386 matches
-
în prada impresiunii sale, ținea încă ochii strâns închiși. Când se deșteptă din reveria sa, fereastra de sus a palatului era deschisă, în salon întuneric și sticlele ferestrei străluceau ca argintul în alba lumină a lunei. Aerul era blond și văratic, iar razele lunei, pătrunzând în camera lui Dionis, izbeau fața sa palidă și împleau sufletu-i plin de lacrimi c-o nespusă melancolie. "Da - repetă el încet ideea lui fixă - sub fruntea noastră e lumea - acel pustiu întins - de ce numai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce în ce. Din ce în ce mai mare, mai mare - se lumina - pân o văzu departe asemenea unei lune - și el cobora cu cartea sub mână nourii groși, s-- apropia de pământ, deja vedea culmile strălucite ale unui oraș, lumini presărate, o noapte văratică cu aerul blond, grădini mirositoare și... și își deschise ochii. El se scutură oarecum din somn. Soarele se înalța ca un glob de aur arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. In mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fiind, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le împle atmosfera biserica-și ridică turnul ei boltit și rătund, acoperit cu tinichea albă care strălucește frumos în soare, ca o argintoasă gândire, din mijlocul satelor cufundate în tăcere și a verzii și-ntunecatei lumi a pădurilor. Siretiul, în văratica sa lene, e oprit adesea în drumul său de iazuri mari, încungiurate cu papură ce-și înalță ciucalăii copți în soare, cu stuf, cu măturile mohorâte ca blana de urs și răgoz verde. Pe malurile iazurilor jur împrejur mătreața de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de exemplu: în cazul prunelor deosebim albuțe, roșioare, gălbenioare, negruțe-mărunte, bune pentru țuică, merele pot fi vinete, vărgate, țigănești, roșioare, iar cireșele negre, albe românești sau galbene. Alte denumiri se referă la timpul coacerii. Astfel, există prune de vară sau văratice (roșii), de toamnă sau tomnatice, pere timpurii, văratice sau iernatice, de-ale fânului (cele care se coc pe vremea cositului), sântiliești, sânzienești, sântămărești, mere de Sânpetru și enumerarea poate continua, ilustrând bogata imaginație a oamenilor viețuitori ai acestor locuri. Există
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
gălbenioare, negruțe-mărunte, bune pentru țuică, merele pot fi vinete, vărgate, țigănești, roșioare, iar cireșele negre, albe românești sau galbene. Alte denumiri se referă la timpul coacerii. Astfel, există prune de vară sau văratice (roșii), de toamnă sau tomnatice, pere timpurii, văratice sau iernatice, de-ale fânului (cele care se coc pe vremea cositului), sântiliești, sânzienești, sântămărești, mere de Sânpetru și enumerarea poate continua, ilustrând bogata imaginație a oamenilor viețuitori ai acestor locuri. Există și denumiri de fructe care vizează diverse însușiri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În alb și albastru, care ancora la Puerto Umbría - o făcea Între Insula Spânzuraților și Capul Rău. În ultimele două luni, Faulques o zărise de pe faleză trecând cu puntea plină de oameni Înarmați cu camere foto și video, pe când muzica văratică tuna din difuzoare atât de tare, că Întreruperile provocate de vocea ei erau o ușurare. „În acest turn de pază, părăsit de multă vreme, locuiește un pictor cunoscut, care Îi Împodobește pereții interiori cu o frescă mare. Din păcate, este
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care o reprezintă; după cincisprezece ani de exercițiu, mai scrie versuri ca A. Toma. În 1967, cu cele "Patruzeci și șase poezii de dragoste", se complace să versifice doar corect: Mi te-amintesc, iubire veche/ Frumoasă ești ca toamna la Văratic, stăpână peste nucii din livadă", sau: " Cum e somnul scris cu vise,/ frunzele-s cu toamnă scrise/ Cum albinele scriu miere în văzduh și în tăcere." Nici în culegerea intitulată "Tanit" nu reușește o selecție edificatoare pentru a-și contura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-mplinire care nu mai vine și la care de fapt poeta ne tot anunță că a renunțat: "Dar n-am fost decât un cal închis în grajd,/ Unde am sfărâmat paiele mele încete,/ Unde mi-am golit urechile/ De sunete văratice și pofte firești,/ Iernând în contemplarea oboselii/ tot mai rotunde din capul meu...". " Dar n-am fost decât an cal adormit/ cu pielea sfârâind de aripi și de spume/ acoperit de mânjii mărunți din vis." Visează o lume în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt dintre cele mai plate și previzibile ("...rezemată de bara vitrinei, urmărindu-ne cu aceeași privire de căprioară blondă, înjunghiată"433), deoarece e doar unul din multele personaje feminine pe care însuși scriitorul le descrie ca șabloane: femei "în rochii văratice, sprintene și luminoase ca niște afișe colorate..."434. Nu are nimic special. Tradițional, ochiul, organul privirii, este "în mod firesc și aproape universal simbolul percepției intelectuale."435 În cazul Emiliei, în schimb, privirea subliniază, o dată în plus, că nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și bun putrezirii./ Tăcere-ntreruptă doar de foșnetul aspru al frunzei/ aproape lemnoase de nuc, plutind nesfârșit,/ În timp ce pe cer constelații mișcătoare de păsări/ Sunt înlocuite de stele mirate timid". (Imn) Deconstrucția la Ana Blandiana ia naștere, totuși, prin demolarea universului văratic, blagian, plin de căldura și de armonia dragostei spiritualizate, și înlocuirea acestuia cu un univers tomnatic, dezgolit, care conduce spre moarte. Întoarcerea spre vârsta copilăriei și a fericirii, în oglindirea căreia să ia naștere o nouă realitate se dovedește, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acum, feeric însorit - te stropesc limuzine albastre, adâncindu-se, dispărând în zborul lor efemer, de neînțeles pentru tine. Te strecori printre siluete confuze, scufundate în aerul deja prevestitor. Cineva strigă un nume și ecoul se destramă, ca într-o vale văratică, sub fâlfâitul unui stol de porumbei. O reclamă uriașă acoperă vâjâind precum o draperie sinistră ferestrele blocului cu 12 etaje de unde, cândva, ai privit fericit strălucind orbitor - ireal - munții. Joc de oglinzi În timp ce aplauzele putrezesc lent ca niște frunze - toamna
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
tinerele fete să-și petreacă vacanțele de vară în cadrul mănăstirilor din Moldova. Iată, de pildă, care sunt amintirile băcăuancei Maria Cantacuzino-Enescu în legătură cu această practică: „Lunile de vară le petreceam la mănăstirea Neamț, precum și la mănăstirile de maici de la Agapia și Văratic, unde stareță era Eugenia Negri, sora străbunicii Catinca. Era destul de greu să găsești aici severa asceză, renunțarea la orice bucurie, atâta vreme cât de jur-împrejur puteai vedea balcoane vesele, proaspăt văruite, în care mirosul de trandafir agățător, de flox și de begonie
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu dulci și vechi... și antice rostiri”, dar și cu inflexiuni ale baladescului sau al parodicului, firește
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
casa și frizeria pe strada Socola, cam vizavi de școala unde învățam noi carte. Livada din spatele casei se întindea până în fundul grădinii lui Țuți, care stătea pe strada Arapului. După ce se înnopta, mergeam pitiți printre meri, spre unul, care era văratic și avea merele foarte dulci. Ne umpleam sânul cu mere, pe care le mâncam în tihnă apoi, ascunși în tufele de cătină. O dată, Popa Nebunu era cât pe ce să ne prindă. A observat că mărul acela văratic se cam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care era văratic și avea merele foarte dulci. Ne umpleam sânul cu mere, pe care le mâncam în tihnă apoi, ascunși în tufele de cătină. O dată, Popa Nebunu era cât pe ce să ne prindă. A observat că mărul acela văratic se cam golise și sa pus la pândă. Când să ne cățărăm în pom, hopa și el cu un ceatlău în mână. - Grijania cui știu eu, hoților! Ce cătați la merele mele!? Și a ridicat ciomagul să lovească. Noi n-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine, Rar și diafan țesute
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Bilcze Zlote(MONAH 1997, 211 și fig.232/6), tăiat în formă de cap de taur ce poartă o siluetă feminină cu brațele ridicate, ca și de fragmentul de statuetă de la Căscioarele (DUMITRESCU 1974, fig. 1-3) sau vasul zoomorf de la Văratic - Căsoaia cu Apă (MARCHEVICI 1996, 256-257, fig. 1/3). Această imagine face posibilă construirea unei analogii clare cu legenda răpirii Europei de către Zeus, din mitologia Greciei antice (KUN 1960, 156). În încheiere, ținem să subliniem încă o dată că demersul nostru
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
dreapta al rîului Körös), Crișul Nou (pîrîu, afluent de dreapta al Crișului Negru), Crișul Pietros (pîrîu, afluent de dreapta al Crișului Negru), Fîneața Izvoarelor-Crișul Pietros (rezervație botanică în Munții Bihorului); Crișul Repede (rîu, afluent de dreapta al Crișului Negru), Crișul Văraticului (pîrîu, afluent de stînga al pîrîului Briheni), Depresiunea Crișului Alb (sau Zărandului), Calcarele cu Hippuriți din Valea Crișului, Depresiunea Crișului Negru (sau Beiușului), Defileul Crișului Repede, Depresiunea Crișului Repede, Culoarul Crișului (canal, afluent de stînga a Crișului Repede, și pîrîu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și modul de lucrare al studenților. Suma pentru acoperirea cheltuielilor laboratorului o evaluez aproximativ la cifra de 5000 franci, iar prețurile exacte ale fiecărui obiect, voi avea onoarea a vi le prezenta mai târziu, după lămuriri luate în străinătate. Primiți ..........." Văratic, 16 august 1893, (ss) E. Gruber, Doctor în filozofie Proiectul de organizare a laboratorului de psihologie experimentală așa cum l-a propus Eduard Gruber Regulament 1. Se primesc să lucreze în Laboratorul de psihologie experimentală deocamdată numai zece, cel mult cincisprezece
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
înălța un arc sclipitor ca un curcubeu. De pe culmea dealului, m-am lansat în zbor, întinzându-mi aripile și plutind în sus, mai sus... În mijlocul lanului de grâu, floarea soarelui privea zâmbind cu coroana iluminată de razele ce inundau câmpul văratic, sclipind strălucitoare și senină ca un mic soare într-un ocean auriu... Izvorul vieții Am continuat să merg înspre soare, urcând crestele munților unde părea să nu mai fi ajuns nimeni... dincolo de vârfurile amestecate printre nori albi, pufoși, se zărea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un al treilea, în civil, care vorbește în șoaptă, mișcându-și imperceptibil buzele negre ca și cum ar fi supt lemn-dulce. Își întoarce ochii spre mine, aproape ca și cum m-ar țintui, două sfere de materie vitroasă care sar pe mine în pustiul văratic al spitalului. Omul mă privește, iar unul din polițiști se întoarce acum și el spre mine. Liftul este dincolo de ei, puțin mai jos, pe cealaltă parte. Pașii mei își continuă drumul, goliți ca aceia ai unei marionete. A trecut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]