2,308 matches
-
economice, premierul (care era și ministrul Instrucțiunii) fiind silit să dicteze curbe de sacrificiu, neplătind salariile profesorilor (că și ale celorlalți bugetari) cu lunile, ridicîndu-si toată lumea în cap și compromitîndu-si grav prestigiul. Vină era, într-un fel, a lui. Pentru vanitatea de a deveni premier (el, care dispunea de un partid insignifiant și, totuși, voia să conducă treburile țării) a plătit cu oprobriul efectiv al opiniei publice, indignata de procedeele sale (unei delegații a învățătorilor neplătiți cu lunile, care, vizitîndu-l la
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile unei vieți egale cu sine pînă la ritualizare. Nici vanitatea luării în stăpînire și nici măcar legitimul orgoliu de artist nu pot fi descifrate în aceste desene, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele: teama de
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
de buricul-pămîntului și doar timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un poet prea puțin cunoscut tocmai datorită personalității sale excepționale, lipsită de orice umbră de vanitate (nu și de orgoliu creator): George Almosnino (1936-1994). Antologia poemelor lui, Marea liniște, apărută anul trecut în colecția "Poeți români contemporani" a Editurii Eminescu a fost o revelație. Pînă atunci doar cîțiva prieteni apropiați, din generația lui, aveau încredințarea că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
căpătuială. A măscărit și a calomniat reputații, încercînd prin acest penibil meșteșug, să-și facă el însuși reputație. Spiritul său de nomad și colindător l-a purtat din loc în loc, urmărind rosturi și înțelesuri știute numai de el. Ambiția și vanitatea l-au făcut să rupă pe rînd cu toți binefăcătorii săi, în grațiile cărora se strecura în mod iezuit. Sfîrșitul său pare tot un episod dintr-o operă romantică: murea tînăr încă, nenorocit și singur, la un spital de ofticoși
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
prefață la grupajul de "critice" este publicată o convorbire a lui Al. Cistelecan cu scriitoarea stabilită în Suedia dar revenită acasă în ultimul deceniu prin prezența constantă în librării și în paginile publicațiilor literare. Răspunsurile Gabrielei Melinescu, fără umbră de vanitate sau poză, sînt conforme cu personajul rar întruchipat de ea în lumea literară românească: sinceră, altruistă, profundă, cu simțul umorului și al jocului și cu o căldură umană nealterată de suferințele îndurate, ba chiar sporită de ele. * Întrebată în ce măsură personalitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
pentru el pe durata șederii la Oxford) și propria lui plecare. Dacă m-aș mai fi aflat în viața lor și la Oxford (dacă m-aș mai fi aflat în viața lor de zi cu zi)", își spune cu recunoscută vanitate acest protagonist, "poate că ar mai fi trăit încă". Vanitatea lui este vanitatea auctoriala, evident: existența personajelor a caror cronică o vom cîți în continuare este proiectul acestei veghi auctoriale, a acestei prezente supraveghetoare în viața lor cotidiană. Încă un
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
plecare. Dacă m-aș mai fi aflat în viața lor și la Oxford (dacă m-aș mai fi aflat în viața lor de zi cu zi)", își spune cu recunoscută vanitate acest protagonist, "poate că ar mai fi trăit încă". Vanitatea lui este vanitatea auctoriala, evident: existența personajelor a caror cronică o vom cîți în continuare este proiectul acestei veghi auctoriale, a acestei prezente supraveghetoare în viața lor cotidiană. Încă un motiv pentru care un român scris sub asemenea premise nu
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
aș mai fi aflat în viața lor și la Oxford (dacă m-aș mai fi aflat în viața lor de zi cu zi)", își spune cu recunoscută vanitate acest protagonist, "poate că ar mai fi trăit încă". Vanitatea lui este vanitatea auctoriala, evident: existența personajelor a caror cronică o vom cîți în continuare este proiectul acestei veghi auctoriale, a acestei prezente supraveghetoare în viața lor cotidiană. Încă un motiv pentru care un român scris sub asemenea premise nu ar putea fi
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
diferite și în spații diferite. Cel care povestește aici nu este același om care a văzut și căruia i s-a întîmplat, și nici nu este o prelungire a sa, ori umbră să, nici moștenitorul, nici uzurpatorul sau" (sublinierea mea). Vanitatea de la început, a autorului care își conține eroii că proiecții ale sale, este anulată brusc, transformată în extrema instabilitate a însuși acestui autor, el de fapt fiind o proiecție, o formă ce se poate umple cu diverse conținuturi, în funcție de experiențele
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
sustragere a lui din viețile celorlalți. Cumva, personajul nu își poate închipui cum ar arăta viața unui coleg de-al său în clipa în care el nu va mai fi prezent, dispus deci să o observe, să o constate. Aceeași vanitate că și în cazul naratorului, care la început se întreba dacă nu cumva moartea celor doi prieteni ai săi s-a suprapus în chip semnificativ cu plecarea lui. Dar e tot o vanitate tragică și conștientă de sine, trecătoare deci
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
să o observe, să o constate. Aceeași vanitate că și în cazul naratorului, care la început se întreba dacă nu cumva moartea celor doi prieteni ai săi s-a suprapus în chip semnificativ cu plecarea lui. Dar e tot o vanitate tragică și conștientă de sine, trecătoare deci, mai curînd un reflex al frustrării de a pleca, al obligației de a-ți recunoaște propria evanescenta. Moartea le îngrozește pe personajele lui Mariaș: cei rămași în viață se bucură pe față, chiar dacă
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
an traiul de fiecare zi. Nietzsche a avut tăria să-și părăsească pe fata prietenii și ideile din tinerețe, Cioran a tremurat la etajul șase să nu-l pârască lumii Lucien Goldmann". Chiar așa? Livius Ciocârlie face mare caz de vanitatea lui Cioran, de orgoliul sau, pe care se străduia a-l ascunde, dar care ieșea mereu la iveală: "Cioran da un interviu pentru Time Magazine. E an regulă. Nu prea se potrivește cu ideile lui, dar are dreptul oricine să
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau vanitatea se situează aici an primul plan, este greu de spus, dar an mod sigur ele se ăngănă permanent și șanț inseparabile an absolut. Unitară an exterior și coerentă an spirit, expoxitia lui Vlădută ridică, totuși, câteva semne de ăntrebare. Și
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
Cronicar Orgoliu/ vanitate EUPHORION nr. 100 (10) nu face caz de jubileu ci propune o temă implicată subtil în chiar împlinirea numărului rotund: raportul dintre orgoliu și vanitate. Colaboratorii - poeți, prozatori, critici - și-au făcut tema după chipul și asemănarea fiecăruia, de la "de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
Cronicar Orgoliu/ vanitate EUPHORION nr. 100 (10) nu face caz de jubileu ci propune o temă implicată subtil în chiar împlinirea numărului rotund: raportul dintre orgoliu și vanitate. Colaboratorii - poeți, prozatori, critici - și-au făcut tema după chipul și asemănarea fiecăruia, de la "de exemplu, Eu", pînă la eseul filosofic, si de la aplicații subiective la lumea literară românească pînă la aforisme. Cele mai bune pagini, care duc în trena
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
inedită - o bursă la Oxford - plăcut colorată epic și cu tuse de umor englezesc, Ștefan Borbely meditează asupra spiritului locului, ajungînd la tema euphorionică: "Stînd la Oxford, nu ai cum să nu te gîndești la raportul alunecos dintre orgoliu și vanitate. Orgoliul e funcție a unei tradiții cu rădăcini adînci, rostuite; el devine o boală doar la cei ce vin din afara acestei tradiții, și-i forțează ușile în așteptarea unui prestigiu. Orgoliul e lăuntric, vanitatea e exterioară; primul crește din spirit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
la raportul alunecos dintre orgoliu și vanitate. Orgoliul e funcție a unei tradiții cu rădăcini adînci, rostuite; el devine o boală doar la cei ce vin din afara acestei tradiții, și-i forțează ușile în așteptarea unui prestigiu. Orgoliul e lăuntric, vanitatea e exterioară; primul crește din spirit, din idee, a doua se înfiripa din relațiile ostile, ucigașe dintre oameni. Spre deosebire de orgoliu, vanitatea înflorește în zonele cu grila socială laxa: acolo unde te poti strecura printre găurile ierarhiei, unde parvenitismul e un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
doar la cei ce vin din afara acestei tradiții, și-i forțează ușile în așteptarea unui prestigiu. Orgoliul e lăuntric, vanitatea e exterioară; primul crește din spirit, din idee, a doua se înfiripa din relațiile ostile, ucigașe dintre oameni. Spre deosebire de orgoliu, vanitatea înflorește în zonele cu grila socială laxa: acolo unde te poti strecura printre găurile ierarhiei, unde parvenitismul e un substitut pentru meritocrație. Orgoliul e heraldic; vanitatea nu; primul e aristocratic, a doua - populară, chiar plebee. Ambele se găsesc în relații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
din idee, a doua se înfiripa din relațiile ostile, ucigașe dintre oameni. Spre deosebire de orgoliu, vanitatea înflorește în zonele cu grila socială laxa: acolo unde te poti strecura printre găurile ierarhiei, unde parvenitismul e un substitut pentru meritocrație. Orgoliul e heraldic; vanitatea nu; primul e aristocratic, a doua - populară, chiar plebee. Ambele se găsesc în relații proprii cu istoricitatea: orgoliul pornește din interiorizarea istoriei, vanitatea - din exhibarea ei în propagandă." Translînd raportul în plan colectiv, universitarul clujean își spune, à bon entendeur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
unde te poti strecura printre găurile ierarhiei, unde parvenitismul e un substitut pentru meritocrație. Orgoliul e heraldic; vanitatea nu; primul e aristocratic, a doua - populară, chiar plebee. Ambele se găsesc în relații proprii cu istoricitatea: orgoliul pornește din interiorizarea istoriei, vanitatea - din exhibarea ei în propagandă." Translînd raportul în plan colectiv, universitarul clujean își spune, à bon entendeur, părerea că substanțiale sînt popoarele orgolioase, nu cele vanitoase care-și strigă trecutul în gura mare la toate parăzile: "Cred, de aceea, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
substanțiale sînt popoarele orgolioase, nu cele vanitoase care-și strigă trecutul în gura mare la toate parăzile: "Cred, de aceea, că prezența orgoliului la nivel personal sau colectiv reprezintă un bun indiciu al conștiinței de sine. Orgoliul trage-n sus, vanitatea chircește, nivelează. Orgoliul aparține elitei, celor puternici, celor buni/.../ Dimpotrivă, vanitatea e șireata, versatila, plîngăcioasa. Vanitosul - calculationist prin definitie - se ipostaziază mereu în poziții umile, pentru a clama nedreptatea imaginara a lipsei de recunoaștere. Extins la nivelul unui neam întreg
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
în gura mare la toate parăzile: "Cred, de aceea, că prezența orgoliului la nivel personal sau colectiv reprezintă un bun indiciu al conștiinței de sine. Orgoliul trage-n sus, vanitatea chircește, nivelează. Orgoliul aparține elitei, celor puternici, celor buni/.../ Dimpotrivă, vanitatea e șireata, versatila, plîngăcioasa. Vanitosul - calculationist prin definitie - se ipostaziază mereu în poziții umile, pentru a clama nedreptatea imaginara a lipsei de recunoaștere. Extins la nivelul unui neam întreg, el poate provoca retorici retractile, autarhice sau resentimentare. Vanitosul e mereu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
cu toți ceilalți; dimpotrivă, orgoliul e o formă superioară de comunicare." * Dintre cei doi termeni puși în raport pe coperta revistei, Marin Tarangul și-l alege pe al doilea că tema a unui eseu filosofic în stil Noica, intitulat Deșertul vanității. Raționamentele sclipitoare ating și vecinătățile vanității - prostia, stupiditatea, suficientă. Prostia este, după Marin Tarangul, folositoare: Dacă o recunoaștem că pe un dat, pentru că e omenească prin excelență, ea ne poate ajuta; și ne poate ajuta, în primul rînd, să scăpăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
o formă superioară de comunicare." * Dintre cei doi termeni puși în raport pe coperta revistei, Marin Tarangul și-l alege pe al doilea că tema a unui eseu filosofic în stil Noica, intitulat Deșertul vanității. Raționamentele sclipitoare ating și vecinătățile vanității - prostia, stupiditatea, suficientă. Prostia este, după Marin Tarangul, folositoare: Dacă o recunoaștem că pe un dat, pentru că e omenească prin excelență, ea ne poate ajuta; și ne poate ajuta, în primul rînd, să scăpăm de forma ei rigidă, de vanitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
vanității - prostia, stupiditatea, suficientă. Prostia este, după Marin Tarangul, folositoare: Dacă o recunoaștem că pe un dat, pentru că e omenească prin excelență, ea ne poate ajuta; și ne poate ajuta, în primul rînd, să scăpăm de forma ei rigidă, de vanitatea prostiei. Dacă o acceptăm că pe o valoare cu adevarat omenească, ea însăși se transformă și începe să alunece limpezindu-si părțile opace. Dacă nu, ea rămîne rigidă; și atunci, prostia ei nu ne mai ajută. Atunci cînd rămîne rigidă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]