343 matches
-
Fată mare i-am găsit, Frumoasă cum nu e-n lume, Ș-o cheamă, babo, pe nume Jupâneasa Carpena, Adusă din Slatina, Numai din topor cioplită, Și din bardă bărduită, Pe la vârf cam ascuțită, Pe la mijloc e strujită, La tulpină văruită, Pentru Corbe-al tău gătită. Babo, am mai îngrijit Lăutari de i-am tocmit, Lăutari de București, Pe galbeni împărătești, Cu papucii gălbiori, Cu ceacșirii roșiori, Când îi vezi te înfiori Și te cutremuri să mori!". Bătrâna se duca la închisoare
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
orice; păcate; părinții; persoană dragă; persoane; piatră de la mormînt; de piatră; plecare; pomană; popă; preot; punct final; răutate; război; refugiu; respect; rudă; rude; scîndură; scîrbă; scrum; singurătate; somnoros; stare; statuie; strămoșesc; suspine; Ștefan cel Mare; tatăl meu; tragedie; trecut; văleu; văruit; pe veci; vechi; fără viață; viermi (1); 792/184/78/106/0 mort: viu(104); decedat(55); rece(35); tristețe(35); durere(31); sicriu(25); cimitir (20); cadavru(17); neînsuflețit(16); om(14); fără viață(14); cruce(12); frică(12
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
piatră; piatră; pictori; pictură; piedică; plan; podea; portocaliu; portret; nu pot; pot; potrivit; prag; prost; pumn; pustiu; răceală; răzuit; rezistență; rigips; rotund; scut; separarea încăperii; separator; spart; spate; spațiu; sticlă; stîlp; strîmtoare; subțire; tabletă; trainic; transparent; trăinicie; tristețe; țintă; vărui; văruit; vecin; vopsit; Wall; zgîriat; zid despărțitor; zidar; zidi; zidul chinezesc; zugrav; zugrăveală; zugrăvit (1); 779/190/68/122/0 pernă: somn (306); moale (185); pat (56); odihnă (39); puf (38); pene (28); plapumă (12); pufoasă (10); pufos (10); relaxare (10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și la caracterul neînduplecat al turcului, plus vorba lui Ștefan cel Mare lăsată moștenire urmașilor săi în cine să se încreadă ei mai mult, și pe care școlarii o învață și azi la lecțiile de istorie. Căsuța avea două odăițe. Văruite și ele în același alb orbitor. în cea din fund, care, iarna, slujea de bucătărioară - vara se gătea într-o anexă alăturată, acoperită tot cu olanele aproape înnegrite de vreme și care probabil la început fuseseră roșii ca în tablourile
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
la început fuseseră roșii ca în tablourile pictorilor români aciuați pe aici, ca în sudul Franței, cel mai vestit fiind maestrul Dărăscu - așa dar, în odăița din fund se făcea o scăriță cu cinci trepte de lut, albe și ele, văruite bine cu bidineaua, și care duceau sus la dormitorul la vedere, și despre care se putea spune că dormeai la etaj... Cărăuțeanu știa că obiectele ce atârnau de pereți, cele mai multe ustensile vechi de aramă, ibrice de tot felul, tipsii, pocale
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
Constantin Țoiu La întoarcere, de pe maidanul cu ciulini încins de soarele lui iulie, îl văzuseră de departe pe Mitică venind de la gară cu căruciorul tras numai de bătrâna măgăriță Magdalena. Apropiindu-se de casa nou văruită, auziseră și glasul autoritar al coanei Lenuța, care își cicălea de zor bărbatul ei mai tinerel cunoscând Biblia din care avea obiceiul să citeze fapte și întîmplări sfinte cu tâlc, ca toți noii sectanți. De altfel, când văzu musafirul apărând
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
tocmai cei afectați, stau și privesc. A fost o vreme când săpatul șanțurilor și asigurarea casei erau obligatorii. După 1989, administratorii țării au renunțat la obligativitatea asigurării locuințelor. Toba nu mai bate în sate pentru a se anunța începutul sezonului văruitului caselor, vaccinatului găinilor și săpatului șanțului. Șanțurile s-au colmatat și nu de puține ori s-au transformat în depozite de gunoaie. Goana după profit a lăsat dealurile goale de păduri, iar zone întinse din România, îndeosebi în Oltenia, riscă
Agenda2005-23-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283783_a_285112]
-
și coborau, înapoia veștmântului străveziu, ziua și noaptea... - Lasă-mă! Lasă-mă! M-am rânduit lui Dumnezeu și mă duc să-l întâlnesc în pustiu! strigă și porni la drum. Trecu de plop, se întinse înaintea lui Cana - case joase văruite, terase pătrate, aurite de grânele întinse la uscat și dovlecii mari. Cu picioarele goale atârnând, copilele treceau printr-o ață de bumbac ardeii aprinși și-i puneau salbe caselor. Trecu, cu ochii plecați, de cursa aceasta a Satanei și se
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpițele de putregaiuri, îndesate, presate în tăcerea cu ciment pe jos a marelui depozit de zdrențe, de cârpe, un maidan betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât mai mult aer; privind, sufocat, acest jalnic cimitir textil de lepădături fără nume, fără formă, din care MAȘINA CICLON va sorbi tot praful, toată murdăria și din care încet, cu o neînchipuită trudă, se
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
explicând nefirescul dogmelor panslaviste, bolșevico-staliniste, ulterior; cu toate că rușii nu făcuseră decât să importe spiritul feudal al împărătesei austriece, ordonat, vecin totuși cu Iluminismul, - ideea oricărui imperiu luminat, bazat însă pe autoritate... În contrast, câteodată, pereții albi de chilie ortodoxă des văruită... Pe urmă, zidurile, „propriu- zise”, roșcate, nuanța sângelui închegat, posomorâtă câteodată, înalte, groase, bine întreținute, ca și cum cu ele ar fi împrejmuită însăși Vecia; sau doar Rossia... Oricum, duhul Împărăției stepelor nemărginite, aici sălășluiește, în interiorul acestei Impunătoare, Monumentale Neîncrederi, Suspiciuni, bine
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]
-
O. Bobe. În privința statutului social al literaturii trebuie spus doar atît: literatura poate fi aparatul imunitar al societății de consum atîta vreme cît ea reușește să recupereze conotația - transcendența - transformînd-o în semn, integrînd-o denotativului ("peretele din fund este un perete văruit"), dar în interiorul literaturii. Problema literaturii astăzi nu ține atît de necesitatea unei permanente simulări - ceea ce, pînă la urmă, nu e foarte greu - cît de păstrarea propriei autonomii. Repet, în interior, literatura este imanentă, ea se autoproduce. Dar mecanismul autoproducător trebuie
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
se scuză patronul rușinat al unui mic hotel privatizat din Ardeal. Un hotel foarte curat. însă W.C.-ul, nu știu cum scăpase a fi, anume răsăritean. Nu mai zic, (zice cinicul) de latrinele de pe la țară din regat; de privățile din fundul curții văruite și pe ușă cărora stă scris mare cu păcura O.O. Odată, (povestește același cinic) un deputat, într-un județ din Dolj, plecat în teritoriu pentru campania partidului său, ci-că, după ședințe, ar fi benchetuit împreună cu ceilalți ai săi pînă spre
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
o atmosferă de tristețe și blazare ce nu are cum să înșele: ,tot mai mult în poemele mele/ sunt sindicul străduței întortocheate/ dintr-un oraș cuprins de ciumă/ fac numărătoarea morților/ îi somez pe cei vii să răsară-n/ ferestre văruite încui ușile/ pun în jgheaburi pîinea și vinul/ doar știi că pînă la urmă/ fiecăruia i se fixează locul/ între contaminare și pedeapsă/ (și mai susținem noi că/ poezia sporește cînd/ boala și moartea șterg/ interdicțiile?)" (pe covorul roșu). Din
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
bine hrănit” (Dumnezeu într-un rol infantil). Locatară a unui apartament cocoțat la etajul opt al unui bloc purtînd, culmea, maleficul număr 13 bis, poeta trăiește singurătatea citadină care o determină să ia aminte la cîteva detalii consolatoare: un zid văruit care „nu spune nimic nimănui”, o fereastră „pictată în lumea fără iertare”, „un pui de cais/ răsărit copilărește prin crăpăturile cămășii de beton”, „un pisoi orfan, atît de liber/ că n-are ce mînca toată săptămîna/ decît din palmele mele
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
orb de la mănăstirea locală în spatele căreia japonezii au construit demult "urechea" albă, farfuria rotundă imensă care prinde semnalele sateliților. În aceeași zi aflai "tehnică" celor două lumi. A tehnicienilor japonezi, care au construit, "radarul" lor alb că și mănăstirea proaspăt văruita, amîndouă situate în linie, una după alta, aceeași felie, dunga geologică a terenului. Muntele roșu este aproape cu instalația complicată de percepere a cutremurelor, - Centrul seismic. L-am vizitat. O pereche de savanți foarte bine, el, soția lui și un
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
un gard de bolovani mari, de rîu, bătuți de-o lumină extraordinar de albă, de intensă. Amintirea constă tocmai în senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina. Văd și o curte mare, o casă văruită. Nu știu exact dacă era spatele casei din bolovani sau gardul. Mi-am întrebat părinții. E vorba de o casă sau un gard din Basarabia, unde m-am născut, la țară. Deoarece am stat acolo extrem de puțin (un an, un
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
a după-amiezii de duminică. Iubesc sâmbăta și duminica. Ele au, chiar și-n miezul virgin/putred al iernii/verii, un îngeresc sunet de cristaluri ciocnite sărbătorește la nuntă. Visez libertatea de-a fi prizonier între pereții casei, între zidurile proaspăt văruite ale sufletului sălbăticit printre poemele de singurătate ale verii trecute. Visez că sunt mereu la capătul de sfârșit/ început al săptămânii, al lumii; visez că-mi zburdă vesel prin artere și vene un șoricel sensibil și transparent, oaspete hămesit/ fericit
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
nu mai are sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și am tăcut. Mi-e sete, mi-e foame... Pereții căptușiți cu trei rînduri de cărți groase mă chinuiesc zădarnic, rugîndu-mă să-i jupoi, să-i eliberez, să fie ziduri adevărate, văruite, curate, mirositoare ,lucind de albeață în lumină... să-mi adăpostească sufletul, mințile, inima... să locuiesc într-o odaie simplă, sfîntă, tămăduitoare de boli... Și , scrib umil, răbdător, voi începe să copii sîrguincios, ceasuri întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind rîndurile cu
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
ne așteaptă la colțul parcului știu numai că ești legată la ochi de o apă în care se termină aleile neobișnuite cu moartea oamenii te uită când le vorbești de aproape, agață de tine imagini ca de un perete proaspăt văruit și prind într-o plasă de fluturi trecutul muribund ești foarte aproape dar nu ating decât o parte răpită de gravitația unei vederi care îmblânzește căderile pot să-nfășor apariția ta, însă ea este o imponderabilă printre blocurile-chilii în care
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
de sub geana caldă Din bulbi de așteptare înghețată. Pe prispa unde iarnă a trecut Doar pânză de paianjen știe Câtă durere albă a țesut, A dus, sau, mi-a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
și al țării. "Iisus a spus să li se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncați în mare", a afirmat Papa Francisc în predica sa de ieri. Tot el i-a descris pe corupți drept morminte văruite - pe dinafară imaculați, în interior putreziți.
Incredibil! Ce le-ar face Papa Francisc corupților by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55141_a_56466]
-
cealaltă, se lucrează cu eșantioane (familiale și profesionale) de umanitate, într-o asumată unitate de spațiu, timp și perspectivă. Pe buza uriașei gropi în care se aruncă gunoaiele, la marginea Bucureștilor, ori în fundul Ferentarilor, unde, peste un gard de scândură văruită, se ițește "firma" La Gică Dei, privirea scormonitoare a celor doi romancieri scanează un mediu social umil, exotic în raport cu Centrul urban, întru totul reprezentativ însă pentru experiențele și momentele esențiale ale existenței. Circularitatea romanelor, elaborată și exploatată epic, e un
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
turiștii să nu fie deranjați de noxele emanate de acestea. x x x 5.4. Perimetrul cabanei va fi delimitat prin garduri vii sau alte elemente estetice și eficiente x x x 5.5. WC-urile uscate vor avea pereții văruiți cel putin o dată pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie - - x 5.6. Spații suplimentare, minim dotate, pentru adăpostirea turiștilor sosiți peste capacitatea de cazare pe timp nefavorabil (la cabane de creasta și izolate). x x x 5.7. Registru pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/112108_a_113437]
-
de măicuțe, si tinere și mai în vîrstă, totdeauna minunîndu-mă de frumusețea și de corectitudinea absolută a graiului lor. Deși cele mai multe nu frecventaseră școli înalte. Citînd zi de zi și seara de seară, iar uneori și noaptea, în chiliile lor văruite, unde Ucigă-l toaca încearcă să pătrundă măcar în subconștientul, și-așa încărcat, al logodnicelor Bunului Isus. Nu pot să afirm cu o deplină sinceritate că aș fi un credincios de rutină. Cinstit să fiu, mă copleșește totdeauna exprimarea celor
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
M-am străduit cîteva zile să mă rup de mine însămi, admirînd frumusețea locurilor: munți severi, peisaje întinse și simple ape verzi și line, toate scăldate de o lumină minunată. Hotelul unde locuiam era o veche mănăstire ale cărei camere văruite aminteau de lăcașurile românești unde ne duceam uneori în vizită la cîte o călugăriță prietenă. Iar de sub plantele agățătoare se auzeau murmurînd fîntîni și izvoare. Singurătatea și liniștea locului mă fermecau, în schimb, tristețea nu puteam să mi-o uit
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]