883 matches
-
canonic. A mai activat ca avocat al "Tribunalului colegial al Scaunului Apostolic Rota Romana", membru expert al Comisiei pentru Pregătirea Primului Sinod Roman (1958-1960), a fost cofondator și membru al Société des Eglises Orientales și fondator al Bibliotecii Române „Ieremia Valahul”. A avut diferite funcții și responsabilități atât în sistemul de învățământ al Vaticanului cât și în ordinului Fraților Minori Conventuali precum și în ierarhia statului papal. A fost astfel decan al Facultății de Drept a Universității Pontificale Laterane, prorector, apoi rector
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
multor centre social-culturale în cadrul cărora se desfășoară atât programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor”, cât și diferite conferințe ale credincioșilor giurgiuveni. Între aceste centre se numără Centrul Cultural-Pastoral „Meletie Arhimandritul” din incinta mănăstirii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Centrele Cultural-Misionare „Sfântul Ioan Valahul” și „Nichifor Crainic” din incinta Centrului Eparhial, Centrul Cultural „Radu Șerban” din incinta mănăstirii Comana, Centrul Cultural „Dimitrie Bolintineanu” de la parohia Bolintin-Vale, și Centrul Pastoral-Misionar „Sfânta Muceniță Filofteia” de la parohia Joița. În anul 2012, în ziua de 20 decembrie Episcopia
Ambrozie Sinaitul () [Corola-website/Science/308633_a_309962]
-
cu numele Cernitkais și este inclusă în districtul Timișoara. Mai apoi, pe harta de la 1761, apare cu numele Csernitacz, Csernihaza, drept reședința a unei regiuni silvice. Succesiv, istoricii maghiari au vorbit despre satul Cerneteaz că despre un sat majoritar de valahi (români), cu propria biserică ortodoxă. Conform datelor recensământului din 1930 numără 5.184 locuitori, dintre care 4.647 germani (89,64%), 406 români (7,83%), 120 maghiari (2,31%), 3 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 4
Cerneteaz, Timiș () [Corola-website/Science/301350_a_302679]
-
fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
îi consideră pe amândoi credincioși bisericii catolice. Într-un document de la 17 octombrie 1345, papa Clement al VI-lea îl lăuda pe „nobilul bărbat Alexandro Bassarati” pentru devotamentul său catolic. Papa Clement al VI-lea mai scria că unii dintre valahii ("olachi romani", conform documentului)] din Transilvania, Țara Românească și Sirmium „au și ajuns să cunoască drumul adevărului, prin înbrățișarea credinței catolice”. De altfel, după căsătoria cu Klara Dobokai Nicolae Alexandru a și recunoscut autoritatea episcopiei Transilvaniei asupra catolicilor străini sau
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
chemate în capitală pentru a întări autoritatea noului împărat, Alexios III. Potrivit istoricului rus A.A. Vasiliev: „"În baza mărturiilor viabile, mișcarea de eliberare din jumătatea secolului 12 în Balcani a pornit și a fost purtată in mod viguros de către valahi, strămoșii românilor de azi. S-au alăturat și bulgarii și într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
viguros de către valahi, strămoșii românilor de azi. S-au alăturat și bulgarii și într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecția a fost pornită de valahi (blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea valahilor/românilor"”. Și românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva imperiului bizantin. Trecerea fluviului de către „Vlahi” (români) și „sciți” (cumanii) de la nord
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
blachi). Liderii insurecției Petru și Asen (Asan) aparțineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea valahilor/românilor"”. Și românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva imperiului bizantin. Trecerea fluviului de către „Vlahi” (români) și „sciți” (cumanii) de la nord la sud este menționată în mod explicit de către Niketas Choniates. Întemeietorii statului, Asan și Petru, au fost
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
slavi s-a manifestat cu câteva decenii mai târziu prin întemeierea voievodatelor Țara Românească și Moldova. Țaratul (regatul) vlaho-bulgar a fost în egală măsură valah (aromânesc la sud de Dunăre și românesc la nord) și bulgar. Asta nu înseamnă că valahii (aromânii și românii) i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populații, una romanofonă, celalată slavofonă, pe ansamblul teritoriului său, toponimia veche aratând o predominanță a slavilor
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
-lea Gherghel sugerează că răspândirea cuvântului în spațiile slave și germanice s-a realizat prin intermediul varegilor (vikingilor). Opinia lui Gherghel este reluată și de Lisseanu Istoricul F. Pintescu a scris despre utilizarea numelui Blakumen de către varegi atunci când se refereau la valahi Această opinie sprijină ipoteza lui Gherghel. Istoricul S. Brezeanu consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
cruciată din Adrianopol a fost alungată. Drept urmare, Balduin, împreună cu Enrico Dandolo, Ludovic de Blois și Geoffroi de Villehardouin au pornit în marș pentru a asedia cetatea. În data de 14 aprilie 1205, trupele cavalerilor cruciați au fost anihilate de către bulgari, valahi, cumani și greci; contele de Blois a căzut în luptă, iar Balduin a fost capturat de către bulgari (vezi bătălia de la Adrianopol). Pentru o lungă perioadă, nu s-a știut nimic despre soarta lui Balduin, timp în care fratele său Henric
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
în cadrul Regatului Ungariei. Așezările slovace s-au extins până în zona nordică și sudestică a Ungariei actuale, în timp ce maghiarii au început să se stabilească în sudul Slovaciei actuale. Compoziția etnică s-a diversificat prin așezarea germanilor carpatici (din secolul XIII), a valahilor (din secolul XIV), si a evreilor. Rezultatul invaziei mongole din 1241, și al foametei derivate, a fost o pierdere masivă de populație. Cu toate acestea, Slovacia medievală a fost caracterizată mai degrabă de orașe active, construcția multor castele de piatră
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
cronica Poloniei a lui Jan Dlugosz în 12 volume. Prima informație extrasă de Cantemir din cronica lui Dlugosz, sub anul 1070, privește pe Vișeslau, cneaz de Polock, care în lupta cu cneazul Kievului avea în oastea sa "ruși, pecenegi și valahi". A doua știre din aceeași cronică, sub anul 1147, vorbește de trecerea cruciaților germani, în cruciada a II-a ,din Polonia, prin viitoarea țară a Moldovei, până la mare (Jan Dlugosz, op.cit., p.479). De asemenea, Cantemir descoperă o informație în
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
urma să îi plătească). O problemă persista totuși, întrucât Șerban Cantacuzino dorea să se alăture austriecilor doar după ce turcii și tătarii ar fi fost învinși, ca acești să nu poată pustii țara, pe când tabăra imperială dorea să îi atragă pe valahi mai devreme, tocmai pentru a înlesni atingerea acestui deziderat. În ciuda acestui fapt, la 9 martie 1688, domnul Șerban Cantacuzino și familia sa (stolnicul Constantin, Mihai Cantacuzino și ginerele Constantin Brâncoveanu) depuneau jurământul de credință față de austrieci, în fața solilor imperiali. Nu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Legenda lui este povestea a doi frați, strămoși eponimi ai românilor (valahilor). A fost adesea interpretată ca mit esențial al românilor. Legenda a fost păstrată prin intermediul așa-numitei „Cronici moldo-ruse”, o compilație scrisă în limba slavonă între 1504-1510 și adăugată ulterior la sfârșitul unei culegeri de cronici rusești, „Voskresenskaia letopis”, scrisă în
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. Primele atestări documentare ale satelor componente comunei Bocicoiu Mare sunt redate de Prof. Alexandru Filipașcu în Istoria Maramureșului apărută în anul 1940. Comuna este atestată documentar din anul 1442 cu denumirea Willa Olachalis Boshko, proprietatea valahului Pancu din Crăciunești. Ocupațiile de bază ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și cultivarea plantelor. Mai există însă și alte domenii în care localnicii își desfășoară activitatea: fabricarea pieselor de schimb auto, fabricarea cărămizii, prelucrarea lemnului și comerț. Prezența la nivelul
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
de preoți, în prezența unei mulțimi de credincioși. Cu această ocazie au fost așezate în altar moaștele sfinților: Tereza a Pruncului Isus, Ioan Bosco, Pius de Pietrelcina, Pius al X-lea, Bartolomea Capitanio și Vincenza Gerosa și ale fericiților: Ieremia Valahul și Ioan Paul al II-lea. Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași are în păstorire pe credincioșii aflați în partea de nord-vest a orașului, numărând la data inaugurării 866 de familii cu 2.988 de credincioși. În aria
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
A fost judecat de către comuniști de mai multe ori însă a fost achitat tot timpul din cauza intervențiilor evreilor salvați de el și care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul. A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în fața demonstranților cu un steag fără stemă (nedecupat) și a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor. A participat la protestele din iunie și a fost bătut și lăsat inconștient pe
Ernest Maftei () [Corola-website/Science/304280_a_305609]
-
Vladimir trimite împăratului 6000 de soldați, aceștia fiind înrolați într-un corp permanent denumit Gardă Varegă. Ultima campanie a fost pregătită pentru recucerirea Siciliei. O mare armata a fost adunată în Italia, formată din vandali, turci, varegi (vikingi), bulgari, români (valahi balcanici) și macedonieni sub comanda spătarului Oreste. Armata a participat în Italia doar la câteva bătălii minore, campania fiind întreruptă de moartea împăratului, în anul 1025. Ultima să dorința, pe patul de moarte, a fost aceea de a nu fi
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
stăpânilor. 1395 - Voievodatul Transilvaniei a cunoscut câteva atacuri otomane în anii 1395, 1421, 1432, 1438 (în urma acestor lupte se considera că au avut de suferit și locuitorii Tohanului). 1564 - document în care se consemnează: "„apoi deoarece s-a constatat că valahii de la Zarnasti, Tohan și Risnov și alte părți ale Țării Bârsei nu pot execută mai bine decât execută în oraș, să fie opriți a mai lucra.”" 1568-1587 - locul important deținut de pădurărit în ansamblul economiei rurale tradiționale, se relevă și
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost acceptată ca limbă oficială în
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]