582 matches
-
sau desenul unui gest care mi-a înghețat în “articulațiile” care-l iscă ( buze, gură, urechi, nas, oricare altă parte a corpului !) sau “încremenit” în aer și că nu sunt în stare să “ard” până la capăt din cine știe ce ifose, trăiri vanitoase, pe care, cu sinceritate le recunosc că nu sunt “punctele mele forte” ... La americani - cel puțin la cei pe care i-am cunoscut eu - îmbrățișarea cu care întâmpină pe cei cunoscuți sau pe cei dragi are o deschidere aparent reținută
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (4) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348177_a_349506]
-
populate de mușuroaie de oameni care se topesc și se usucă de atâta neiubire, am aflat floarea deșertului, roză tainică, misterioasă, plăcut mirositoare și fără de spini (sau cu doar patru spini ca să se apere, precum Floarea Micului Prinț, gingașă și vanitoasă). Era pe vremea clipelor care cad printre „cioburi de aer”. Eu alergam „din urmă / cu mine” (Rătăcind). Până și durerea se bifurca, dând piept în piept cu necunoscutul. Nu poate fi povestită singurătatea decât cu buricele degetelor pe pielea iubitului
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
Micul Prinț era răspunzător de floarea lui, lăsată pe planeta cu trei vulcani și cu zeci de baobabi. El i-a pus noaptea un clopot de sticlă, să nu răcească. Floarea Micului Prinț era, pe cât de gingașă, pe atât de vanitoasă. A trebuit să colinde pustiul terestru ca să înțeleagă că, numai timpul cheltuit cu floarea lui, l-a făcut răspunzător de ea. Să fim răspunzători de darurile primite, în chip de semințe. Chiar dacă pământul inimii noastre e uscat și arid. Să
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
Lucifer, lumină-nvăpăiată, luceafăr deveneam când crugul avea obrajii rumeni ca de fată și mă sforțam pân' la durere necunoscutul să-l străpung cu pâlpâiri fără speranță pentru un drum atât de lung, încât se șușotea la colțuri că sunt un vanitos rebel, dispus la orice mișelie doar-doar voi fi mai sus ca El. De-aceea, Tatăl m-a chemat la o discuție aparte; vroia, privindu-ne în față, să mă deschidă ca pe-o carte. - Tu, fiule, mi-a spus la
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
multe capete, care se pregătește să înceapă războiul împotriva celui ce o hrănește. Așa cum viermele roade lemnul din care se naște, și rugina, fierul, stricând locul de unde provine, iar molia - țesăturile, la fel și vanitatea nimicește sufletul care o hrănește”. Vanitosul se înșală pe sine, socotind că este cineva, însă nu este nimic, deoarece se lasă stăpânit de mândrie din cauza slavei deșarte. Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390) spunea că „Vanitatea este un obstacol foarte mare pentru oameni în calea virtuții; slava
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
atât de "mic" Că mă credeam avut și ager, iar eu eram doar un nimic ! Dar de când cunosc Cuvântul, am aflat : cine slujește Pe un om în suferință, DOMNUL nostru, îl mărește ! Când sunt "mic", de fapt sunt mare, fără vanitosul "eu" Slujindu-mi aproapele, sunt plăcut lui DUMNEZEU ! Când sunt "mic", atunci sunt mare, de iau prosopul "cel de sus" Ca să vă spăl și pe picioare, cum a făcut odat' IISUS ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni
CÂND SUNT MIC , DE FAPT SUNT MARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369778_a_371107]
-
se alinta și cu plăcerea de a-și permite a beneficia și a uza de puterea lumească. Lucru pe care-l consemnez. Dar, prin comparație cu alții care, în ciuda odăjdiilor ce le dau rangul, rămân toată viața doar între aceste vanitoase limite ne atingând nici o dată seraficul despre care am vorbit, nu am dreptul să-l condamn deoarece am avut prilejul să simt cum acest om găsea deseori tăria să se depășească și să rămână doar ierarh întru Credință, bazat doar
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
spada, patronul sticlarilor și al marinarilor, Simon cu fierăstrăul, patronul pădurarilor și al țesătorilor, Bartolomeu cu Evanghelia și spada, patronul croitorilor și al cizmarilor. Pe laturile cadranului astronomic se află patru figuri masculine care simbolizează viciile. Pe latura stângă sunt: vanitosul care se privește în oglindă și avarul cu punga în mână, iar pe latura dreaptă: moartea măsoară cu clepsidra timpul care a mai rămas până se încheie conturile vieții omenești, iar turcul cu lăuta vrea să amintească faptul că în
PRAGA, CÂTEVA REPERE TURISTICE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354473_a_355802]
-
cartea la piept, apărând-o cu dragoste de mamă:” Un copil, cu toate defectele lui, trebuie să fie iubit de mamă. Protejat. Chiar dacă pentru unii e frumos, dar cam prostuț; pentru alții, inteligent, dar cam urâțel; frumos, deștept, dar prea vanitos; prea slab, prea gras, blond-spălăcit, prea țigănos, neglijent, dezordonat...neatent, împrăștiat, arogant, nemotivat... Poate fi câte puțin din toate acestea, dar e copilul meu și are dreptul la viață. Iar eu mă bucur că l-am adus pe lume.” Copleșită
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – IANUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359700_a_361029]
-
nevoia să răzbun mașinile. Așa am ajuns la seara aia. Seara în care am împlinit 16 ani.” „Singurul lucru pe care l-am gândit greșit a fost scara. Am simțit nevoia sa fac o punere în scenă grandioasă. Am fost vanitos cred. Bine, eram totuși un copil. Dar d-aia m-au prins. D-aia sunt condamnat pentru „grup criminal organizat” și nu pentru „distrugere de bunuri”. D-aia o să stau pe aici ceva vreme.” E de-a dreptul trist. Îi
Majorat la 16 ani () [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
regelui echivalent al dorinței de putere, îl uimește: „Ciudați mai sunt oamnenii mari ! își spuse micul prinț continuându-și călătoria”. Din perspectiva prințului, regele ar fi putut să admire chiar două sute de apusuri de soare într-o singură zi. Planetă vanitosului reprezintă mirajul gloriei : „Vanitosul nu-l auzi. Vanitoșii nu aud niciodată decât laudele. ” Pe planetă bețivului , simbol al degradării fizice , de definește viciul : „-Și de ce bei ? îl ceartă micul prinț , dorind să-i vină în ajutor . -Ca să uit că
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339304_a_340633]
-
de putere, îl uimește: „Ciudați mai sunt oamnenii mari ! își spuse micul prinț continuându-și călătoria”. Din perspectiva prințului, regele ar fi putut să admire chiar două sute de apusuri de soare într-o singură zi. Planetă vanitosului reprezintă mirajul gloriei : „Vanitosul nu-l auzi. Vanitoșii nu aud niciodată decât laudele. ” Pe planetă bețivului , simbol al degradării fizice , de definește viciul : „-Și de ce bei ? îl ceartă micul prinț , dorind să-i vină în ajutor . -Ca să uit că mi-e rușine - mărturisește
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339304_a_340633]
-
Ciudați mai sunt oamnenii mari ! își spuse micul prinț continuându-și călătoria”. Din perspectiva prințului, regele ar fi putut să admire chiar două sute de apusuri de soare într-o singură zi. Planetă vanitosului reprezintă mirajul gloriei : „Vanitosul nu-l auzi. Vanitoșii nu aud niciodată decât laudele. ” Pe planetă bețivului , simbol al degradării fizice , de definește viciul : „-Și de ce bei ? îl ceartă micul prinț , dorind să-i vină în ajutor . -Ca să uit că mi-e rușine - mărturisește bețivul . -Și de ce ți-
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339304_a_340633]
-
vot pentru că așa a vrut mușchii mei, că-s mai șmecher. Le-am demonstrat că-s mai deștept”. Iată factorul educațional al tinerei sau, și mai tinerei generații. De la cine iau exemplu toți acești tineri? Despre mizeria oamenilor maturi, incapabili, vanitoși, nesinceri, mincinoși, se poate vorbi mult. Când ai în față astfel de indivizi simți că te afli în fața unor case ruinate, din care cu greu s-ar mai putea reface ceva. Și te cuprinde sentimentul amărăciunii. Să ne amintim de
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340863_a_342192]
-
Este un fapt recunoscut că viața socială modelează trăsăturile de caracter individuale. Dacă secolele trecute, puritane și moraliste, cunoșteau sentimente de rușine și vinovăție, iată că societatea actuală, prin permisivitate și egoism, favorizează perversitatea. Se ridică oamenii fără caracter, imorali, vanitoși care odată intrați în politică, fac orice pentru a se menține, a nu ajunge a fi judecați, luând în brațe o idee care perturbă liniștea omenirii, și invocând o falsă aducere de bine. Ar fi necesar să fim conștienți că
DESPRE MINCIUNĂ ȘI PERFIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343256_a_344585]
-
completului, un oarecare domn, Dubarle, îi inspiră încredere. După descrierea lui pare un om cultivat, de spirit, care-i lasă impresia că i-ar fi favorabil. Mai puțin simpatic pare procurorul Pinard, un om relativ tânăr, de 34 de ani, vanitos și hotărât să facă cu orice preț carieră. Ca dovadă că pentru scurt timp va ajunge ministru. Procurorul și-a început rechizitoriul arătând că sarcina lui nu e ușoară, deoarece obiectul procesului nu e un articol ci o întreagă carte
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
întâlnită. Totul este virtual, De la amor, la scandal, Timpul nostru-i ocupat, Cu postări, sau chiar cu chat. Pisică este hrănita, Cățelul, câtă stăpân, Tot aici ne bem cafeaua, Și mâncăm, ce e mai bun. Suntem foarte curajoși, Aroganți s vanitos,i Și-njurăm pe cine vrem, De nu-i cu noi, în tandem. Nu mai ieșim la plimbare C-aici soarele răsare, Iar un apus, fastuos, Îl admiri, far' mers pe jos. Viața toată e pe net, Doar c-un
FACEBOOK-ISTII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380042_a_381371]
-
o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... Referință Bibliografică: CÂND SUFLETE DE CEARĂ... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... ... Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă,Poteca spre iubirea cu inima vacantă,Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.Rescrie răsăritul letargice memorii,Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,Prin faldurile sorții rămânem cascadorii....... II. AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
sunt lăcuite de lumină, primesc transparență și claritate mozaicurile multicolore ale vitraliului acestuia al vieții finite și cu toate acestea ținute cât mai departe de decepții prin cântec! Tot de aceea, a scrie despre cântăreți nu înseamnă a descărca cerneala vanitoasă a grămezilor de cuvinte adunate să compună munți de cărți rânduite să pună dale pe cărarea spre faimă forțată, vânată cu orice preț, ca prăzi de colecție și panoplii fructificate cu fructe pădurețe în diplome, medalii, titluri, citări în antologii
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
o pojghiță naivă/ De vise-n carantină, zăcând debusolate,/ Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,/ O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.// Rescrie răsăritul letargice memorii,/ Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,/ Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,/ Prin faldurile sorții rămânem cascadorii...” ( Când suflete de ceară...). Firul epic, întins pe întreaga plămadă lirică, este necesar construcției și, până la urmă, finalității la care se ajunge din conjunctural. O metamorfoză inerentă unui drum deosebit de celelalte, urmată de explicitarea însăși
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
suspine...” Nu știm cu adevarat cine a fost Francesco Petrarca. Știm atât că în anul 1341 este încununat pe Capitoliu drept cel mai mare poet al Italiei. Personalitatea lui plutește între realitate și neant. S-a zis că este un vanitos, un neliniștit, un oscilant între plăcerile vieții și chemările cerului, veșnic un turist meditativ. În viață a trecut prin multe: a avut râie, suferea de rău de mare, a căzut de pe cal, se uită în oglindă nemulțumit că îmbătrânește și-
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
-mi zic, ajuns-ai pe felie! Sălbatice,flamande, carnale și feline Se-aruncă frate că fiarele la mine. Săruturi pătimașe îmi fură că și hoții În carnea mea simt cum își bagă colții. Vă spun fartați că nu mi-s vanitos Cu cât mai multe vin cu-atât sunt mai vânjos! Cu două, trei rezist și buhul mi se duce Și coada-i tot mai mare vrând toate să m-apuce. Și una cate una cu coatele-și fac rând, Ai
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]
-
Sa, le-a fost milă de ei și voia să le transmită că totul va fi bine. Ei, însă... "își băteau joc de el". În situațiile limită, unii sunt copleșiți, fără nicio nădejde, iar alții, în răutatea lor, devin sarcastici, vanitoși și necredincioși.. Și totuși, Domnul Isus Hristos a rămas integru. Și-a dus la îndeplinire scopul pentru care venise în acel moment în casa respectivă.. Ce bine ar fi ca toți să-i luăm exemplul! Ce contează oamenii sarcastici fără Dumnezeu
INTEGRITATEA ŞI CONTEXTUL SOCIAL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345951_a_347280]