invadat pe cine? Întrebă Zizmo. ― Turcii au invadat. În 1453. ― Grecii nu-s În stare să-și conducă nici propria lor țară. La ce le mai trebuie una? Moment În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
servească gratis. Dar ceva e altfel În seara asta, ceva se Întâmplă... fetele nu dispar, cum fac de obicei când apar polițiștii. Stau și se uită cum clienții barului sunt scoși afară Încătușați și câteva fete chiar Încep să se văicărească... și acum se deschid alte uși și se opresc mașini și dintr-o dată toată lumea e pe stradă... oamenii năvălesc din alte baruri clandestine și din case și de pe la colțuri și se simte ceva În aer; parcă aerul, Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vara trecută pe aleea lungă dinspre Școala de Fete Baker & Inglis. Pe bancheta din spate, o tânără foarte nefericită de doisprezece ani - eu - vine sub constrângere la un interviu. ― Dar nu vreau să merg la o școală de fete! mă văicăresc eu. Prefer să merg cu autobuzul. Și apoi o altă mașină care vine să mă ia, În luna septembrie a aceluiași an, În prima zi a clasei a șaptea. Înainte mă dusesem pe jos la școala elementară Trombley, dar gimnaziul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era trucul pe care oamenii nesiguri Îl foloseau pentru a-i face pe toți ceilalți să se simtă prost. Cu două săptămâni În urmă, Kitty Încercase să organizeze o seară În oraș cu un grup de prieteni, iar el se văicărise tot timpul. Kitty Îl invitase pe Sam ca să se asigure că avea parte de o conversație interesantă În seara aia, În eventualitatea În care ceilalți doi prieteni ai ei, cărora ea le făcuse cunoștință, Ben Cantor și Corinne Sun, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gest de-a contribui la plata consumației. În această situație, proaspătul salariat suportă cheltuiala, gândind să-l Întrebe În ce direcție locuiește pentru a-i ține companie până la stația unui mijloc de transport. În acel moment, noul său stăpân se văicări. „Afurisită băutură...Sincer să fiu, mi-a făcut o teribilă poftă de mâncare. Ție nu...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone Îngână la voia Întâmplării. „Întradevăr, mi s-a făcut o teribilă foame...” „Mai ai timp...?” „Nu Încape discuție...” - minți el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parale la tine...??” „Nu prea multe, dar...Cât ai nevoie...?” „Nu pentru mine, vei vedea...!” În fața intrării În restaurant,Șeful de Șantier făcu un semn tuturor să se oprească.Scoase o batistă stergându-și transpirația de pe frunte, slăbind nodul la cravată, văicărindu-se de o așa manieră Încât stârni compătimirea celor prezenți. „Nu mai pot de arsură...! Simpt transpirație pe coloana vertebrală, urmată de amețelă...! În mod sigur mă deshidratez astai...!” „Întradevăr...! - fu de părere unul, astăzi soarele a strălucit ca niciodată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
M-au împușcat! M-au împușcat! - repeta acela în mod obsesiv. M-au împușcat! M-au împușcat! Am auzit! - mârâi Mecanicul. Unde te-au împușcat? — În picior. Pierd mult sânge. — Improvizează un garou, apleacă-ți capul și nu te mai văicări! - îi răspunse cu asprime. A văzut cineva ceva? Nu primi nici un răspuns. — Drace...! Vor să ne vâneze ca pe iepuri. Nu vă mișcați și căscați bine ochii! Timpul părea că se scurge foarte încet și, cu fiecare clipă, se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o să vă omorâți între voi pentru o gură de apă. — Și ce-o să i se întâmple dacă ți-l predăm? După ce-o să se termine totul și familia mea va fi la adăpost, îl las să plece. La naiba! - se văicări aproape comic celălalt. Ca să vezi cum se complică lucrurile. — „Prostul crede că totul vine din nimic și deșteptul că totul se transformă în nimic“ - spuse Gacel. Este un proverb de-al nostru, care vrea să spună că problemele apar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care te-ai înscris, anonim și nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția bani dintr-un fel de dorință încăpățînată al cărei sens rațional le scăpa lor, tot așa cum îți scapă gestul cuiva care-și dă foc
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Bucureștiul golit, având ca singură distracție să-l aud pe Ștefan cum proorocește războiul, numai că în fiecare zi într-un alt mod : azi face proiectul cum să-l convingă pe doctor să-i dea aprobare de înrolare, mâine se văicărește de măcelul și nenorocirea ce vor fi, poimâine demonstrează că se simte atât de rău încât, cu război sau fără, el tot nu va mai apuca vara cealaltă, răspoimâine se întreabă ce vor spune ceilalți despre el, când sunt atâția
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]