552 matches
-
Tatăl îl conjură iertați să fie juzii săi, călăii, toți care cu-atâta râvnă în derâdere l-au luat... Ei nu l-au priceput fiind bieți neștiutori... Dorința i se taie odată cu răsuflul risipit...Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
În difuzor se aude vocea căpitanului) Vocea căpitanului: Om la apă! Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote, strigate, vaiete, planșete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o sinfonie) *** Scenă 11. (Intra în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud până la piele) Dreptaciul: Vai de soarta noastră! A disparut unui dintre noi. (își șterge lacrimile cu batistă) Câți
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua? Asta mă interesează pe mine”. Ei, asta o să ne întrebe Dumnezeu, Care ne-a dat inimă puternică
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357704_a_359033]
-
s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua? Asta mă interesează pe mine”. Ei, asta o să ne întrebe Dumnezeu, Care ne-a dat inimă puternică
PRO MEMORIA – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357835_a_359164]
-
Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sabia timpului Mușcă necruțătoare Din anii vieții mele. Nu curge sânge, ci amintiri. Tăișul ei Lasă urme adânci Pe fiecare clipă. Scrâșnește lama oțelului, Ca un vaiet ascuțit în noapte. Mă doare fiecare urmă, Ca și când ar fi prima. Mânerul sabiei Îl ține moartea. Negociez cu ea Cât să mă mai lase Să fac umbră pământului. Nici moartea nu cedează, nici eu, Fiecare are interesul ei. Deocamdată eu
DUELUL CU MOARTEA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357757_a_359086]
-
totul diferite chiar dacă au în comun esența luminii eterne poet, un concept ce a terorizat și mai terorizează lumea criticilor de literatură versificată. Poetul-om este încă din pântece plămădit făuritor etern de ideal, de erudiție profundă dar și de vaiete și neîmpliniri sentimentale. El este unic prin gândire, prin mod și detașare de profani. Omul-poet se naște ca oricare, adună sentimente și le așterne în unde, le vântură dar mișcările lor rămân nesesizate de cei din lumea luminată. Cutreieră și
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
Iată minunata băutură! II-lea OȘTEAN O povară în oase lasă, un somn greu și o arsură. I-iul OȘTEAN Câte două duști pe gât am dat. DURAS Te-ai grăbit, dragă fârtate! ( Oștenii cad și mor. Larmă mare, țipete și vaiete se aud. Scena 7. Intră în grabă trei fruntași de oaste.). I-iul FRUNTAȘ DE OASTE Au spart poarta de intrare și în cetate au năvălit! II-lea FRUNTAȘ DE OASTE Împăratul lor e în frunte, l-am zărit, Pe un
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
pe toate părțile, cu miros proaspăt de pământ și de lucruri curate, bordeiul Mariței, că ei... a zis Trifu că i-l face, chema la sărbătoare, liniște și odihnă. Scăpaseră de larma din cort, de hârjoneala sâcâitoare a copiilor, de vaietele bătrânilor, de certurile interminabile pentru orice fleac între cei maturi. Din bordeiul lor îi mai auzeau, strigând, vorbind, certându-se, dar nu ca atunci când erau între ei. Era prima noapte când dormeau singuri, în intimitatea lor, fără rețineri. Era noaptea
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
instrumentelor de suflat. Doar din când în când mulțimea se oprește brusc, încremenind într-o liniște perfectă. Este momentul în care s-ar putea auzi un ac cum cade, când izbucnește fulgerător și spontan dintr-un balcon din apropiere un vaiet tânguitor. Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Țipătul sfâșietor își face drum până în măduva spinării, ca o săgeată. Nu puțini sunt cei care se trezesc înfiorați cu părul măciucă. “Saeta” (săgeata) e cântată de o singură voce penetrantă care evocă suferințele Domnului Isus. De departe aduce cu vaietul unui flamenco, punctat pe alocuri de un “ay” dureros. Bocetul se oprește brusc când mulțimea îi pecetluiește finalul printr-un “olé” unanim. Paso își continuă drumul. Singura procesiune lipsită de orice acompaniament muzical este renumitul “Paso del Silencio”, impresionant pentru că
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Doaga să-ș ceară iertăciune că l-or îmbetat ai lu Ianăș la colibă și n-o mai giudecat că ce face. De-aia-mi pare mie rău de tinie, că-ncolo n-am nimica, da cu aheștea iești tot on vaiet ș-on plâns. A intrat în bucătăria de vară, a strecurat laptele. În târnaț, sprijinit cu umărul pe țocul ușii, o urmăream, gânditor. Cum să-i explic că exact asta vreau, un vaiet și-un plâns cu rost care să
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
nimica, da cu aheștea iești tot on vaiet ș-on plâns. A intrat în bucătăria de vară, a strecurat laptele. În târnaț, sprijinit cu umărul pe țocul ușii, o urmăream, gânditor. Cum să-i explic că exact asta vreau, un vaiet și-un plâns cu rost care să schimbe vaietul și plânsul cu chip de neant?! Foto: Arhiva personală Marcu Jură - O dzâs tata că mă scoate/ De la tot și de la toate./ De la domni și de la soarte/ Nu mă poate! Cum
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
on plâns. A intrat în bucătăria de vară, a strecurat laptele. În târnaț, sprijinit cu umărul pe țocul ușii, o urmăream, gânditor. Cum să-i explic că exact asta vreau, un vaiet și-un plâns cu rost care să schimbe vaietul și plânsul cu chip de neant?! Foto: Arhiva personală Marcu Jură - O dzâs tata că mă scoate/ De la tot și de la toate./ De la domni și de la soarte/ Nu mă poate! Cum ț-o fi soartea. Că, dacă ț-o fi
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
moină plăpândă însoțește amiezile Cu aromă de piele tânără spălată de ploaie Cerul în asfințit Se răsfrânge zmeuriu pe acoperișuri Și intră verde hialin în noapte Ca într-un măr crud Nori negri furișați prin vârful salcâmilor Umbresc fața lunii Vaietul vulpilor zgârie ușile închise In spatele lor aromă de chihlimbar Răspândită de fosforul vetrelor aprinse. PASĂREA DE GHEAȚĂ Și iar văd pasărea zburând prin cupola bisericii goale nici un sfânt nu bate din aripile pictate pe ziduri săi însoțească întoarcerea. Rătăcește
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
ușă, aflată pe dinăuntru, închizându-i pe toți în conac. Între timp, la toate ferestrele s-a așezat câte un soldat cu arma îndreptată înspre interior, după ce au spart ferestrele cu patul armelor. Din interior se auzeau strigăte, înjurături și vaietele femeilor. Dintr-odată s-a lăsat tăcerea. După câteva clipe de liniște s-a auzit un cor de femei și bărbați spunând: «Tatăl nostru Care ești în ceruri,/ Sfințească-se numele Tău...» (...) Un rus s-a uitat pe fereastră. După care
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
rus s-a uitat pe fereastră. După care a început să tragă foc automat, ca un nebun. Au început să tragă și ceilalți. Rugăciunea se înălța ca un imn adus Cerului, se rotea deasupra satului ca un porumbel alb. Printre vaiete și plânsete, versurile păreau mai dramatice, era o rugă a iertării pentru cei care vorbeau o altă limbă decât a lor. Un glas din înăuntru cu ultimile puteri a strigat: «Iartă-i Doamne! Că nu știu ce fac!». Ilie, ascuns după ulucile
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
fracțiune de secundă, mitraliera a început să tragă, secerându-l. A apucat să vadă exploziile și flăcările din interiorul cazematei. Apoi s-a așternut liniștea peste întreaga vale. În vale, uralele soldaților din Divizia 4 Vânători de Munte au acoperit vaietele celor doi soldați răniți. Luna ieșise de după nori, luminându-i fața căpitanului Victor Roșianu. Acesta murise cu ochii deschiși spre cer, căutând, parcă, prima stea din proțapul Carului Mare.” O lume în perpetuă schimbare, așadar, deșertul de scrum al casei
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
din mers, urcându-se pe platforma dubei, dorindu-și pentru câteva momente să se afle în cuștile de tablă prin ale căror găuri nu pot trece pietrele. Pietrele zboară, răpăie pe tabla dubei, iar când nu răpăie se aud icneli, vaiete și înjurături. În urma mașinii rămâne praful stârnit și un vacarm de nedescris. * * * Arina, constatând că momentele de adâncă tăcere s-au prelungit prea mult, socoti că acest fapt este în dezavantajul ei și întrebă la întâmplare: - În fond, ce are
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu lucrurilor, tace... Ușa cioplită a stânii s-a deschis cu un vaiet prelung. Ciobanii hoiau și țolăiau cu disperare. Printre bârnele stânii pătrundea, din când în când, o rază de lanternă. M-am ridicat în picioare, încordat. Unchiu stătea proptit cu umărul în ușori. - Mă, Niculai, ia hai, că ne sparsă una
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
-o și el dacă nu apăsa asupra lui grija fratelui mai mare față de cei mai mici (cel mic avea 4 ani). Calvarul deportării spre vest a durat săptămâni. Pe teritoriul Austriei, bombardierele anglo-americanilor amenințau mereu viața micilor deportați, care, la vaietele înspăimântătoare ale sirenelor, săreau din mersul încetinit al marfarului ca să se adăpostească în tranșeele paralele cu linia ferată. La încetarea alarmei antiaeriene, la Salsburg, își amintește Grigore Dominte, nu prididea să numere morții din rândul localnicilor. În gările mari (Viena
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
e adevărat sau nu! Ea este medicul care prescrie rețeta încrederii, ce bate toate medicamentele descoperite de către om. Teama de boală e sclavie curată! Or, doctorița Luminița Marilena Pascariu, întâi de toate, teama de boală o spulberă! Descrescența optimismului în vaiete strigă adesea la ea, pentru alinare, iar curmarea deznădejdii nu poate veni de niciunde mai repede decât de la medic! Cum se bucură ca un copil, de gesturi simple ale celor ce-o înconjoară cu afecțiune, un „La mulți ani!”, de
DR. LUMINIŢA MARILENA PASCARIU. PENTRU FIECARE, CÂNDVA S-A NĂSCUT UN MEDIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343432_a_344761]
-
la mesele de la terasa cafenelei. Nici una nici două, înfipt parcă în pavajul străzii, a început să cânte singur, acompaniat doar de o bătaie convulsivă din călcâie. Vocea răgușită acoperea parcă mai multe tonuri în același timp, finalizând vocalele într-un vaiet sfâșietor. Textul cântecului era trist, povestea unui suflet pustiit de dor, exilat departe de casă. Drama era redată sub forma unui monolog adresat unui cârciumar nevăzut care, în loc să curme amarul, nu face decât să adoarmă durerea, umplând încă odată paharul
FLAMENCO, EL DUENDE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343518_a_344847]
-
Silverie Franconettesko Între italian Mashkar o italiano Și flamenco, Thai o flamenko, Cum a cântat, Sar gilabadia, Acel Silverio? Kodo Silverio? Mierea groasă a Italiei, E thuli anghin la Italiaki, Amestecata cu lămâia noastră, Hamisardini amăria shukliasa, Cântată în adâncul vaiet, Gilabadi and'o horutno rovimos, A acelui siguiriyero . Kodole siguiriyeresko. Strigatul lui a fost teribil. Lesko chingar sas daravalo. Bătrânii spun Le phure phenen Că ți se ridică părul la sfârșit, Ka vazdionas-pe tukă le bal agoreste, și făcea mercurul
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
la moarte prin asumarea crucii. În robia viziunilor a condus înflăcărată lupta de eliberare, războiul pentru pământul rădăcinilor, ea, mesagera cerului în haine bărbătești și cu părul tăiat. Mânată de șuierul vântului , hăituită de frica pârjolirilor, de invazia lupilor, martora vaietelor și a sfârtecărilor, în violarea inocenței , ruptă de copilarie, de casă cu brutalitate, împiedicându-se de săgeți, de furt, conducându-se după semne, își găsea siguranța doar în comunicarea cu El, la fel de proaspătă ca ploaia, în biserica ce-i spăla
IOANA D’ARC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378634_a_379963]
-
podul casei. Se auzeau pași ușori. Înlătură cu repeziciune cearșaful. Deschise încet ușa. Liniște deplină. Holul liber era luminat discret. Desculță, se uită în stânga și în dreapta, Alergă spre scara ce ducea în pod. Urcă șovăielnic scările ce scârțăiau ca un vaiet "La naiba,ce vechituri!” Ajunse sus și rămase neclintită,rotindu-și privirea. Totul strălucea de curățenie, dar era plin de costume bărbătești. Simțea că-i îngheață sângele în vene. era aproape întuneric,lumina puternică a lunii pline se revărsa în
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]