783 matches
-
sprijinea de chioșcul unde aștepta la rând să-și ia o înghețată. Pe Halil, student sirian, l-a cunoscut în ultimul an de facultate. El era la medicină veterinară, ea la zootehnie, secții ale aceleași facultăți. Cum Halil nu se văita de bani, iar ea trăia din ce puteau să-i trimită părinții săi C.A.P.-iști, a fost foarte ușor ca sirianul să-și găsească loc în sufletul său disponibil de studentă săracă, dar „zburdalnică și darnică cu nurii săi
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
-ți pe picioare boala grea, tratându-te tu singură cu leacurile ”prescrise” de bunica prin creșterea și sfaturile sale. Acuma, când știu atâta de mult despre boala ta, mă mir și eu cum de nu te-am auzit nici măcar odată văitându-te?! Ba te ”văd” și azi cum te duceai cu ceaiurile gata preparate, la vecinii care se îmbolnăveau și ajungeau să se interneze în Spitalul de lângă noi. Pe mulți i-ai ajutat altruistă în suferință și pe mulți i-ai
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
în cusături ... Și de Paști, la încondeiat ouă. Klesch ieșise zgribulit din apa rece și se freca înnebunit pe picioare. - Uuuh, făcea el, parcă te frige apa asta. Uuuh!... Își îmbrăcase pantalonii peste picioarele încă ude și tot se mai văita de frig. Peștii îi învelise într-un ziar, laolaltă cu mai multe fire de urzică. Apoi ne întinsese fiecăruia câte o țigară. Le fura de la bunicul său, care își cumpăra țigări, apoi le desfăcea, ca să prizeze tutun. - Nu-i fur
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
rog. Niciodată nu m-am gândit că am lângă mine un bărbat de vârsta pe care o spui. Ți-am simțit totdeauna tinerețea, atât fizică, cât mai ales pe cea sufletească. Nu am perceput că ai vârsta de care te vaiți. Nu prea s-a văzut când m-ai făcut femeie, mai spuse ea privindu-l direct în ochi cu multă căldură în glas, strângându-l cu forță în brațe. - Da, ai dreptate. Acum nu se poate spune că sunt un
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
este o înjosire că a trecut la bucătărie, ci este ceva propriu femeii, pentru ca bărbatul să poată fi liber să rezolve probleme în afară. Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
stat, așa că Săndica plecă cu o zi înainte la București și se cază la căminul facultății. Era același administrator: un mărunțel slab ca un țâr, șmecher și lacom. Până nu i-a pus ceva în palmă suplimentar, deoarece mereu se văita că nu sunt camere, nu a obținut cazare. Parcă nu erau studenții în vacanță! Doar cei din anul terminal mai erau în cămine. Au venit ca toți cei prezenți să-și susțină examenul de diplomă. Săndica nu se deosebea cu
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
de iederă sălbatică. Îmi sărea înainte și se tânguia: „Frumoaso, n-ai vrea să-mi fii mireasă?” „Nu, răspundeam eu. Piei din fața mea. Cu unul ca tine să mă însoțesc eu?” Și plecam mai departe, la treburile mele. „Frumoaso, se văita el din nou a doua zi. Te-ai mai gândit? Hai, mărită-te cu mine. Vei avea tot ce-ți dorește inima: și case mari, și haine împodobite, vei avea vâlnic numai cu flori, și cămăși albe, și oprege, și
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
toată lumea și ar vrea să facă totul așa cum a făcut acum 10 ani, fără nici o împotrivire. Când vede că se lovește de împotriviri, vorbește fără măsură și zice că se retrage din scaun. Își tot face bilanțul activității și se vaită că i se năruie opera. Vorbind deunăzi în prezența lui Justin Moisescu, a lui Firmilian Marin și a sa Antim Nica, patriarhul spunea niște lucruri atât de necontrolate, încât toți au înghețat. Astfel, zicea că el a discutat cu Alexei
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/344375_a_345704]
-
alin durerea. Băgasem câteva sute de mii de unități în amândouă. Și am tot lungit tamponarea, că am prelungit-o în mângâiere. Avea pielea fină și un corp ce mă provoca să-l îmbrățișez de câte ori îl vedeam. Și el se văita încet, șmecherul, tot să-l mai mângâi. Și pentru că a zis că i-ar trece dacă l-aș săruta, din milă, am făcut-o! - Ha, ha, ha! Din milă! Cum a fost? - I-am zis să se întoarcă și l-
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
iau bun rămas Și pe la poartă mă caută o doamnă... Am adunat, Doamne, am adunat Mulți ani pe crucea vieții mele De mă dor umerii cerului înstelat Și brizele toate sflând în vele, Dar, pentru durerile inimii nu m-am văitat. Luna cât mămăliga Cerul mi-a pus luna cât mămăliga pe masă eram flămând de-mi venea să mănânc toate stelele de mare albastră rămasă după ce trecusem peste ea cu toate belelele. Am tăiat cu cuvântul sfoară mămăliga împărțind câte
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
ocupat cu topirea materialului și turnarea lui în matriță, nu eram atent la ce face pisica care se tot învârtea pe lângă mine frecându-se de picioarele mele, parcă nu-și găsea locul. La un moment dat o aud cum se vaită și intrigat mă uit la ce făcea în living eu fiind cum spuneam în bucătărie. Destul de neplăcută mi-a fost surpriza când am văzut că ea se chinuia pe fotoliu să dea viață unei noi generații de “mici teroriști”. De ce
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]
-
povestesc pe parcursul istorioarei. Poate nu prindeam momentul când cele patru noi creații ale naturii ieșeau la lumina zile din burtica mamei lor, unde s-au dezvoltat timp de două luni de zile, dacă nu o auzeam din bucătărie cum se văita. Văzând despre ce este vorba, am alergat repede la dulapul cu haine de lucru și am scos un halat mai vechi al bătrânei mele mame, ce nu-i mai era de folos fiind plecată din lumea viilor, așezându-l sub
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]
-
bună, toată lumea mulțumită până la Dumnezeu; dar ce credeți că s-a terminat așa? Nici pomeneală. După ce s-au retras mirii și nuntașii își udau gâtlejurile cu țuică fiartă, că așa se obișnuiește dimineața.. la ciorba de potroace, iar lăutarii se văitau că-ți venea să plângi de ce melodiii cu perdea, fără perdea scoteu din gură..., apare lelea Măria ca să joace țuica miresii, și tărășenia naibii de aici începe: sticla era legată de gât cu o mușcată albă. Ce mai dramă, neică
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
că î-a mai fost dat să vadă lumina soarelui. Foame, bătăi, nici un fel de grijă pentru bolnavi. Era în celula lor un vârstnic mai blând, pâinea lui Dumnezeu care le mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să rabzi, ai aici un codru uscat de pâine. Dar să știi că nici nu te
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
Neputând să treacă peste Zurbagiii câte creste Surpă mersul în derivă; Te privesc cu duioșie Din chilia mea stingher Eu nu am ce să-ți ofer Doar un strop, melancolie M-ai ferit de orice gloată Câți în jurul meu se vaită Și se strâng în câte-o haită Iar apoi te trag pe roată! Nu mă plâng, nu te reclam Parc-am fi făcut un pact Că la fiece impact Urlă un hipopotam; Când se taie din pădure Cei mai tineri
DESTINUL CA UN ZID de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362107_a_363436]
-
spunea avva Teodor Iliotul că era în muntele Măslinilor un călugăr care sihăstrea zăvorât, mare luptător în nevoințele călugărești. Dar îl chinuia pe el demonul curviei. Într-o zi, pe când îl muncea diavolul mai tare, a început bătrânul să se vaite și să spună demonului: - Până când n-ai să-mi dai pace? Du-te de la mine ca ai îmbătrânit odată cu mine! Demonul i se arătă în fața ochilor spunându-i: - Jura-mi-te că n-ai să spui nimănui ceea ce îți voi
LIVADA DUHOVNICEASCA (15) de ION UNTARU în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365110_a_366439]
-
altele. Când ea a văzut că stărui încă în cererea mea, mi-a răspuns cu asprime: - Ai în chilia ta pe dușmanul meu. Cum vrei să intru? După aceste cuvinte a plecat. Când m-am deșteptat, am inceput sa ma vait și să mă gândesc dacă n-am păcătuit cu ceva cu mintea împotriva ei, căci nu era nimeni altcineva în chilie decât numai eu. Deși m-am chinuit multă vreme, totuși nu m-am găsit vinovat cu nimic față de ea
LIVADA DUHOVNICEASCA (16) de ION UNTARU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365121_a_366450]
-
ambele fețe ale pomușorului nostru. - Frumos! - Am terminat cu pomușorul. Ce-ai zice de niște artificii? Nu ai nevoie de lumini strălucitoare și pe timpul noapții? - Mai întrebi, aveam cele mai frumoase și colorate artificii! Of, of, of...!!! - Nu te mai văita. Sunt simplu de realizat. Folosim pulberi din metalele: fier, aluminiu și magneziu. Adăugăm săruri de tip azotat și am obținut o pastă. Metalele ard datorită oxigenului eliberat de azotați. Ți-ai amintit, nu? - Ăăă... cred că-i mai bine să
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
ne trebuie atâtea fițe ! Trebuie să recunosc în sinea mea, că filosofia lui de viață e mult mai sănătoasă. Ne-am îndepărtat cu mult de natural și ne-am apropiat mai mult de E-uri,conservanți și poluare. Și ne văităm că banii nu ajung ca să mai creștem un copil. - Ai dreptate,civilizație înseamnă până la urmă și distrugere.... Dar n-aș vrea să te mai țin de vorbă că poate tu ai treabă. Nu mai e mult până diseară. - Cald al
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
morale, baricadele cultului muncii că noua religie a umanității. Prin acest volum Adrian Munteanu sporește zestrea estetică și lirica a poeziei românești contemporane cu inedited interpretăriu ale unor teme cu limbaj îndrăzneț,cântând și “încântând” locurile natale, unde oamenii isi vaită nefericirea, dar și alunecând spre patimă trupeasca și promovând conștiința eternității prin artă populară promovată de Junii Brașovului. Unele sonete avânt rădăcini în paragrafe din Biblie stârnesc frisoane metafizice, punând întrebări retorice despre existența. Poetul interpretează teme că adorația religioasă
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > O LACRIMĂ ȘI UN... ADIO! Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului O lacrimă și... un Adio! Stropi de durere, neputincioși, se scurg pe obrajii Pământului... Mulțimea strigă, se vaită și cine poate, se ascunde de valul amenințător, care se ridică din ce în ce mai nimicitor peste Lume... Știri care se suprapun ca într-un generic de film... la care privesc milioane de suflete... și adânc în mintea lor, gândesc cu ușurare, că
O LACRIMĂ ŞI UN... ADIO! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361581_a_362910]
-
și a rânjit zgripțuroaica, stăpână pe dibăcia ei în a fraierii credulii, arătându-și dantura asemănătoare ca a unei roți dințate... care-și rupsese „boabele” când prinsese în angrenaj vreun fier ruginit, aruncat de un gură cască. - Mă jenez, măicuță... - Vaită-te... îi șopti smolita vrăjitoare. - Aoleo, aoleooo!... mă prăpădesc, dar nu mai rezist... și „pungașu-conașu” își puse palma la gură să nu care cumva să i se audă râsul pe care și-l curmă cu un sugiț urmat de un
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
dăm țață Bușica, moartă să te vezi mata, dar așa catarigă cum te ții... mare minune de nu ne-ngropi și pe noi, îi zise Didina. - Să-ți audă vorba Cel de sus, fetică dragă!... - O să triești măicuță, nu te văita dumneata, o încurajă Pandelică. „ia uite la baborniță, vrea să ne treacă pe la cap cu ciobul de tămâie!... Ce o să-i spună Didinei?!... nu pot să-mi dau seama. E tare-a dracului de șireată, dar dacă mă ajută să
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
s-au agățat de traista ouălor... că o lună de zile am umblat târând între picioare un „drob de sare” că ziceam că e uger de capră. - Ah!... (aducându-și aminte că-i sub efectul otrăvii ucigașe de gărgăune) se văită prelung ca străpuns de o lovitură de cuțit ce-i fusese înfiptă în centura pelviană, și lovi pe neașteptate cu pumnul în masă, că Naie tresări speriat și nu a fost mult ca să nu pice din picioare, trezindu-se instantaneu
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Acasă > Manuscris > Cugetări > CITATE MEMORABILE (9) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1012 din 08 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului 9- Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică. La Rochefoucault - Prostia este infinit mai fascinantă decît inteligență. Inteligență are limitele ei, prostia nu. Umberto ECO - Ai grijă la gândurile tale căci ele vor deveni fapte. Ai grijă de faptele tale căci ele vor deveni
CITATE MEMORABILE (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352384_a_353713]