551 matches
-
unde s-au rătăcit mâinile tale, mamă, poate sub pieptul muntelui urcat de atâtea ori cu traista sorții în spate nădușind amarnic zăngăneau pe umerii tăi greble și furci pentru surghiunul ierbii de o parte eu - de cealaltă năduful poate văruind pereții pentru ziua de Paște ți-au rămas agățate de cer poate sfâșiate de truda zilelor au căzut în odihnă pe coapsele timpului undeva, în adâncul meu, nu contenește plânsul suspinele beau lacrimi și mănâncă durere de aceea copilului îi
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
goaleîmbrățișez copilul din minenu-mi amintesc unde s-au rătăcit mâinile tale, mamă,poate sub pieptul muntelui urcat de atâtea oricu traista sorții în spatenădușind amarnic zăngăneau pe umerii tăigreble și furci pentru surghiunul ierbiide o parte eu - de cealaltă nădufulpoate văruind pereții pentru ziua de Pașteți-au rămas agățate de cerpoate sfâșiate de truda zilelor au căzut în odihnăpe coapsele timpuluiundeva, în adâncul meu, nu contenește plânsul suspinele beau lacrimi și mănâncă durerede aceea copilului îi este veșnic seteși plânge întru
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
și timid pănă la momentul în care m-am împrietenit cu Viața, cu sentimentul, cu iubirea dar și cu Moartea, cu frica, singurătatea și cu anotimpul prin care vom trece fiecare într-o bună zi în care copiii noștri vor vărui gardurile, cireșul sau nucul din grădina din curtea copilăriei, apoi vor întoarce oglinzile privindu-ne ca pe o amintire... (...) mulțumesc, teodor dume, * "(...) Geometria unei stări lirice se precizează treptat. Adâncindu-se, poetul Teodor Dume, alege o singură cale. Risipa e
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
iar în turla clopotniței, pe clopotul mare, cel din mijloc și mai de sus, cel cu informațiile elegant de stupide și acid-criminale, cucuveaua mândră își aranjează bretonul aruncându-și un ochi leneș către plopii-ntr-un picior din Șasa - proaspăt văruiți - ce stau rezemați de umbrele negre și tăcute, care se scaldă în apa râului, umbre tot mai mici, către prânzu’ ăl mare. Aici, Domnul zice că ziua s-a oprit la jumătate. PUIU RĂDUCAN Referință Bibliografică: I-AUZI PAIȘPE ! DE
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
le fiersese, cum le pusese în borcane, în timp ce el stătea și citea ziarul alături de ea sau o mai ajuta atunci când era nevoie de ceva. Amintirile se derulară înapoi în timp, aducându-și aminte când au cumpărat apartamentul, cum l-au văruit și l-au aranjat mai mult după bunul plac al Marianei, decât după al lui, fiindcă își dorise atunci ca ea să fie fericită. Ultima amintire care îi ajunse prin fața ochilor, fu aceea în care copilul lor apăruse pe lume
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
drept: două camere ocupau o latură a casei, iar cealaltă cameră se afla situată pe un plan perpendicular cu acestea. Ca material de construcție, la astfel de case, era folosită de obicei cărămida sau chirpiciul pentru pereți, după care erau văruiți. La acoperiș se folosea țigla. Satul nu se evidențiase în timpul lui cu ceva tradițional. Construcția caselor îmbina forma de câmpie cu cea de munte. Cele care erau așezate pe pantele dealurilor Oltinei aveau temelia din piatră, cu acoperișurile țuguiate să
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
de zid, iar prin ea bătu alte cuie ca susținere și fixare a celor două părți de zid. Cu un strat de chirpici (văiugul) acoperi întreaga suprafață. A treia zi, când constată că lipitura s-a uscat, cu o bidinea vărui întregul zid, spunând: varul și dezinfectează, nu numai că acoperă chirpiciul. Treaba aceasta, cu țepușa și varul am învățat de la tata, iar taică-meu de la tatăl lui, cât a avut timp să-l mai învețe și, tot așa din tată
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
cerealelor. La un litru și jumătate de apă se amestecau cinci sute de mililitri de soluție, agitându-se puternic. Această soluție se punea de jur împrejurul plantei din grădină sau a pomului, nu direct pe plantă sau pom. Pomii, la Armindeni, se văruiau pe tulpină, la un metru și ceva de la rădăcina acestora, tot pentru apărarea de dăunători. La o jumătate de oră după turnarea acestei soluții se stropea, pentru a da posibilitatea acesteia să pătrundă în straturile pământului, distrugând dăunătorii de la rădăcina
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
hălăduise prin Iașul devenit orașul lui, mai ales când trecea pe lângă Mitropolie și Trei Ierarhi! În centrul satului, deoparte și de cealaltă a drumului pavat cu piatră de râu, casele negustorilor evrei, oameni de treabă care dădeau pe datorie, erau văruite în alb, cu aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără voie. Se apropia de ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite, de mirare
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Popescu) (Mr G) Ce mai faci, ce mai zici? (Lady Di) Nu mai zic, nu mai fac nimic de la o vreme... mut lumină de la soare la umbră să nu se ofilească, stau de vorbă cu umbră agățata de strigarea mea, văruiesc ziduri de lux pentru pisici și fantome. Pe inserat stau de vorbă cu Pământul, Dar... și acesta este al lui Dumnezeu și Dumnezeu se mai răzgândește! (Mr G) În inima ta, am descoperit un buchet de flori care, din când
MICUL UNIVERS / THE LITTLE UNIVERSE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345881_a_347210]
-
drumul spre mare. La început, le arunca din mers priviri doar cu coada ochiului, în vreme ce picioarele lipăiau prin nisipul fierbinte, fin ca o pulbere, grăbite să ajungă la mare. Uneori însă, copiii se mai opreau puțin la marginea scundelor garduri văruite-n alb, care înconjurau locurile... de veci - întotdeauna o mirase acest cuvânt ce îndrăznea să sfideze pulberea, pentru că doar ea este veșnică - și verii începeau să îi împărtășească din puținul pe care la acea vârstă îl știau, despre istoricul cimitirului
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
clasa a-V-a mergeam la Denii dar după aceea, școala ne-a interzis a mai merge. În Săptămâna Mare, ne adunam, cu mic și cu mare, și ne apucam de curățenie generală. Mămica spăla perdelele și șervetele, lipea și văruia casa apoi spăla geamurile. Noi, copiii, ajutați de bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători, apoi adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
copiii, ajutați de bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători, apoi adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă iar tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și să nu băltească în dreptul curții. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri era Denia
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
și că nu a făcut umbră pământului degeaba. Oricât ar striga unii sau ații, "jos Băsescu" sau "jos Ponta și Antonescu", oamenii își văd de treaba și își repară astăzi un gard, mâine îl vopsesc, schimbă acoperișul casei și-i văruiesc pereții ca să apară primeneala și în ograda lui și astfel satele prind viață, se schimbă peisajul comunei, chiar dacă se mai zăresc și unele case lăsate în paragină vorbindu-ți de neputințele anilor împovărați de acele greutăți și boli care nu
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
sufletele noastre care duhnesc a transpirație îmi place să mă-ntorc mereu acasă în satul ce se pierde prin livezi să cobor ușor dintr-o caleașcă și să-mi sărut părinții care mor și casa dulce din pridvor s-o văruiesc cu o privire prin curte să mai sar cum jucam copil năvalnic ca un mânz să dorm pe prispă de cu seară și-adesea până pe la prânz și mama să-mi îndrepte șuvița de pe frunte... visez o lume-n filigramă
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
tramvai, autobuz sau în metrou, îți oferă amabil locul; sau te simți neputincios în fața unei escaladări, fie chiar și doar când provocarea este o scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. Vine o zi când oglinda îți răspunde pentru prima oară altfel, un rid. Vine o zi când observi că locul tău e ocupat, iar tu trebuie, la rândul tău, să ocupi locul altuia. A
BĂTRÂNEȚE de IONEL CADAR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348489_a_349818]
-
Pitoresc > IARNĂ ÎN SAT Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului IARNĂ ÎN SAT de Nicolaie DINCĂ Iarna-și cerne-ncet făina Peste sat și peste vale, Iar pe cer stinge lumina, Văruind bătrâna cale. Viscolele-și așezară Plapuma peste decor Și-i un timp de nu-i pe-afară Decât omul călător. E sinistru... Zici că este Vraja neagră a ciorilor, Ce dădură-ntâi de veste Avalanșa norilor. Moara,-n cer, după
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
strălucind de spontaneitate, care ating culmi de infinit în doar câteva secunde uimitor de efemere, ale lumii muritoare... Însă acele zile sunt fără soț, și se ating parcă plutind, peste timp... La marginea lor stau de veghe sentimente intens amestecate, văruind sufletul, precum niște vopseluri în ulei pastelate, în pereți translucizi, subțiri de tot, milimetric, abia tangibili simțirii rațiunii interioare, separați între ei asemeni vitraliilor, cu ușoare reflexii străbătând, printre razele soarelui pătrunzător al după-amiezii, din marele râu al universului, aducând
PLIMBARE PE STRĂZILE SUFLETULUI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375833_a_377162]
-
drac. Sigur te-a luat pipaciul cu materialismul lui murdar, excremental, ăl mai dialectic și istoric ! - Să-i ia dracu’ de socialisto-comuniști ! Păcat de lucrările noastre. - Mmmm...., simt miros de femeie. Cu cine ești în cameră ? „Al dracului de deștept văru’- meu !”, gândi zâmbind Remus. - Bagă-ți Rinofug în nări. Mi-s singur ! - Mdaaa..., acum ! Hai acasă. Știi că ești acolo pe banii cenaclului. Adică pe banii noștri. - Gigi, să te f ... dracu’! Au izbucnit în râs ambii-amândoi. Aveau și de ce
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
2 metrii, atât prispa cât și camerele aveau pământ pe jos. Din când în când femeia casei făcea o mocirlă din argilă galbenă și balegă de cal în proporții bine stabite, iar cu acest amestec lipea pe jos. Pereții erau văruiți cu var în care se punea puțină scrobeală. Când se tăiau porcii la Crăciun, bărbații smulgeau părul de pe porc înainte de a fi pârlit, din acest păr gospodinele făceau bidinelele cu care văruiau casa. S-a trezit din visare, problemele curente
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
cu acest amestec lipea pe jos. Pereții erau văruiți cu var în care se punea puțină scrobeală. Când se tăiau porcii la Crăciun, bărbații smulgeau părul de pe porc înainte de a fi pârlit, din acest păr gospodinele făceau bidinelele cu care văruiau casa. S-a trezit din visare, problemele curente trebuiau rezolvate. Era un avocat de succes, muncise mult pentru asta, întâmpinase multe piedici, dar nu se dăduse bătut, se luptase cu greutățile de tot felul. Și-a amintit, că i-a
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
și timid pănă la momentul în care m-am împrietenit cu Viața, cu sentimentul, cu iubirea dar și cu Moartea, cu frica, singurătatea și cu anotimpul prin care vom trece fiecare într-o bună zi în care copiii noștri vor vărui gardurile, cireșul sau nucul din grădina din curtea copilăriei, apoi vor întoarce oglinzile privindu-ne ca pe o amintire... (...) mulțumesc, teodor dume, Referință Bibliografică: Moartea, un fluture alb, autor Teodor Dume / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1665
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373172_a_374501]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > BASTARDUL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 172 din 21 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Bastardul Moto: „Nu te învinovăți pentru ce s-a întâmplat în trecut!”. Se chircea pe priciul de lângă soba încinsă și văruită cu grijă în alb și-și domolea imaginația debordantă înlocuind învălmășeala din clișee cu emulsia suturată, când și când iconică a gândului întrerupt, altminteri frustrat de pustiul patern, paradoxal resimțit nu ca pe o sleire așteptată ci ca pe încărcare
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
tramvai, autobuz sau în metrou, îți oferă amabil locul; sau te simți neputincios în fața unei escaladări, fie chiar și doar când provocarea este o scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. Citește mai mult BĂTRÂNEȚEIn ceasul venirii noastre pe lume nu știm ce ne va rezervă viitorul. Până la o anumită vârstă deciziile le iau părinții pentru noi. Individul își poate crea o viziune asupra viitorului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
tramvai, autobuz sau în metrou, îți oferă amabil locul; sau te simți neputincios în fața unei escaladări, fie chiar și doar când provocarea este o scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. ... XXXI. SATUL MEU NATAL, de Ionel Cadăr, publicat în Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015. Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]