211 matches
-
sau pietre ce ar fi putut să se desprindă de acolo. Din loc în loc pe perete, cam la înălțimea lui, erau agățate felinare cu petrol, acum goale. La un moment dat, tunelul făcea un cot la dreapta. După colț văzu vagonetul. Era încă plin pe jumătate cu minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul rămas acolo, felinarele care probabil arseseră până la epuizarea combustibilului, chiar și coada de lopată ce se vedea ieșind de sub dărâmături. Se părea că minerul fusese surprins de surpare în timp ce lucra. Totul se petrecuse dintr-o dată, iar el nu mai apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Totul se petrecuse dintr-o dată, iar el nu mai apucase să se salveze. Își făcu o cruce mare și murmură în șoaptă o rugăciune pentru sufletul celui ce își găsise sfârșitul acolo. Oftă din adâncul rărunchilor și se rezemă de vagonet. Un gând însă nu-i dădea pace: bine, dar dacă minerul zăcea mort în galerie, atunci cine închisese intrarea în mină? Să nu fi fost singur? Poate că fuseseră doi ori mai mulți? Nu, exclus. Minerii nu-și abandonau ortacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l lua de fiecare dată în schimbul minereului scos din adânc, dar trupurile celor dispăruți erau căutate și scoase la suprafață. Mai liniștit puțin la gândul că predecesorul său nu se afla sub resturile de stâncă sfărâmată, Crișan începu să examineze vagonetul. Rugina se așezase peste tot, dar nu părea atât de degradat precum se așteptase. Puțină unsoare la roți și la articulația de basculare l-ar fi adus într-o stare cât de cât acceptabilă. Urmări cu atenție șinele ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așteptase. Puțină unsoare la roți și la articulația de basculare l-ar fi adus într-o stare cât de cât acceptabilă. Urmări cu atenție șinele ce se pierdeau sub resturile adunate în față. Câțiva bolovani sfărâmați se rostogoliseră până sub vagonet, la picioarele sale. Lovi într-o doară cu piciorul unul dintre ei care se rostogoli cu zgomot. În raza tremurândă a lanternei i se păru că vede o strălucire fugară. Se aplecă repede și îl ridică de jos. Partea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai poate răbda. Luase hotărârea să nu mai mărunțească minereul și nici să nu mai piardă vremea cu spălatul lui. Avea tot timpul să se ocupe de asta mai târziu. Scotea acum bolovanii unul după altul și îi încărca în vagonet, transportându-i afară, unde movila pe care tot el o terminase de spălat cu câteva zile mai devreme, creștea acum la loc. Mai pierduse cam o jumătate de zi cu reparatul podului de peste râulețul subteran, care abia mai rezista sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu avea încotro. Dacă nu lua măsuri imediat, acesta s-a fi prăbușit la un moment dat iar el ar fi pierdut și mai mult timp. În sfârșit, în dimineața aceasta izbutise să-și vadă visul cu ochii. Aruncase în vagonet ultimii bolovani ce ascundeau capătul galeriei. Se afla în fața unui perete neregulat, aproape vertical. Urme adânci rămase de la sculele de forat se vedeau pe suprafața acestuia. La partea de sus, imediat sub tavan, era o gaură strâmtă, aproape circulară, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Simțise încă de la început un curent slab de aer care circula dinspre el spre adâncuri. Asta însemna că acolo, dincolo de peretele pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră. Se urcase pe vagonet și încercase să privească în interiorul găurii de acolo. Nu vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în peretele de piatră din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în peretele de piatră din fața sa, sfărâmând bucăți de mici dimensiuni. Încet, încet, galeria săpată de el înainta. Vagonetul rămânea tot mai departe în urma lui, pentru că șinele se opriseră în apropierea locului unde se produsese explozia, iar el pierdea tot mai mult timp cu transportul materialului rezultat din excavare. Ieșise cu vagonetul la descărcat și acum se întorcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Încet, încet, galeria săpată de el înainta. Vagonetul rămânea tot mai departe în urma lui, pentru că șinele se opriseră în apropierea locului unde se produsese explozia, iar el pierdea tot mai mult timp cu transportul materialului rezultat din excavare. Ieșise cu vagonetul la descărcat și acum se întorcea în mină. Era pe podețul din prima cavernă când auzi pentru prima dată zgomotul acela. Era un sunet grav, ca un geamăt ieșit din adânc. Putea să jure că venea din galeria unde lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde, dar mai ales, când apucase să aducă toate acele materiale, nu știu. Vom merge împreună, adică eu și cu tine și vei vedea cu ochii tăi tot ce-ți spun eu acum. Am trecut apa din adân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vuietul râului subteran rămăsese în urmă, acum liniștea era deplină. Pereții înguști îl apăsau, ar fi trebuit să audă zgomotele ciocanelor de abataj ori hârșâitul lopeților cu care încărcau pietrele. Două cazmale și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl foloseau și ei ca să scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai continua câțiva metri după care urma peretele prăbușit pe care încercau să-l perforeze. Îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urma peretele prăbușit pe care încercau să-l perforeze. Îi fu suficientă o singură privire ca să se convingă că muncitorii nu erau nici acolo. Uneltele zăceau abandonate la marginea frontului de lucru, dar nu se vedea nici un om. Trecu dincolo de vagonet și se apropie de peretele de piatră. Plimbă raza lanternei de jur împrejur. Se cunoștea că minerii lucraseră acolo, bucăți de material desprinse din perete zăceau la picioarele sale. Deasupra capului, chiar sub tavan, se vedea o gaură îngustă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri, sări înapoi peste vagonetul abandonat și o luă la fugă spre ieșire. Străbătu podul de lemn în viteză și nu se opri decât când ajunse la gura peșterii. Aici, rămase o clipă pe loc, privind în urmă. Galeria pe care o părăsise nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tovărășia acestei doamne superficiale și insuportabile. Nu era nici o potrivire între ele. Ioana mi-a dat explicații: - Îți dai seama cât eram de nenorocită? O distracție a mea în portul Cavarna e să-mi țin echilibrul pe una din șinele vagonetului (nu-l văd niciodată) ce duc până la capătul unui ponton. Încerc să fac cât mai mulți pași, dar după puțină vreme îmi alunecă piciorul. Câteodată Ioana se ia la întrecere pe cealaltă șină, și numărăm pașii făcuți de fiecare. Viky
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mii de bușteni ce-și așteptau rândul la ferăstraiele gaterelor fabricii de cherestea a domnului Felder, "Bicazul", rebotezată după naționalizare "Horia, Cloșca și Crișan". Acolo nu mergeau decât în excursie din când în când seara, pentru a se plimba cu vagonetele uitate pe linie, în afara perimetrului fabricii. In schimb, în canal copiii, alături de maturi, săreau în apa adâncă scălămbăindu-se care de care cât mai urât posibil, făcând din aceste schimonoseli adevărate virtuți cu care se mândreau până și în timpul iernii, când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și asemănarea sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă de viață, rece, nesimțitoare, arogantă, ostilă. Dar deodată vocile Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă cuminți de o parte și de alta a terasamentului. Sticlele goale de lapte aburesc În sacoșă, muștele Înțeapă a ploaie, minutele trec. „Au dărîmat și biserica Sf. Vineri!“ LÎngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În buzunare după o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară? zise bărbatul, căutîndu-se Încă prin buzunare. Băiatul scoase un pachet de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În buzunare după o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară? zise bărbatul, căutîndu-se Încă prin buzunare. Băiatul scoase un pachet de țigări și i-l oferi. Bull luă o țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca pentru sine din buzele supte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să nu meargă dar nici să vină de undeva, misterioase clădiri abandonate În peisaje distruse de-un Întotdeauna mare și ciclic conflict intergalactic. Și toate astea, toată această muncă uriașă, În vreme ce la noi a venit Pintilie și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
flotație. ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.1.1.6. Mașini, utilaje și instalații pentru extragerea și prepararea 8-12 metalelor prețioase. Mașini de tabletat și brichetat sare. Mașini și utilaje pentru brichetarea cărbunilor 2.1.1.7. Mașini de ascuțit sfredele și mașini de curățat vagonete. 4-8 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.1.1.8. Alte echipamente tehnologice neregăsite în cadrul 4-6 clasei 2.1.1. ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.1.2. Prospecțiuni geologice și geofizice, foraj și extracția țițeiului și gazelor 2.1.2.1. Sondeze 7-11 2.1.2.2. Utilaje și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/164515_a_165844]
-
12-18 normal. Vagoane de marfa și de călători, de ecartament normal. Locomotive, locotractoare și automotoare de ecartament îngust sau larg. Vagoane de marfa și de călători, de ecartament îngust. ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.3.1.2. Locomotive și locotractoare pentru transport minier. 6-10 �� Vagonete de ecartament îngust, pentru transport minier subteran. ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2.3.1.3. Patruciclete și triciclete pe linie și vagonete de 12-18 ecartament normal sau îngust. ────────────────────────────────────────────────────────��────────────────────── 2.3.1.4. Alte mijloace de transport feroviar neregăsite în cadrul 9-15 clasei 2.3.1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/164515_a_165844]