201 matches
-
sete neistovită de cele două necuprinsuri. În Melancolie perspectivele se adâncesc în trepte, în cercuri de rezonanță succesive. De la perspectiva selenară inițială, se trece la priveliștea clar obscură tulburătoare în care "biserica-n ruină" este ecoul spiritual și vocalic al vaierului, al aiuritului de jale (de aceea s-a utilizat un hemistih), se continuă apoi pe dimensiunea timpului prin mișcarea monotonă neîntreruptă pe care o fac greierul și cariul, pentru a se pierde într-un indefinit foarte îndepărtat, acela al timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lăcașelor de cult, În cimitire Cel de Sus ne supraveghează faptele. Una extrem de consecventă trebuie să fie ajutorul dat aproapelui. Și cum, asociațiile de binefacere, cele care rulează sume mari de bani ,,ân scopuri caritabile,, nu pot acoperi tot acest vaier uman, rămân ,,pe dinafară,, , acei dezmoșteniți a căror existență turbure și Îndârjire În cerșit sunt un spectacol obișnuit al orașelor. Transferați dintr-odată Într-o societate normală, În care apa, căldura caloriferului și mâncarea nu ar mai fi o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pietrei are sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
21 tot aurul 22 muzici 23 în legea lor 24 florile de peste zi 25 trecătoare, moartea 26 dimineți cu nor 27 lecția vieții 28 balsamul luminii 29 musca și păianjenul 30 drogați 32 în dodii 33 întrebări 36 liniștea 37 vaier 38 umbra din cuvânt 39 floarea soarelui 40 iubire 41 zile de februarie 42 întunericul 43 amuleta 44 pasărea cu o singură aripă 45 vântul de sud 46 umbra îngropată 47 menirea cuvintelor 48 pasărea măiastră 49 dorința 51 stafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
gaură îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier surd se rostogoli spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în mână ceea ce îmi cereau ei. Ba o sfoară, ba un țăruș de fixare sau un ciocan și eram grozav de mândru că făceam și eu treabă ca oamenii mari. Seara, îmi venea foarte greu să adorm. Ascultam până târziu vaierul valurilor mării când năvăleau și se spărgeau la țărm. Parcă îmi spuneau mereu câte o poveste despre nașterea și viața lor. Îmi povesteau despre drumul parcurs de ele, despre pești și despre alge. Îmi spuneau despre vapoare și corăbii, despre
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
tău și te ridică la suprafață, așteptarea ta te salvează. șase în al patrulea loc: pici în groapa cu sânge străveziu de cârtițe-care-dansează oribil, aluneci de pe scara grădinii suspendate a dragostei tale în scorbura cu sânge de vietăți subpământene, auzi vaiere și vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
devine mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viață și mai bine. Adun un zvon Pe fruntea mea o noapte se coboară Desprinsă parcă din limpede amurg Căințe gem în fiecare seară Sub punți de ape ecou de vise scurg Mă arde-un gând ca cel din urmă vaier A beznelor tăcere amăgitor zgârind Cununi de vise suspinând prin aer îmi poartă umbra de presimțiri fugind Adun un zvon cântat în alte vremuri De peste veacuri uitatele greșeli Și-un foc defunct ce-n inimă mi-l tremuri Și resemnarea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
reușise să subînchirieze De Vere Gardens, trăgând la club ori de câte ori afacerile Îi impuneau să rămână peste noapte la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând senzația simplă de mulțumire, În Încăpere unde stătuse, cu aproape două secole În urmă, un rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acum să luptăm, judice Paride-acum. Venerea însă răspunse: armată mă-nfrunți temerară? Eu, pe când te-am învins, știi cumcă goală eram. - Cum poți s-omori-un Colibri, diamant frumos de aer? Nu e frumos și strălucit, n-ai milă de-a lui vaier? - De ce mai flutură și el sclipind o aripă luxoasă? Natura mea, amicul meu, e ternă, serioasă. Anii fug - cu ei viața - cu ea totul. Azi suntem, iară mâne cinis et umbra: Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare Cupă de aur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
face băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau cu controlul. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bozoncea și hohotea: - Muriși, neică, muriși... Plângeau și coardele de veniseră de hatârul lui Nicu, gagicile lui din cartiere, plângeau și finii lui Praporgicu. Când au început să cadă bulgării pe lemnul puternic care adăpostea trupurile hoților, a fost un vaier. Nașul a împărțit bani la copiii din jur, a plătit groparilor și și-a luat nevasta acasă. Nu mai spunea nimeni nimic. Din spre gura gropii se ivea Tudose cu toporul lui înfipt în buturugă strigând "Sparg la lemn, sparg
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de trapă, o scară poate, care să ducă într-o pivniță. Dar unde? —OK. O să urmărim lumina aia mică de acolo - și o să trecem prin Pasajul Secret. Un adolescent imită vaierul lugubru al unei fantome. Sora lui cânta melodia de la Zona crepusculară. Grupul mergea în șir indian pe un coridor lung, pe sub un tavan boltit, nu foarte înalt. Lumina zilei dispăruse acum, exista doar strălucirea portocalie a spoturilor fixate în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul dacă va primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se închină iute și făcu semn țiganului. Acela se cocoță peste fiare și zgâlțâi cutia care slobozi un vaier de arcuri încâlcite. — Gambana, explică Faraon, trăgând cutia lungă cât un stat de om în mijloc. Isaia se învârti în jurul ei, ciocăni lemnul, deschise capacul, de unde îl privi, ca un obraz rotofei, un cadran de ceas cu limbile alandala. Mecanismele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
caroserii. Picioarele îi atârnau în afară, prin tălpile găurite pielea i se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și părul, mânjindu-și hainele și fața cu cenușă, el suspină — ni se spune în epopee — și se gândește la propria-i moarte. Apoi, când aceeași durere îl readuce totuși la viață, gândul lui „e numai măcel și sânge și vaier de moarte”: „Iar dacă eu am să intru-n ??179 pământ pentru tine, Patrocle, N-o să te pun în mormânt pînă nu-ți voi aduce-nainte Capul și armele aceluia, care-ndrăzni să te-omoare, Șase perechi de troieni, toți
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ienicerii cu turbane și cu suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți, Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușe, Grinzi cădeau arzând pe drumuri și cădeau ferești și ușe, Urlete de biruință în al chinurilor vaier, Glas tremurător de clopot se amesteca prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec prin stâlpii nalți ai scării, Și prin țipetul mulțimii sună vaietele mării. În proza lui Eminescu se văd două direcții: una sociologică și evocativă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în permanență, la modul minor, adesea elegiace, produce o tonalitate vag simbolistă: „Puțin dacă în toamnă ar mai tăcea salcâmii / Și plopii s-ar opri din foșnetul știut / Și păsările albe de-a pururi migratoare / În apa nopții somnul cu vaier nu l-ar sparge, / Ni s-ar părea că timpul sub pragul casei noastre / S-a rătăcit și-așteaptă să îl poftim în casă, / Să stăm și noi o dată cu el cuminți de vorbă”. Incontestabile efecte poetice rezultă din notarea senzațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-ar limita doar la situația autohtonă, încă ar fi cît de cît suportabile. Ele însă țintesc, resentimentar, cea a întregului roman de azi, vezi doamne, aflat în moarte clinică, vaierele de cucuvea vizînd continentalul. Cum nu se poate mai penibil! Dați-mi voie ca înrăit cititor de roman să probez doar cu cîteva nume din marele top internațional, cel ce se situează la antipodul diagnosticului pus, local, de îngrijoratul Marius
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iași 49. Spitalul Orășenesc Târgu Frumos Iași 50. Spitalul Orășenesc Vișeul de Sus Maramureș 51. Spitalul Orășenesc Târgu Lăpuș Maramureș 52. Spitalul Orășenesc Baia de Aramă Mehedinți 53. Spitalul Orășenesc Strehaia Mehedinți 54. Spitalul Orășenesc Vânju Mare Mehedinți 55. Spitalul Orășenesc "Dr.Vaier Russu" Luduș Mureș 56. Spitalul Orășenesc Târgu Neamț Neamț 57. Spitalul Orășenesc Bicaz Neamț 58. Spitalul Orășenesc Roznov Neamț 59. Spitalul Orășenesc Balș Olt 60. Spitalul Orășenesc Corabia Olt 61. Spitalul Orășenesc Vălenii de Munte Prahova 62. Spitalul Orășenesc Băicoi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/183198_a_184527]