436 matches
-
sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna și se
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
au răspuns"51. Prin urmare, Inorogul se închină înțelepciunii, nu iubirii. El alege abstinența, reușind să-și controleze simțurile, dovedindu-și, în acest fel, nu doar puritatea și perfecțiunea, ci și superioritatea față de celelalte ființe pământești. El trăiește în lumea vaporoasă a spiritului. Să ne luăm acum răgazul de a pune în legătură această poveste cu liniile de forță ale mitului, în varianta medievală și renascentist-modernă. Atracția unicornului față de fecioară reprezintă condiția obligatorie pentru ca el să fie capturat sau ucis. Atunci când
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aceea a unei familii perfecte. Îmi aduc cu plăcere aminte ziua când m-au așteptat amândoi la gară venind dintr-o tabără școlară: imaginea șarmantă a tatălui meu îmbrăcat în uniformă și frumusețea radioasă a mamei, îmbrăcată într-o rochie vaporoasă de vară. Păreau îndrăgostiți unul de celălalt și acest lucru îi făcea mai frumoși decât oricând. Îmi doream să mă molipsesc de feminitatea mamei, însă structura mea avea totuși un aer destul de marțial, care a fost intuit încă din timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mai atentă a componentelor acestei formule, relativitatea lor, în pofida adverbului cu semnificație categorica réellement. În ciuda atașamentului realiștilor și naturaliștilor, portretul Parizienelor în românul secolului al XIX-lea nu insistă asupra prozopografiei; el este, de regulă, foarte vag, reprezentând o ființă vaporoasa, purtând amprenta unui tablou impresionist: "Mme Arnoux părut. Comme elle se trouvait enveloppée d'ombre, îl ne distingua d'abord que să tête" [Flaubert, L'Education sentimentale, p.80]. Farmecul Parizienei ascunde, în sărăcia detaliilor care o caracterizează, un mister
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nymphe Echo. La question des costumes fut beaucoup plus laborieuse" [Zola, La Сurée, p.340]. Unele abuzează de posibilitatea de a se decolta și devin ridicole. În goana după senzații, costumul lor depășește conveniențele. Îndrăzneață Renée apare într-un costum vaporos, aproape de cel al Evei biblice, fapt ce scandalizează publicul 249. Dansurile la modă sunt: "Leș polkas, leș valses, leș mazurkas alternèrent avec leș quadrilles" [Zola, La Curée, p.368], dar dânsul prin excelență este valsul. Dânsul reduce femeia la statutul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
56]. "Îl faisait déjà chaud, un parfum pénétrant montait de ces tulles légers, de ces chiffonnages de satin et de soie, où leș épaules nues pâlissaient, sous leș notes vives de l'orchestre" [Zola, Nana, p.393]. Chiar dacă, aparent, "statutul vaporos al parfumului contesta valoarea de reprezentare", el poate fi considerat "un atribut al distincției și valorizării" [Bohanțov, p.413, 411]: "Un parfum léger s'envolait du peignoir, le parfum frais de la toilette récente. Et Duroy cherchait à deviner, croyait voir
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
poeme în revista „Cronica” (1974), prima apariție editorială constituind-o volumul Ceremonii insidioase (1985). Departe de a fi un combatant, A. e un melancolic care își trăiește mai curând impasul fantasmatic decât angoasa imediată. Substanța lirismului său degajă un sentiment vaporos de ironie înțelegătoare față de formele grotescului, văzute totuși, câteodată, printr-o lentilă care sporește frica. Versurile din Poeme în alb-negru (1987) și Intimitatea absenței (1992) conectează ființa, amenințată de alienare prin absență și vid existențial, la sursele viziunii pure. Efortul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
atât de bine tenis! Aveau un teren mare la Ramsdens. Cum se face că semăna cu James, ea atât de drăguță, de veselă, iar el cu tăcerile lui, cu fața posacă, închisă. Și totuși, peste fața lui se lăsase o vaporoasă mască de asemănare, ca masca lui Hartley, pe care atâtea femei o purtaseră pentru mine de-a lungul anilor, ba chiar și femeia aceea bătrână din sat, care era atât de diferită de ea! În acele clipe uitasem că ciudata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scoarță, am închis ochii, zăcând acolo rigid, fără să-mi închipui că voi adormi din nou. Dar am adormit și am visat că Hartley era o balerină și făcea piruete „sur les points“ pe o scenă uriașă, îmbrăcată într-o vaporoasă fustiță din tul negru, și purtând pe cap o diademă din diamante strălucitoare și pene negre. Din când în când făcea câte un salt, iar eu îmi spuneam: „Dar stă suspendată în aer“, e nefiresc, e un fel de levitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mare, și însuflețind uscatul cu prezențele fantomatice ale stâncilor și copacilor neclintiți. Cerul era de un negru albăstrui, limpede, tolerând abundența de lumină a lunii, dar nelăsându-se iluminat de ea. Pământul și obiectele sale păreau muiate într-un cafeniu vaporos. Umbrele se așterneau dur, și fiecare formă pe lângă care treceam își afirma atât de distinct identitatea, încât mă uitam întruna îndărăt, cu nervozitate. Tăcerea era nemărginit\, de altă structură decât tăcerea vătuită de pâclă a dimineții; din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dintr-o clipă în alta, era monstruosul meu șarpe marin. Mi-am lăsat jos binoclul și am constatat că inima-mi bătea cu viteză, pulsând în bufniri accelerate, ca ale acelor hyoshigi, pe care le auzisem ultima oară în sumbra, vaporoasa galerie din muzeul Colecției Wallace. În mod deliberat, pentru a mă asigura că, desigur, nu era nimic de văzut, am început să studiez valurile săltărețe. Am identificat vreo două pete mari brune, ca fiind alge plutitoare, mai era și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Rosina. Ieși din hol, iar eu l-am salutat pe Peregrine și am urmat-o. Rochia albă a Rosinei se dovedi a fi un fel de robă ca de femeie-profet, fără nici o formă, dintr-un material foarte ușor, care plutea vaporos în jurul ei. Î[i întinse brațele, turti materialul zburător și și-l lipi de trup. Am ieșit afară din hotel și am rămas un moment amândoi în soare, la bordura pietroasă a drumului. Rosina era desculță. — Și crezi că or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l văzu proptit lângă el pe văru-său Mihai, directorul unei instituții din oraș, râzându-i în nas. Hai cu mine! Spuse autoritar, tulburându-l cu hohotele lui mai tare decât femeile ce mișunau în jurul lor, elegante, în rochii de vară, vaporoase. Luat prin surprindere, Ion nu se împotrivi (dealtfel, n-avea de ales, fiindcă la văru-său, directorul, trebuia să ajungă pentru aprobarea unei cereri) și porni în urma lui la o oarecare distanță de el. Fără multă vorbă, trecură de cinematograf și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ți-ai amintit de soție, de copii. În jur, furnicar de oameni. Toți treceau pe lângă tine de parcă erai invizibil. Ți-ai spus repede: n-o să mă vadă! Când să treci strada, ți-a apărut în față. Avea o rochie albastră, vaporoasă încât ai rămas perplex. A zâmbit amabil: Ați găsit dosarul? Mâine vă caut negreșit. Ai fugit ca un apucat, nu din lașitate, nu de teama de a vorbi cu ea, ardeai de nerăbdare să revii la serviciu. Simțeai în tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
al României, În care, printr-„o totală descătușare etnică”, „să curățim [de evrei] pământul românesc”, inclusiv „trăgând cu mitraliera”. „Așa că vă rog să fiți implacabili”, le spune el autorităților guvernamentale responsabile cu epurarea etnică a Basarabiei și Bucovinei. „Omenia siropoasă, vaporoasă, filosofică n-are ce căuta aici. Am crezut și eu o clipă că această omenie poate purta vestigii de sinceritate, dar curând mi-am dat seama ce ascunde realitatea ; sub aspectul unei filosofii umanitare se ascunde cel mai acut interes
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna și se
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
diverse colecții particulare - Hortensiu Aldea, Vladimir Sandu, Iulian Ionescu și alții - se disting printr-o asemenea atmosferă tihnită, prielnică meditațiilor poetice. Ca și tablourile executate în ulei, cele mai multe dintre acuarelele sale, înfățișând peisaje naturale, sunt dominate de brunuri și griuri vaporoase, de ocruri nuanțate spre verde, cu reflexe albastre și violete uneori, contaminate de zările adânci în care sunt proiectate. Dar nu numai peisajele ne întâmpină cu o asemenea ambianță cromatică și cu o asemenea încărcătură lirică. Fire de poet, artistul
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
un văz gândit”, „basm sau cântec” (Covorul românesc). Plastic vorbind, citadinul M. știa să piardă o nuanță, un detaliu, pentru a face loc altora, în percepții fluid vibratile, sintetizatoare, apte să sugereze răsărirea, înverzirea, înserarea, înnoptarea, desfrunzirea, să capteze stările vaporoase, vedeniile, nelămuritul. În reprezentarea fenomenelor lumii materiale și psihice, românii au putut împrumuta sugestii de la alții, însă „arta bizantină o simți că e numai altoi într-o mai veche înfăptuire” - nota eseistul, interesat de izvoade, într-o pagină din Focurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
și moartea stegarului Christoph Rilke, recitativul devine psalmodic, de unde Cântec sau rugăciune, Cântecul de pe drum ori Cântecul întâiului domnitor, toate cu infiltrări elegiace. Noutatea e de a descoperi la pictorul suprafețelor clare un discret mister, ecouri ale spațiului în lumini vaporoase, difuze. Senzația de ambiguitate dintr-un Cântec de jale cheamă în memorie acel „parcă sunt și nu mai sunt” dintr-o confesiune argheziană. Întrebările metafizice și reculegerea merg împreună, într-o legănare muzicală. Este, oare, M. un poet al tragicului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Carl Schmitt, pentru a sublinia aspectul complex al modului de a fi eclezial, atrage atenția că aceasta se fondează pe o "pneumatologie"90. Pe scurt, ceea ce asigură soliditatea și poate rezistența Bisericii este aspectul ei invizibil, imaterial, am putea spune "vaporos". Legătura (liantul) unui ansamblu simplu poate fi o morală normativă. Aceea constituind un ansamblu complex face apel la o etică "situațională": o deontologie. Aceasta este o artă de a face, o artă de a trăi fără a priori, nici prejudecăți
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
am nevoie de ea! Eu sunt... logodnica! — Cine sunteți? Mă fixează alb. — Eu sunt... O, Doamne... Mă uit iar spre petrecere și o văd la un moment dat pe Robyn, îmbrăcată într-un top argintiu sidefat și cu o fustă vaporoasă. — Robyn! o strig, cât pot de discret. Robyn! Nu vor să mă lase să intru! — Becky! îmi răspunde Robyn veselă. Hai înăuntru! Pierzi toată distracția! Și îmi face semn veselă cu paharul de șampanie. — Vedeți? zic exasperată. Cei dinăuntru mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
neapărat lucios, plin, cu imprimeu auriu. Orice altă ofertă nu avea loc în mintea mea, nu era inclus în canoanele mele de apreciere refuzându-mi, astfel, bucuria recunoașterii multor frumuseți autentice. Întâmplător, am cumpărat de la Pune un sari din voal, vaporos, cu un desen în culori mai închise, dar în care, la o privire mai atentă, se observa un fir auriu, discret înserat prin țesătură. După negocieri îndelungate l-am achiziționat contra a 400 de rupii (aproape 10 dolari). Abia acasă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lacăte au făcut loc pe piață unor magazine capabile să vândă stiluri de viață. Sub această umbrelă diversificată, piulițele, lacătele și cheresteaua și plăcile de rigips se puteau vinde foarte bine lângă aplice, dulapuri de bucătărie, tip jacuzzi și perdele vaporoase (sau nu). Magazinele acestea nu vindeau scule, materiale, ci designuri de interior pentru case. Piața de desfacere a uneltelor și-a schimbat abordarea de la mentalitatea de gen „pentru inițiați”, la „hai să ne jucăm de-a casa”, de la locul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul nu mai zugrăvește peisaje, ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri”. Afinitățile temperamentale cu Alecsandri, menționat nominal într-un distih („La lampă, când ziua cu totul s-a umbri, / Voi reciti «Pasteluri» de V. Alecsandri”), sunt vădite, însă e aici un Alecsandri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în grațioase volute peste acoperișuri, ca în onirismele lui Chagall, colo dansând vaporos, precum în reveriile lui Matisse, dincolo țopăind macabru cu un schelet, ca într-o binecunoscută suită de Saint-Saëns. Cu „măști” închipuite parcă de Munch, Ensor, Nolde. Totul, în haloul propriu acestor scrieri ce tânjesc după crepuscul. Pictor de rafinate viziuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]