3,233 matches
-
restit, crezând că e vreun nebun scăpat de la spitalul nouă- ce ai ?” ,,Monsenioreee !- striga ăla cu ochii bulbucați- una valiza degli ambasada italiana, lire ,monseniore, leafa la ambasada italiana...” La început nu pricepu ce vrea străinul , dar când auzi de valiză, se schimbă la față ; deodată i se spulberaseră toate visurile lui... Ia, uite, domne, ce prost fusese, nu putea s-o pitească și el undeva?... Se ferise de așa ceva că era pericol dacă te prindea cu lucruri dosite, legea era
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
așa ceva că era pericol dacă te prindea cu lucruri dosite, legea era clară, îl mânca pușcăria, asistase la două astfel de procese la Tribunal când doi gardieni fuseseră condamnați pe viață... Sergentul își schimă trist privirea de pe acel om pe valiză și tăcu. Necunoscutul, văzând valiza, a sărit ca un nebun pe ea, îl îmbrățișă pe sergent, îngenunchease în fața lui și plângea în hohote de bucurie. ,,La pușcărie, la mine dacă nu găsit- repeta el- la pușcărie, monseniore...eu secretarul la
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
te prindea cu lucruri dosite, legea era clară, îl mânca pușcăria, asistase la două astfel de procese la Tribunal când doi gardieni fuseseră condamnați pe viață... Sergentul își schimă trist privirea de pe acel om pe valiză și tăcu. Necunoscutul, văzând valiza, a sărit ca un nebun pe ea, îl îmbrățișă pe sergent, îngenunchease în fața lui și plângea în hohote de bucurie. ,,La pușcărie, la mine dacă nu găsit- repeta el- la pușcărie, monseniore...eu secretarul la ambasada italiana...” ,,...Tu-vă mumele
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
după ei cu gura căscată ! Lăsați amărâți de ăștia ca mine să viseze, le dați speranțe, iluzii, și-apoi vii tu cu ambasada ta Italiană...” ,,Grația... grația ...” - repeat străinul... ,,Nici-o grațiere, eu n-am nevoie de grațierile tele, ia-ți valiza și du-te dracului unde vei vedea cu ochii...” Străinul desfăcu valiza, se repezi într-un teanc de bancnote și-i întinse sergentului ca drept mulțumire o mână de bani. Nu-mi trebuie nici-un ban !- sări sergentul ofensat- ia-o
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
viseze, le dați speranțe, iluzii, și-apoi vii tu cu ambasada ta Italiană...” ,,Grația... grația ...” - repeat străinul... ,,Nici-o grațiere, eu n-am nevoie de grațierile tele, ia-ți valiza și du-te dracului unde vei vedea cu ochii...” Străinul desfăcu valiza, se repezi într-un teanc de bancnote și-i întinse sergentului ca drept mulțumire o mână de bani. Nu-mi trebuie nici-un ban !- sări sergentul ofensat- ia-o și du-te, pleacă să nu te mai văd ! N-am nevoie
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
nu te mai văd ! N-am nevoie de lirele tale, striga el cât îl ținea gura, lasă-mă sărac și curat, dă-i drumul de lângă mine mai repede, ai înțeles ?” Și luă teancul de bani și i-l aruncă în valiză. ,,Grația, grația...” -repeta străinul cu valiza în mână, coborând scările primăriei. Sergentul puse capul în jos urmărind pe străin cum coboară și tăcu minute în șir, închinându-se la Dumnezeu că-și spălase sufletul de toate necurățeniile pe care i
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
nevoie de lirele tale, striga el cât îl ținea gura, lasă-mă sărac și curat, dă-i drumul de lângă mine mai repede, ai înțeles ?” Și luă teancul de bani și i-l aruncă în valiză. ,,Grația, grația...” -repeta străinul cu valiza în mână, coborând scările primăriei. Sergentul puse capul în jos urmărind pe străin cum coboară și tăcu minute în șir, închinându-se la Dumnezeu că-și spălase sufletul de toate necurățeniile pe care i le adusese acei bani, de toate
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
șI tremura tot. -Și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule, vaide capul tău...Vaide capul nostru... Referință Bibliografică: VALIZA CU BANI, fragment din romanul PRIVEGHIUL / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
de Direcția Națională Anticorupție (DNA) în ultimii doi ani. Iar cea mai mare parte a acestor bani (66% în 2012 și 83% în 2013) ar trebui să ajungă în conturile statului. De exemplu, doar de la George Becali, în celebrul caz „Valiza“, statul a confiscat 1,7 milioane de euro. În alt proces de evaziune fiscală și corupție, finalizat în aprilie 2013, unde printre acuzați se afla și Niculae Dinculeasa, șef serviciu în cadrul Ministerului Industriilor și Resurselor, judecătorii de la Înalta Curte au
Câţi bani recuperează statul de la infractori [Corola-blog/BlogPost/93236_a_94528]
-
Din Ťargotť-ul românesc"). Ploscar este un derivat de la ploscă, denumire metaforică , în argoul mai vechi sau mai nou, a pungii cu bani, a poșetei sau a buzunarului. Un derivat similar - maimuțar - pornește de la sensul argotic metaforic al cuvîntului maimuță ("geantă, valiză" cf. România literară, nr. 14, 2007); maimuțarul este, în primul rînd, hoțul de bagaje - sens cuprins în glosarele și dicționarele recente de argou (Traian Tandin, Limbajul infractorilor, 1993, Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, ed. a II
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
înregistrată și în argoul închisorilor, și în cel al cantinelor studențești este cea a conductelor ("macaroane"). Cele mai interesante mi se par unele metafore legate de activitățile mai mult sau mai puțin utile. În volumul citat se vorbește de "șofatul valizelor" (192): imaginea comică cu comparant din sfera automobilistică poate fi apropiată de cea înregistrată de Ion Moise în 1982: conducere de noapte / de zi "curățenie cu peria pe parchet efectuată în timpul nopții (zilei)". Activitățile de curățenie au generat și alte
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
volumașul în cutia de scrisori, la căsuța 34, prevăzător - să-l citesc, mai întâi - și abia pe urmă s-o cunosc, eventual, - și iată acum ce-am citit, surprins, o încântare... pi într-o gară cineva mi-a furat o valiză în valiza aceea era doar mâncare cât am călătorit cu trenul m-am gândit la ce oare se aștepta omul ăla să găsească în valiza mea și la cele două studente la mate care s-au îmbătat cu mine aseară
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
cutia de scrisori, la căsuța 34, prevăzător - să-l citesc, mai întâi - și abia pe urmă s-o cunosc, eventual, - și iată acum ce-am citit, surprins, o încântare... pi într-o gară cineva mi-a furat o valiză în valiza aceea era doar mâncare cât am călătorit cu trenul m-am gândit la ce oare se aștepta omul ăla să găsească în valiza mea și la cele două studente la mate care s-au îmbătat cu mine aseară și am
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
ce-am citit, surprins, o încântare... pi într-o gară cineva mi-a furat o valiză în valiza aceea era doar mâncare cât am călătorit cu trenul m-am gândit la ce oare se aștepta omul ăla să găsească în valiza mea și la cele două studente la mate care s-au îmbătat cu mine aseară și am discutat toți trei beți muci despre pi la un moment dat eram convinși că pi este cheia universului și de bucurie eu am
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
și râdeau de se prăpădeau râdeam și eu iar în mintea mea mahmură le vedeam goale (...) atâta știu că m-am trezit flămând dimineața și m-am dus direct la carrefour și-am umplut două sacoșe cu mâncare mâncarea din valiza mea furată oare pi este cumva cheia? câteodată sunt aproape convins dar niciodată mai mult ca în seara aceea mă plimb fetele astea două așa plinuțe una cu un cojocel roz cealaltă râzând tare și eu așa adormit auzeam fioros
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
și de Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944): cățea, iapă, maimuță, pupăză etc. În argoul interlop au circulat și circulă încă diverse metafore animaliere pentru a desemna obiecte și persoane implicate într-un furt: găină ("pălărie"), maimuță ("geantă" sau "valiză"), ursoaică ("victima jafului"). Cele mai multe metafore animaliere sînt desigur cele care denumesc organele sexuale. Fenomenul este universal, cu constante cognitive și diferențe culturale. În limbajul popular-argotic italienesc, un termen deja intrat în uzul jurnalistic și în dicționarele curente este lucciola "licurici
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
lecturii În noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956, Nicolae Balotă - pe atunci în vârstă de treizeci și unu de ani - este arestat în trenul care îl duce de la Cluj la București. Evaluând rapid situația, arestatul ia cu el numai valiza și paltonul și lasă în plasa de bagaje servieta în care se află jurnalul său intim, plin de diatribe la adresa comunismului. Acest jurnal - un caiet voluminos, legat în pânză albastră - reintră în posesia autorului după multe peripeții, în 1964, când
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
susținut puternic de tatăl său ca să devină scriitor. Tatăl era o fire mai boemă, a și risipit mare parte din avere, cu tentative de scriitor. Să ne amintim faimosul discurs ținut de Pamuk la decernarea Premiului Nobel, când vorbește despre valiza cu scrieri ale tatălui său, pe care o lasă moștenire fiului. (...) - Nu i-a fost frică să revină în Turcia, după ce a început procesul intentat împotriva sa de statul turc? - Nu. A avut o scurtă perioadă, când a fost amenințat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
aplecați asupra pachetelor de mâncare, alții încremeniseră cu țigările în gură. Într-un loc, două bătrâne stătuseră la sporovăială și rămăseseră cu creștetele aproape lipite, un bărbat fusese surprins de îngheț în timp ce se afla ridicat în picioare și cotrobăia prin valiza așezată în plasă. O cucoană mai ținea în mâini o carte de rugăciuni, doi domni fuseseră surprinși în timp ce jucau domino și unul dintre ei mai ținea mâna în aer cu o piesă de doi și zero între degete. Cineva avea
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
prost legate, precum apariția bizară a unui șofer român - jucat onest de Cristi Puiu - care-l duce pe gratis prin oraș pe comisar, face și o cursă de viteză cu el, îi servește drept ghid și intră în custodia unei valize cu un milion de dolari pentru bună purtare. Cît privește teoria și subtilitatea jocurilor extreme este de ajuns să vezi Intacto (2001) al lui Juan Carlos Fresnadillo, unde evreul rărăcitor, Samuel (Max von Sydow) este cu adevarat un magister ludi
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
deschisă la București în urmă cu câțiva ani), cutii cu tuburi de vopsea. Rezemate de un perete, pânzele la care lucra, printre care un arhanghel Mihail pe care nu reușea să-l termine. Nu era mulțumită de mișcarea calului. O valiză mai mare lângă un perete, una mai mică în dulap, asta era toată averea ei, căci la Nișă nu lașase nimic. Când plec undeva, iau cu mine tot ce am" - îmi spusese când am întrebat-o unde e restul de
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
formației: “ Ofrandă copiilor lumii”, scene pentru trei grupuri vocale mixte și percuție. Nu numai noi, dar și compozitorul a trăit emoția timpului, continuată apoi și în Suita de colinde. Mai îndepărtate de aceste amintiri, lucrările venite cu Sabin Pautza în valiza cu partituri adusă din “perioada americană” a muzicianului au propus, odată cu dirijorul, o privire mai puțin obișnuită asupra vieții ce a trecut. Oricum, existența fiecărui madrigalist este legată de un eveniment, mai vechi sau mai nou. Amănunte ne-au foat
Madrigal Recital eveniment by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84003_a_85328]
-
Ștefania și Liliana Cenean. Devoțiunea lui Paul Chiribuță. Ocrotirea tandră a lui Emil Boroghină, fără de care, cred, cîteva dintre cele mai importante momente din istoria teatrului nu s-ar fi petrecut. În dimineața zilei de 14 decembrie 1995, înconjurată de valize - semnul spectacolului - stăteam pe un scaun lîngă recepția Hotelului Militar, care găzduise o parte dintre noi. Dar unde-i neaua de mai an", îmi șopteam versul lui Villon, tradus așa, dumnezeiește, de Mircea Vulcănescu (în 1998, am aflat din cartea
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
ca și cu destinele oamenilor. Le sucește, le învîrtește, le aliniază. Atinge prima piesă a jocului și toate celălalte plonjează în apă. Ultima replică a lui Zeus: "le temps este vieux deja. Allez, descendez donc sous terre". Hermes împinge prima valiză de lemn, din cele cincizeci ale danaidelor. Jocul de pe masa lui Zeus s-a mutat pe scenă. Toate cad, una cîte una, într-un ritm sacadat și precis. Prin teatru am ajuns, undeva, cîndva, la omul Radu Beligan. Datorită teatrului
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
de țigări pe care îl vindea la ușa unui bar de noapte, Cioran putea să-și plătească chiria pe o lună. Extraordinar, nu? Îmi mai aduc aminte de ceva din perioada aceea. Sub masa la care scria, Cioran ținea o valiză, pregătită în orice moment pentru cazul în care ar fi fost mobilizat, în țară la el. Știam că atunci când plecase îi spusese atașatului militar: Puteți conta pe mine. Știu că, în caz de ceva, numai eu sunt cel care mai
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]