3,016 matches
-
altele sunt risipite prin diverse publicații greu de găsit. Lucrarea își propune să devină un instrument util cunoașterii acestor locuri, evidențiind fapte și evenimente care alcătuiesc istoria comunei, precum și structurile administrative, demografice, economice, de educație, cultură, asistență sanitară, fiii satului. VADUL SIRETULUI, cu multe „lespezi” în malul stâng, este un reper ce face legătura între cele două părți ale comunei, dar și între „vechi” cu descoperirile arheologice, Mănăstirea Probota, cu vremurile lui Petru Rareș, și „modernitate” cu târgul, podul de fier
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
nouă pârgari. La înființarea târgului, comunitatea primea loc gratuit pentru sinagogă, baie și cimitir. V.S. 2.1.3. ISTORIA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ PÂNĂ LA 1945, ANUL SFÂRȘITULUI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL Așezat la o intersecție de drumuri, la un vad al Siretului, târgul Lespezi era un debușeu al târgurilor din Botoșani, Hârlău, Fălticeni, Tg. Neamț, unde se vindeau vite, felurite mărfuri autohtone și străine. Târgul săptămânal (de vineri) și iarmarocul anual (de Sf. Ilie), era nu numai un loc de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Toma Maria - Dumbrava; V.S. 3.4. COMERȚUL Dintre toate ramurile economice, în comuna Lespezi cea mai dezvoltată ramura este comerțul, având tradiții în acest domeniu. Satul Lespezi a fost declarat târg la 1 iunie 1825 datorită dezvoltării comerțului, lângă un vad al Siretului. De atunci, în fiecare vineri vin negustori și comercianți de mai departe (Dorna, Botoșani, Hârlău, Pașcani) și țărani din localitățile din jur, unde vând și cumpără cereale, legume, fructe, produse meșteșugărești, animale și produse industriale, alimentare, textile, cherestea
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
era de 5.020 mii lei. V.S. 3.5. CĂILE DE COMUNICAȚII Dacă Lespezi a fost cu un pas înaintea comunelor din jur, din punct de vedere economic s-a datorat poziției geografice, la intersecția drumurilor comerciale și la un vad al Siretului. Prin drumurile și calea ferată existente are legături directe pentru transport de călători și mărfuri cu municipiul Pașcani (18 km), municipiul Iași, reședința județului în care se află (86 km), orașul Suceava (50 km) și cu București (390
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor noastre fuge, spre a-și surprinde
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
interior ce conduce la o mare concentrare și se rezolvă printr-o rar întâlnită agresivitate. Agresivitate gestuală și imagistică, depășind cu mult parada juvenilă și propunându-ni-se ca o formulă constitutivă. Poemele produc stări tensionate, liminale, explozive, "unde nici vad și nici scăpare nu-i", în care "tabloul vomită peisajul", în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
creux de l'entre-deux)... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe fundalul acestei duble dezamăgiri, continui să scriu. Activitatea mea constă în a scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă, mereu în mijlocul vadului, sfîșiat între biografic și teoretic. Sunt un spectator care nu-și dezlipește ochii de la platoul de joc, pentru că vrea să regăsească acolo tot ceea ce poate căpăta sensul unui eveniment personal, tot ceea ce arta convertește în experiență. Atunci scrii pornind nu
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
de iarnă). Imaginile converg însă, în pofida abrevierii lor, într-un dinamism ce dă pe dinafară, precum o fiertură în clocot: "Copacii/ Aceste/ Revoluții vegetale.// în mine fierb ochii/ Adînci violenți/ Ai pămîntului.// Cu lacrimi de foc/ își varsă albul/ Nuferii.// Vadul/ Așteaptă să curgă/ Căldura.// Sufletele noastre/ înroșite/ Fumegă în potire" (Extaz). Modelul Aron Cotruș e pe aproape. Atunci cînd nu dă frîu liber unei unde baladești ("Chemați de plaiuri/ Primăvara/ Se întorc la noi haiducii.// Ca-ntotdeauna/ Se fac cuiburi
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
și nazist înfocat, a plecat din țară la Paris în 1937 cu o bursă acordată de Institutul Francez din București. Simpatizant al lui Hitler, scria în 1933 în Vremea: “Nu există în zilele noastre un politician pe care să-l vad mai simpatic și admirabil ca Hitler”. După Noaptea Cuțitelor Lungi, prin care regimul lui Hitler a făcut mai multe execuții politice, Cioran nota, degajat: “Ce a pierdut umanitatea dacă viețile câtorva imbecili au fost luate?”. Apoi, într-o scrisoare către
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
toate liniile de metrou din Paris, dar și la cozile de la Turnul Eiffel, Luvru și, performanță foarte rară, la Muzeul Rodin, unde nu prea e aglomerație. La frageda vârstă de șaisprezece ani, a devenit clarvăzătoare practicantă într-o zonă cu vad din Marché aux Puces. Din cauza concurenței foarte mari din capitala Franței și a unei anchete nefondate a poliției, a mai emigrat o dată. De data asta pe Valea Loarei, unde abundă turiștii cu viitor. Pe care aceștia vor să și-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
avut noroc să ne-ntâlnim pe cale. Că, să vezi, mai zilele trecute a plouat bine, s-a umflat pârâul și ne-a luat iar puntea. Așa că nu se poate trece decât de-a dreptul prin apă. Dacă nu știi bine vadul, te duci până peste cap. Da' mi-oi face eu pomană și te-oi lua în cârcă până dincolo; că poate mi-i ceti și sfinția ta vreodată un acatist pentru iertarea păcatelor mele cele multe. Haidem, că-ndată-ajungem. (ies amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Andreia și Paulina sunt cerșetoare. N-au mamă, n-au tată. Se au doar pe ele. Sunt aproape la vârsta maturității. Urmează și școala. Când una e la școală, alta la cerșit. Au locul lor anume, unde stau, în fața trecătorilor, vadul lor, ca să mă exprim astfel. Arcul de Triumf. Cum vii, de la Casa Presei, către centrul marelui oraș. Au fost atenționate, de către organizatori, ca, astăzi, să nu fie acolo, la înjosita, dar, neânțeleasa lor îndeletnicire, de către cei mai mulți dintre oameni. Au fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
este necesar să facem noi primul pas și să ne implicăm prin acțiune. Suntem un tot universal, uniți, omogeni și depindem unii de alții, creând un lanț infinit de evenimente și lucruri. Doar când am simplificat lucrurile, am reușit să vad dincolo de aparențe și realitatea iluzorie. Ușor-ușor, lucrurile încep să capete sens și claritate, iar eu mă bucur sincer pentru că s-a ajuns în cele din urmă la înțelegerea faptului că Dumnezeu este Tot Ce Există și noi, evident nu suntem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ajunge În punctul B trebuie să vă bizuiți pe vocea interioară, pe râul alb care-și părăsește matca stabilă aflată Între rândurile tipărite spre a-și croi o alta de-a lungul celorlalte rânduri, folosind făgașurile dintre două litere sau vadul creat sub piciorul unei virgule. În ciuda indicatorului care vă confirmă că sunteți pe drumul cel bun către destinație, ignorând vocea de sirenă Împăiată a GPS-ului - „Pentru a ajunge În punctul B, păstrați direcția Înainte“ -, așa cum un trompetist de jazz
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la întrebarea Dvs. literatura contemporană nu m-a influențat pentru un motiv puternic și anume pentru că am citit foarte putin și doar acum împins de curiozitate sau poate din gelozie, am început să citesc scrieri de valoare inegala, doar ca sa vad ce fac, hm, "amicii" mei. Această nu-mi influențează deloc reflexia, nu folosesc voit cuvântul gândire, Einstein gândea, Platon gândea, eu încerc să reflectez. Și, de fapt, evenimentele contemporane nu mă influențează decât marginal, cu excepția faptului că sunt într-o
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
că juca un rol dublu, Încercând să ridice prețul Împotriva propriei firme, cu un comision de cincisprezece la sută din partea lui Stein ca probabilă motivare. Domnul Eckman scrisese că Moult Îi oferea lui Stein un preț bunicel pentru marfă și vadul economic. Myatt nu-l crezuse. Luase Într-o zi prânzul cu junele Moult și, ca din Întâmplare, lăsase să-i scape numele de Stein. Moult nu era evreu. Nu avea subtilitate, nici știința ocolirii răspunsului. Dacă voia să mintă, mințea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era! Se așeză lângă un bărbat Într-un costum Închis la culoare, care Îmi părea, din spate, oarecum familiar, dar era prea departe ca să-mi dau seama exact cine era. El se Înclină ca să-i vorbească. Poate că reușeam să vad cine era. NU! Era același... —Lauren, i-am dat eu un ghiont, ăla este... Giles? Capul lui Lauren s-a ridicat brusc. Se holbă la bărbatul În cauză, transfigurată. — Ce caută el... În strana familiei... și... aia care-i vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gură două degete lucioase și le suge până face găuri în obraji. Își trage degetele și mai apucă niște ceapă dintr-o cutie de plastic. Îl întreb dacă asta e masa lui de dimineață. Dacă mă întrebi ceva, zice, să vad banii mai întâi. Și-și bagă degetele în gură. De partea celaltă a lui Nash stă la bar un tânăr cu favoriți, într-un costum cu dungulițe, de bună calitate. Lângă el stă o gagică, cocoțată pe bara pentru sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Toate aceste realizări atestă că apăruseră deja primele semne ale capitalismului chinez. În dinastia Ming, circulau frecvent variate sortimente de mărfuri și s-au dezvoltat centre comerciale mai mari sau mai mici, în special în regiunile bogate în produse și vaduri propice circulației și schimburilor de mărfuri. Au apărut municipii și orașe prospere precum Beijing, Nanjing, Suzhou, Hangzhou, Guangzhou etc. Dinastia Ming numea dregătorii prin examen la nivel de stat, la care candidații trebuiau să redacteze o disertație într-o formă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
La cozile imense de luni dimineața erau și bișnițari. Specula cu bilete de Cinematecă! o minune pe care n-o s-o mai văd în vecii vecilor. Cei mai mulți erau profesioniști - niște hominizi care se mutaseră de la Scala și Patria, că era vad la Union. Unul însă... scund, dar vânos, măsliniu, cu trăsături regulate, nepotrivite cu privirea iute, de bandit mexican. Nu se mulțumea să vândă bilete, intra și la filme. Nu stătea în sală, se suia pe postamentul scenei și se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
înainte. Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de coapsa puternică a infirmierei. Lângă gura mea învinețită, degetele ei muncite contrastau ciudat cu pielea-i tinerească. M-am surprins gândindu-mă la despicătura feselor ei. Când își spălase oare ultima dată acel vad reavăn? Cât a durat recuperarea, pe când discutam cu doctorii și infirmierele, astfel de întrebări m-au obsedat frecvent. Oare când își îmbăiaseră ultima oară organele genitale, oare le mai stăteau agățate de anusuri, pe când prescriau antibiotice pentru câte-un gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stradă încet spre teatru, să fiu sănătoasă, zi de zi, zi de zi... să fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine, cuvintele simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
atât timp departe de voi, mamă dragă. Află că am început să scriu poezii. Multe dintre ele mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet al tăcerii sau al absenței. Acolo, parcă, te zăresc ușor la geam pe tine, în căsuța noastră. Aud parcă flacăra
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
31 de ani. Și pentru că mi-e foame de Mitică, vom merge. Și pentru că mi-e sete de el, îl vom găsi. Hai să facem o vizită. Și mă duse în cartierul Comorofca în plină noapte. Dar cum am coborât vadul spre Dunăre, zorii se nășteau cu fiecare pas. În spate, orașul, de care ne despărțea cortina grea a nopții. În cartier, era vară, toamna o lăsasem acasă. Panait Istrati, împreună cu personajul său, Codin, s-a făcut că nu mă vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]