337 matches
-
dinamica ei. În primul rînd perucile secolului XVIII au dispărut complet, cu excepția celor purtate de justițiabili în sălile de judecată (unde s-au păstrat și astăzi). Pe la mijlocul secolului XIX apare la Paris și se răspîndește în restul capitalelor europene pieptănătura vălurită și bufantă, așa cum se poate vedea din tabloul lui Ingres, "Madame Moitessier"‡‡‡‡‡‡ Franz Xaver Winterhalter, pictorul "de serviciu" al Curților Regale europene (v. iconografia victoriană), o pictează pe împărăteasa Austriei, Elisabeta (celebra Sisi), la 1860, purtînd un păr bogat, împletit
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Astfel, acompaniate de zăngănitul pieselor componente ale mașinii, de triluri de muzică autohtonă cu influențe orientale lăsate cu bună știință să răzbată și dincolo de spațiul „înghesuit” din interiorul vehiculului, am străbătut de fiecare dată drumul șerpuitor către sat. Relieful larg vălurit, cu platouri joase, văi largi și dealuri cu culmi line ce ne permitea dacă nu să vedem, măcar să întrezărim sau să ne imaginăm în depărtare lunca Prutului, ne anunța despre frumusețea peisajului din zonă. Verdele crud al pășunilor vorbea aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
a transmite învățătură discipolilor, au crezut în rostul și rolul lor în comunitățile sătești. Dintr-o grăbită uitare vinovată și omenească, până la urmă, au rămas în anonimat, prinși doar în arhivele îngălbenite ale școlilor. Cine leo mai scotoci !?... Între colinele vălurite din partea stângă a văii Bârladului sunt bulucite așezări sătești, probabil răsfirate la începuturi, dar aglomerate astăzi în preajma centrului administrativ. Pe după câteva înălțări cutezante de pământ, vălurind între galbenul lutos și negrul de humă, stă așezat într-un cuib cu vedere
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
Prezan antroponimic, numele uzual care? șesul locul potopit de oameni, zvîrlit în anexe gospodărești, garduri, bătături, ulițe crîncene, izlaz cu iarba tocită, se termină, intră ogoarele, plugul plagă, rana pămîntului, bine se păcălea etimologic cineva dintre latiniști! apucăm pe locuri vălurite, ierburi, dumbravă și cîți copaci bătrîni, dendrolatrule! și ei cu plugăria dau în fiecare an triste priveliști de grîu și porumb! ceață pe deal înălțat, l-a învelit în pas de limax rece, barza din cioc în coadă la stîlpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mijloc, bate marea în cîțiva metri, cenușile de nisip în minigolf, o clătinătură, hotelurile turn Cap Aurora, începe jurisdicția Mangaliei, halta Neptun boala vegetație mai înaintată în verde, sere, arbuști căptușesc masa silvică, microclimatul ameliorat antropic, Dobrogea pînzelor de pămînt vălurite, cf. geo bogza, peneplenă, liman panoul "Mlaștina Hergheliei", herghelia Mangalia caii arabi pur-sînge, marea desface sute de metri, începe orașul, semnale de la locomotivă, feroviare, distincție de zone funcționale pe fondul depozit, imobil de vilegiatură stația, aerul de Mediterană placat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
parte din șir, rînd de stejari, rînd de plopi, castanii trei, se usucă, Hiliuți apele la nord în contra hidrografiei majore, presărate iazuri, Cîmpia Bălților, barza singură, linia spre Glodeni, viaductul șoselei de Chișinău, cartofii s-o uscat, nic, ăi! cîmpuri vălurite de maiestate, misterul ca formă de relief, s-o uscat floarea! "Bălți Ora[ș] / Бэлць-Ораш, fa Ileanî! peronul, dăm ocol, suta de mii de cadavre de cai Geo Bogza tăbăcită în scoarța pămîntului, vagoanele exclusiv ruginite. Vineri, 20 iulie, ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
muncească muntele, lamele blocurilor îi decupează urma din văzduh, cîmpie permanentă femeile, azi cu fetița asortate pe roz, ți-ai julit nasul și buza, punga cu Ștefan cel Mare proptea la spate, semioza roman de dragoste pe rusește, sîntem cîmpie vălurită în expresie de ruliu și tangaj, viteză de croazieră, muntele limbaj filtrat de abandonul Basarabiei luptînd pentru ea, cealaltă undă vine Andrei Ciurunga, scoală din morți Cîmpia Eichenbaum, oprirea cît o coordonată topometrică, dacă e cu putință în spații Möbius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a așezării sunt: interfluvii sculpturale, forme de relief sculpturale deluviale și forme de relief de acumulare fluviatilă și deluvială. În cadrul interfluviilor sculpturale se încadrează Dealul Drencea, situat la sud de așezare. Această categorie se prezintă sub formă de coline larg vălurite, sau de poduri ușor înclinate, majoritatea fiind sculptate în marne sau argile sarmațiene, acoperite în cea mai mare parte de luturi eluviale. În prezent, pe interfluvii, procesele de eroziune sunt reduse, cu excepția marginilor mai înclinate ale acestora, de la contactul cu
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
sfert de milă (sau chiar mai puțin), am văzut o creatură uriașă spărgând luciul apei și arcuindu-se în sus. La început, arăta ca un șarpe negru, apoi, gâtul prelung a fost urmat de o masă voluminoasă, cu o spinare vălurită și ghimpoasă. A mai apărut ceva ce putea fi o labă sau o aripă imensă de pește. Nu puteam vedea întreaga creatură, ci o porțiune a trupului, sau poate că o coadă lungă care tulbura apele înspumate în jurul părții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de șarpe, cu ochii verzi și o gură căscată în care se deslușeau dinții și un interior roz. Capul și gâtul străluceau cu sclipiri albăstrui. Și apoi, într-o clipită, întreaga matahală s-a prăbușit, spiralele s-au despletit, spinarea vălurită a mai străpuns un timp apa, după care nu a mai urmat decât o vijelioasă învolburare de spumă, acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au fost atât de mari, încât o bună bucată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cele din urmă, pe neașteptate, am ajuns pe cupola netedă a unei stânci înalte, chiar deasupra mării. Stăteam drept, în punctul cel mai înalt al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe întreaga întindere luminoasă, ușor vălurită, decât reflexe tremurânde ale luceafărului și ale lunii încă pitite. Cerul își păstra albastrul aburit, care nu se dizolvase încă în albastrul tenebros, noptatic. Vreo două gămălii de stele abia de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părțile. Văzduhul și pământul se cutremurau...de vuietul lor... Pe cer, sute... poate, mii de bombardiere anglo americane, escortate de avioane de vânătoare, roind în jurul lor ca țânțarii, întunecau soarele ca pe timp de eclipsă. Era ceva nemaivăzut... Văzduhul tremura vălurit, pământul părea că se leagănă. O clipă doar... și erau deja deasupra Bucureștiului. Deodată, pământul fu zguduit înspăimântător, și, văzduhul la fel, cerul se înroși de fulgere și flăcări. Cât prindea ochiul, vâlvătaia înroșea cerul. Părea că pământul se prăbușește
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu mai are limite, pare pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, și să umilească. Este..”ura cu mânie proletară”, a lui Lenin și Stalin.. neiertătoare. „Piața” mocnea într-un zumzet.. ca într-un stup uriaș... Și, dintr-o dată, din ecourile vălurite, părea să se desprindă glasul calm, hotărât, al marelui Patriot de la 1918, an mare și Sfânt, ..ca venind, de undeva din înalturi, cuprinzând din toate părțile... Sunt nevinovat, domnilor, sunt nevinovat !.. Mi-am servit Patria, Țara și neamul, cu toată
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de viață... Sunt nevinovat, d-lor !”. Urletele „Pieții” în delir, păreau să se întețească. „Veți da socoteală, d-lor, în fața istoriei !”, vacarmul creștea. Vă chem la judecata lui Dumnezeu..!”, părea să se desprindă, vorbele marelui Patriot Iuliu Maniu, din ecourile vălurite ale „Pieții”. După pronunțarea sentinței, prin gura activistului, gloata, parcă nu mai osândea cu aceeași tărie.. nu mai condamna la moarte, și, nici nu credea că ceea ce ceruse, chiar i s-a dat. Acum stătea istovită, doborâtă sub greutatea ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
avea nici o cât de mică dovadă împotriva lui Alistar. Era duminică... înainte de ivirea zorilor, dar mai era încă până a se crăpa de ziuă. Un bubuit de armă răscoli somnul codrilor la poalele Hășmașului și din valea Bicăjelului, cu ecouri vălurite până mai departe înspre văile Dămucului... urmat de o rafală de armă automată. Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare... recunoscând semnalul de alarmă dat de Neagu, la postul de observație. Dar, rafala... ce-i cu rafala..?!, se întrebă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Autoritățile comuniste se laudă, că „și munții Neamțului au fost curățați de bandiți... dar, nu avem informații sigure...” Dar, comentatorul nu-și isprăvi știrea, că Baltă cu o lovitură de pumn... făcu țăndări „cutia vorbitoare”... ...În aer continuă să plutească vălurit ecoul... „Frații Arnăuțoiu au fost capturați... Frații Arnăuțoiu au...!”, văile înmulțindu-l până departe... departe, până se stinse... Totul începu să se învârtă în jur... Își prinse capul în pumni.. cu ochii închiși strâns, strâns până la durere. În spatele lui, pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un vârtej. Soarele începu să se arate printre vârfurile brazilor. Niște păsări despicară văzduhul ca niște săgeți sclipitoare. Clopotele bisericilor din .. Poiana Teiului... din Fărcașa și din Borca.. începură să se audă bătând, umplând de jale văzduhul cu ecoul lor vălurit, de chemări triste... sfâșietor de triste... Glasul lor de bronz, era ca un fior.. o chemare, o tânguire înălțată spre Cer. Era sâmbătă, în ziua de.. Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Baltă se închină, înălțându și privirea către Cer, așteptând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Puteți omorâ un om... dar, nu un popor..!” ... Era vremea amiezii, soarele dogorea drept în creștet... O liniște apăsătoare domnea peste valea Bistriței.. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului,băteau rar și adânc, de sfârșit de slujbă. Fiecare bătaie vibra vălurit.. făcând punți peste vale. Prin colbul opărit de soare, cu fața nădușită de sudoare.. cu ochii însetați, Baltă căuta din ochi, fântâna de sub nucul lui Păun,.. fântâna cu cea mai bună și mai rece apă din sat. Mulțimea adunată pe la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cuvintele.. „Sta-lin și poporul rus li-bertate ne-au..!” mă însoțeau cu lovituri în tâmple, în creier, ca niște ciocane la fiecare pas. În dreptul Mitropoliei, clopotul din turn bătu de două ori la rând. Dangătul lui, vibra prelung și adânc aerul, vălurit până departe.. peste valea Bahluiului.. până spre Miroslava... La cea de adoua bătaie a clopotului, în mintea mea, tresării cu tot cu pat. O liniște grea mă cuprindea din toate părțile... Era târziu, dar, cu toată oboseala somnul tot nu mă prindea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Așa s-a născut în vremurile noastre, ca știință, Reologia. Ea studiază și explică influența timpului asupra deformațiilor. Toate curg, dar în funcție de timp. Trecând cu trenul pe Valea Prahovei, veți putea observa pe versanți, straturi de piatră bine conturate, dar vălurite, ondulate sau înclinate. Piatra a curs în decursul miilor de ani fără să se spargă. Sticla geamurilor la vechile biserici și catedrale, în partea de jos este mai groasă decât în partea de sus. Sticla a curs și ea la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Istanbul, pe unde s-au mai găsit locuri în cursele dungate ale Türk Hava Yolari. Atunci s-a apropiat de noi un bărbat, probabil, cândva falnic; acum, începuse să-i albească mustața, ca și părul ce purta urmele unor ondulații vălurite. Nenorocul lui a făcut ca întrebarea "Români? Eu sunt Pamfil Șeicaru" s-o adreseze taman lui Rică Răducanu, care l-a expediat pe nepoftit cu un sec "să fii matale sănătos, tataie!"(nu prea era voie să intri-n vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pare că sunt undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot ajunge... Peste două zile, voi fi la București și mă bucur să regăsesc mediul familiar al casei natale și tabieturile mele cotidiene. Aci, printre căsuțele răspîndite în spațiul vălurit al Văii Crișului, nu se află nici poștă, nici farmacie, nici cîrciumă, nici dispensar, nici cel mai primitiv cinematograf. În schimb, în casele oamenilor, se găsesc destule aparate de radio și de televiziune. Seara, cînd bărbații se întorc de la mină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
A, spun, uitându-mă surprinsă spre rochie. Nu. Car rochia înapoi la cabina de probă, mă extrag din fusta înfoiată și îmi pun rochia. Îmi strânge blând talia, alunecând lejer peste șolduri și cade pe podea cu o trenă ușoară, vălurită. Tăietura de la gât mă avantajează la față, iar culoarea mi se potrivește perfect cu pielea. Mă simt foarte bine cu ea. Și îmi stă foarte bine. Hei, spune Suze, ridicându-se în clipa în care intru. Știi ceva, e chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a formei în zbor" (Umanizare), "miraj fluid, formă fugară" (Peisaj retrospectiv). Fluiditatea definește constant dinamismul acestui intermediu lichid, al apelor originare din care tot ce prinde viață e unduire, "undire infinită" (Solie), "șerpuitoarea formă veșnic vie" (Munții). O formă arcuită, vălurită - cum citim în poemul Elan -, "călătoarea undă" care se propagă din formă în formă, în unde tot mai largi, până la Forma definită a ființei: "Sunt numai o verigă din marea îndoire,/ Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar/ Un roi de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de cer -/ Un demon vânt, înflorat, metalic,/ Cu mâini de sunete, bolnav rostogolite". Ar fi inutil să depliem acest relief și să căutăm la suprafața netedă un sens. Poezia (se) eliberează tocmai în relieful accidentat al imaginilor juxtapuse, în tectonica vălurită, măcinată, a unei dinamici. Arborii de foc, pădurile de cer, vântul demonic, mâinile de sunet sunt toate protofenomene, imagini în formare, scântei desprinse din magma incandescentă a informului. Efervescența imaginală se dovedește însă rodnică; clocotul mistuitor din adâncuri se încheagă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]