371 matches
-
cu clasele I-IV, într-un local închiriat, sub îndrumarea doamnei învățător Mărmureanu. În anul 2005, în centrul comunei Oncești, se construiește din fonduri nerambursabile un nou local de școală în locul celui vechi de peste șapte decenii, care avea pereții din vălătuci. Noua clădire a școlii din Oncești este una modernă, cu schelet metalic, având pereții subțiri, dar bine izolați și cu aspect de baracă, atunci când este privită din exterior. În interior, moderna clădire are pereții netezi și un ambient plăcut creat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și construcțiile anexă: grajdul sau șopronul, coșărul, coteneața pentru păsări, cotețul de porci, bucătăria de vară, bucătăria de iarnă, beciul și chimnița 1 Ca importanță economică, grajdul era a doua construcție, după casă. Construit pe furci și având pereții din vălătuci și acoperișul cu învelitoare din paie, coceni sau alte materiale impermeabile (stuf, draniță, țiglă, eternită sau tablă), grajdul adăpostea caii, vitele cornute și oile. Pe una din laturile sale se afla adăugat, ca o aplecătoare, cotețul de porci. Nu departe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
grajdul adăpostea caii, vitele cornute și oile. Pe una din laturile sale se afla adăugat, ca o aplecătoare, cotețul de porci. Nu departe de acesta, tot în perimetrul curții, se afla costereața (cotineața) pentru păsări, ambele construcții având pereți din vălătuci ridicați pe un schelet de lemn. Acoperite cu învelitoare din paie sau coceni, mai rar din scânduri, aceste anexe erau nelipsite din orice gospodărie. În podul grajdului, supraînălțat uneori, se ținea „strânsura”, adică fânul și lucerna ce constituiau hrana pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
zonă, relatăm situația satului Tarnița la începutul secolului al XX-lea. Din totalul de 216 case locuite, toate construite din bârne cu paiantă, 14 erau acoperite cu tablă neagră și 72 cu stuf, având 2-3 camere; 67 erau construite din vălătuci în paiantă, cu 1-2 camere, din care 8 erau acoperite cu șindrilă, iar restul cu stuf; 28 erau construite în furci cu gard de nuiele gros, acoperite cu stuf, având 1- 2 camere, iar 8 case erau acoperite cu paie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
erau făcute snopi și se coseau cu andreaua. Snopii de la coamă se puneau cu rădăcina în sus, depășind nivelul acesteia. Casele cu o singură încăpere, ridicate pe furci, având pereții din gard sau din păruială (rețea de pari), lipiți cu vălătuci, ce aparțineau păturii sărace a țărănimii și clăcașilor, nu s-au mai păstrat. Despre construcțiile țărănești, I. Antonovici consemna: „...cei săraci își săpau bordeie în pământ, punând deasupra loazbe sau trunchiuri de lemn, peste care așterneau o pătură groasă de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
încăperi, comparativ cu cele tradiționale. În locul cerdacului a apărut veranda, glasvandul sau foișorul fals. Construcțiile actuale se deosebesc de cele anterioare datorită noilor materiale de construcție, care sunt superioare din punct de vedere calitativ celor tradiționale și pereților din vălătuci și acoperișul cu învelitoare din paie, coceni sau alte materiale impermeabile (stuf, draniță, țiglă, eternită sau tablă). Pe una din laturile gospodăriei tradiționale se afala adăugat,ca o aplecătoare,cotețul de porci. Nu departe de acesta, tot în perimetrul curții
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
stuf, draniță, țiglă, eternită sau tablă). Pe una din laturile gospodăriei tradiționale se afala adăugat,ca o aplecătoare,cotețul de porci. Nu departe de acesta, tot în perimetrul curții se afala costereața (cotineața) pentru păsări. Ambele construcții având pereți din vălătuci ridicați pe un schelet de lemn. Acestea erau acoperite cu învelitoare din paie sau coceni, mai rar din scânduri, asemenea anexe erau nelipsite din orice gospodărie. În podul grajdului supraînălțat uneori, se ținea „strânsura”, respectiv fânul și lucerna ce constituiau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
formă paralelipipedică, având înălțimea unui stat de om. Construcția respectivă nu avea pereții căptușiți și numai tavanul era alcătuit din bârne. Locuința țărănească Marea majoritate a caselor au fost construite „pe furci” și mai târziu ,,pe tălpi’’, având pereții din vălătuci, bătuți printre pari. Locul pentru construirea casei trebuia să fie curat, adică să nu fi avut loc acolo vreo crimă sau alte fapte necurate. Mai întâi locul era nivelat, după care era trasat planul cu o sfoară, fiind marcat cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
perechi de furci din salcâm sau din alt lemn tare erau îngropate în pământ, marcând cele patru colțuri și delimitând „sala” situată între cele două camere. Între furci se bătea „păruiala” sau „bârnuiala’’ care avea rolul de textură ce susținea vălătucii. Când avea loc vălătucitul (lipitul sau ziditul) casei, se urmărea să fie luată și măsurată umbra unui bătrân, existând credința că, astfel, umbra i-a fost zidită. Aceasta formă locală de manifestare a mitului Meșterului Manole care, în credința populară
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lutul cu apă adusă de la fântână, cu butoiul, cu o zi înainte. Munca la „lichitul” casei era repartizată astfel: bărbații călcau lutul amestecat cu paie și cu apă, folosind uneori și animale pentru această operațiune, femeile și copiii făceau vălătucii, iar doi bărbați îi cărau cu targa lângă casa în construcție. Cele mai vechi case din aceste sate aveau planul cu o cameră și tindă, numită local „sală”. Acest tip de locuință s-a mai păstrat doar în memoria localnicilor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nostru. S-a ajuns acum. I-am spus păsul meu, că după ce mi-a murit bărbatul, mi-au luat și casa. Au făcut dispensar veterinar în ea. Acum stau cu copiii într-o bucătărie de vară și un chiler din vălătuci. După ce-și șterse fruntea cu o basma continuă în același ritm și cu aceeași nedumerire: Președintele de colectivă vrea să-mi ia și cele șapte prăjini, care mi-au mai rămas, dacă nu fac norma. Dacă așa crede el
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de a da în cărți, de a ghici viitorul, a deznoda farmece și a vindeca prin descântece persoanele bolnave. Locuia Chiar pe malul apei, cam pe locul unde acum se află Centrul de cultură George Apostu, într-o casă din vălătuci, asemănătoare cu Bojdeuca din Țicău, cu două odăi și chiler, care era în același timp, și sală de așteptare. După ce i-a cerut cincizeci de lei, i-a stins patru bucăți de jar într-un ibric cu apă rece pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Creangă are câștig de cauză, în procesul cu Ileana, primind copilul în îngrijire. Constantin avea 12 ani și tatăl său grijuliu caută o căsuță potrivită. O găsește în mahalaua Țicău și se mută în bojdeuca ăașa îi spunea povestitorul) de vălătuci, acoperită cu draniță. Ca gospodină, o aduce pe Tinca Vartic, o fată țiitoare, cu care va trăi toată viața, fără să se căsătorească legitim. 1875 Moment decisiv în viața humuleșteanului stabilit în Țicău: îl cunoaște pe Mihail Eminescu, pe atunci
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
se deschideau flori carnivore. Arborii scăpau pe dale fructele lor parfumate. Șoferul autobuzului intrase în intersecție și încercase să vireze la dreapta. Luase curba încet și se făcuse nevăzut. De parcă ar fi intrat într-un tunel transparent. Rămaseră-n urmă vălătucii de fum și cîinii lătrînd. și urmele scrîșnite ale pneurilor. Martoră a fost doar o indiancă bătrînă. Tremurînd sub primele raze de soare, femeia își făcu cruce și-apoi căzu în genunchi. Tot restul vieții se rugă cu ardoare. Dar
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
71 din regulament, cu tot respectul aduce aceasta la cunoștința d-voastră, d-le primariu, rugându-vă totodată a lua de urgență măsurile ce veți socoti de cuviință; fiindcă timpul aspru se apropie ca mâne, și casele fiind vechi, de vălătuci sau nuele și subțiri în păreți, precum și băieții sărăcuț îmbrăcați, ba unia chiar desculți și goi mai de tot, școala ar suferi, fiind pusă în imposibilitate de a pute fi frequentată, și aceasta cred că ar aduce mare daune instrucțiunii
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
va sta. (70) Bătrîna servitoare se înfățișă, făcu plecăciunile cuvenite, își ceru iertare că masa nu era gata și, pînă atunci, o pofti pe doamna să vadă casa. [...] Grădina, mai mult lungă decît lată, se întindea între două ziduri de vălătuci, acoperite de caiși pe spalier, pînă la un gard de spini, care-o despărțea de cîmp. În fund de tot, sub brăduleți, un preot de ipsos își citea cartea de rugăciuni. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 35 Cea de-a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
târzie, pometuri multe, țuică tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște va fi soare, că la Târgul de Afară se vor învârti până-n
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obrajii, izbucnea în mici hohote de râs ori de câte ori strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm. Era ca și cum din vălătucii luminoși de ceață veneau spre ei copaci înveșmântați în argint. Vorbea despre orice, despre vreme, despre recoltă și cai, despre nepoțica Măriuța. Ascultându-i sporovăiala veselă, spătarul își dădea seama pentru prima oară că ei, Brâncovenii, îl iubeau cu adevărat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a satului cu intelectualii lui devotați ridicării gradului de cultură, cu relații normale între țărani și minoritățile evreiești, de care Pungeștiul era plin, cu preocupările politice ale oamenilor neputincioși în fața istoriei. Ei nu au o alternativă de a scăpa de vălătucul ei. Nu le rămâne decât mirarea și supunerea. De subliniat că autorul își conduce povestirea de-a lungul unor etape atât de viața familiei cât și din viața țării. Cei care au trăit acele vremuri, le retrăiesc prin lectura cărții
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93049]
-
într-un vârtej nevăzut de aer printre scaune. Un liceu la malul mării Domnului profesor Vodă Vă atrag atenția că personajele sunt imaginare, nu e vorba de noi! - fragmente - Ca de obicei un nor cenușiu zdrențuit pe margini, fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repeta la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Ca exemple de hipertexte care nu implică și atitudine critică, ci doar imitarea fără ostentație a formei sau a conținutului tipologic sau tematic a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Amintiri (Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Maiorescu), "Cultura națională", 1924. Sorescu, Marin, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984. Stănoiu, Damian, Camere mobilate, Editura Evenimentul, București, 1990. Stănoiu, Damian, Cazul maicii Varvara, Editura Porus, București, 1991. Teodoreanu, Al. O., Hronicul Măscăriciului Vălătuc Proză umoristică, postfață de Gh. Hrimiuc, Editura Junimea, Iași, 1989. Topârceanu, George, Opere alese, vol. I, E. S. P. L. A., București, 1959. Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, București, 1985. Valjan, I., Teatru, Generația de sacrificiu, prefață de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eminescu, 1972, pp. 36-47). 9 I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit. p. 628. 10 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., pp. 104-105. 11 Idem, pp. 358-359. 12 Al. O. Teodoreanu, "Momentele" pe scenă, reprodus în Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 235. 13 Paul Zarifopol, Introducere la I.L. Caragiale, Opere, I, Nuvele și schițe, "Cultura națională", București, 1930, p. XLI. 14 Garabet Ibrăileanu, Scriitori români și străini, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 49. 15 Garabet
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
79 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p. 143. 80 Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 105. 81 Hutcheon, Linda, Politica postmodernismului, Editura Minerva, București, 1997. 82 Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 241. 83 Paul Zarifopol, Publicul și arta lui Caragiale, în Artiști și idei literare române, Biblioteca "Dimineața", nr. 128, București, 1930, pp. 21-22. 84 Cum ar spune în registrul magic Carlos Castaneda (Călătorie la Ixtlan
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragialismul în perioada interbelică, "Annales Universitatis Apulensis", Philologica, tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 113-119, Loredana Ilie, Pișicherul postcaragialian, "Buletinul Universității Petrol-Gaze", din Ploiești,vol. LV, seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. 40 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 282. 41 Victor Papilian, Nuvele bărbierești, în volumul Coana Truda, Editura Dacia, ClujNapoca, 1988, p. 44. 42 Victor Papilian, op. cit., p. 48. 43 Ibidem. 44 Idem, p. 50. 45 Nicolae Florescu, Postscriptum la Mircea Eliade
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]