544 matches
-
S-au întâlnit la mine-n plete. // Copii am. Dar și-acum, când / Vin zorii noaptea s-o destrame, / Găsesc pe frunte mâna mamei, / Găsesc pe frunte mâna mamei. // O, mâna ei, o, mâna ei, / O, mâna ei, ca ramul veșted, / A-mbătrânit la mine-n creștet, / A-mbătrânit la mine-n creștet. («Mâinile mamei” VRF, 45). „Tăcerea” Mamei-Patrii prilejuiește poetului un lanț de comparații de o mare forță lirică: Tăcută / Ești, draga mea mamă, / Tăcută. // Ca mierla / Ce-nhamă, deshamă, / Ca mierla
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
sau „Imitație”) o interpretare proprie a poeziei „La feuille”, a francezului J.V. Arnault („Pe unde-mi zbori, departe/ de creangă ta, sârmana / firava frunză? Vântul / m-a smuls din fagul ce mi-a fost părinte”); Eminescu scrie, În 1879, „Foaia veșteda”, după Lenau („Vântu-o foaie vestejita/ Mi-a adus mișcând fereastră / Este moartea ce-mi trimite / Fără plic scrisoarea această”). Eminescu În Italia Despre trecerea lui Eminescu prin Italia nu sunt multe de spus; și nici vesele. Această trecere s-a
Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
alte trei poezii "De câte ori, iubito...", "Rugăciunea unui dac" și "Atât de fragedă..." Pe 1 octombrie în aceeași revistă vor apărea alte poeme, sonetul "Afară-i toamnă", "Sunt ani la mijloc", " Când însuși glasul", "Freamăt de codru", "Revedere", "Despărțire" și "Foaia veștedă". Pe1 aprilie 1880 - Apare în "Convorbiri literare" poezia "O, mamă..." Pe parcusul anului 1881 deși era complet absorbit de activitatea ziaristică, găsește totuși timp și revizuiește nuvela "Cezara", a cărei ultimă formă o încredințează lui Maiorescu, între filele unei broșuri
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
pe sub Râpile Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline“. La intrarea în sat, „te întâmpină (...) o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălată de ploi și cu o cuniniță de flori veștede agățată de picioare“. Imaginea este reluată simbolic nu numai în finalul romanului, ci și în desfășurarea acțiunii, în scena licitației la care se vindeau mobilele învățătorului, sugerând destinul tragic al lui Ion și al Anei, precum și viața tensionată și necazurile
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
Frunzele culese manual din copaci de ceai bătrâni și sunt sortate, îndepărtându-se frunzele rupte, veștede sau oxidate; sunt întinse în încăperi bine ventilate pentru a se ofili un pic înaintea următoarei etape: stoparea oxidării prin prăjirea în tăvi. Acum frunzele sunt rulate fără a le rupe și întinse la soare pentru a se usca până
Ceai pu-erh () [Corola-website/Science/316701_a_318030]
-
etapele de vestejire și rulare. Apoi, intervine procesul de stopare a oxidării, de eliminare a umezelii și sortarea frunzelor în funcție de gradul de fărâmițare. Ceaiul pu-erh Frunzele culese manual din copaci de ceai bătrâni și sunt sortate, îndepărtându-se frunzele rupte, veștede sau oxidate; sunt întinse în încăperi bine ventilate pentru a se ofili un pic înaintea următoarei etape: stoparea oxidării prin prăjirea în tăvi. Acum frunzele sunt rulate fără a le rupe și întinse la soare pentru a se usca până
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
profesorul Nae Ionescu) în care evidenția imaginea autentică a anilor grei ai Primului Război Mondial, precum și a societății contemporane românești prezentată de romanul lui Cezar Petrescu. „Oglinda pe care mi-a dat-o Cezar Petrescu, e cea a unei lumi, am spune, veștede, putrede, descompuse dacă nu am întâlni atâtea cunoștințe pure, torturate de tragicul cotidian fără a fi răpuse. "Întunecare" nu e numai romanul războiului nostru, cu eroismul autentic, cu mizeriile, cu suferințele și dezgustul lui. E și o viziune pe alocuri
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
1912: Constantin Doboș, "O epocă nouă", în „Freamătul”, II, nr. 4-5, aprilie-mai 1912, pp. 98-100. DOBOȘ 1924: Constantin Doboș, "Ștefan Petică", în „Cele trei Crișuri”, V, nr. 7, iulie 1924, pp. 104-107. DONGOROZI, ȘEICARU 1912: I. Dongorozi, Pamfil Șeicaru, "Foi veștede, "în „Freamătul”, 2, nr. 1-3, ian.-mart. 1912, pp. 62-67. DONGOROZI 1924: I. Dongorozi: "În legătură cu Ștefan Petică", în „Cele trei Crișuri”, V, nr. 8, august 1924, p. 123. DRAGOMIR 1904: Valeria Dragomir, "Ștefan Petică (Epiloguri)", în „Românul”, XLVIII, nr. 38
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ana Blandiana" Să lăsăm să cadă cuvintele Numai ca fructele, numai ca frunzele, Numai cele în care moartea s-a copt. Să le lăsăm să cadă Aproape putrede, Abia îmbrăcând în carnea lor Osul sfânt. Sâmburul gol desfăcut, Ca din veștezi nori luna.. Poate s-ar furișa spre pământ... Temele cultivate în operele neomoderniste sunt: condiția omului, forța logos-ului, moartea, iubirea, nostalgia după optimismul tinereții, reflecția filozofică. Poeții neomoderniști adoptă o atitudine ludică, ironică sau chiar parodică. Neomoderniștilor li se
Literatura română neomodernă () [Corola-website/Science/317931_a_319260]
-
sau distracție, pentru el nu prea conta, dar dacă nu făcea sau una, sau alta, se plictisea repede. „Poate va răsări soarele în timp ce fac curat,” își spuse el, în timp ce începea să măture în grajd, adunând într-un morman, bălegarul, frunzele veștede și paiele, la adăpost de ochiul stăpânului. — Cine-i acolo? Oprindu-și mătura, Hiyoshi privi în jur. — A, e vânzătorul de ace. Hiyoshi văzu în sfârșit că glasul se auzise de la spălătorul din colțul verandei casei principale. Distinse înăuntru chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vremurile. E inevitabil ca oamenii lacomi, care închid ochii și obstrucționează valul timpurilor cu egoismul lor, să fie arși laolaltă cu frunzele căzute. Și, cu aceste cuvinte, Ittetsu plecă înapoi la tabăra lui Nobunaga. Vântul rece de iarnă învolbura frunzele veștede în jurul piscurilor muntelui. Dimineața și seara se forma chiciură. Din când în când, vântul era spuzit cu fulgi de zăpadă. Cam prin acea perioadă, pe munte începură se se aprindă aproape în fiecare noapte focuri. Într-o seară flăcările izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aibă destulă minte ca să predea castelul și să ceară pacea. Dar, pentru a pune în aplicare acest plan, este esențial să se aprecieze momentul psihologic potrivit. Momentul ideal, cred, ar fi la sfârșitul toamnei, când pământul e acoperit cu frunze veștede, luna strălucește pe cer rece și soltară, iar soldații jinduiesc în adâncul inimii după tații, mamele, surorile și frații lor, având sentimente de nostalgie în pofida propriei voințe. Soldații din castel sunt deja chinuiți de înfometare și, când simt că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
piscuri peste laștini, făcând trupele clanului Tokugawa de pe tot câmpul de luptă se mugească de satisfacție. Soldații clanului Ikeda care reușiseră să scape nu scoteau nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul să scape viu! — Fugiți după ei! Doborâți-i! Învingătorii, împinși de nesățioasa poftă de sânge, îi măcelăreau pe cei din clanul Ikeda oriunde îi găseau. Pentru niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase ca la carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea se interferează cu literatura (Frunzele veștede, Gelozie). Un prinos de nemăsurată admirație, când smerit până la prosternare, când euforic peste poate, se revarsă din „notele biografice”, în ton encomiastic, închinate reginei Carmen Sylva (Regina noastră, 1914). Interes prezintă, ca aport documentar, amintirile din pribegie (Amintiri din Rusia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
cred în reînvierea nimănui, că o văzusem bine pe Sibi acum câțiva ani, chipul ei odată frumos, ofilit acum și brăzdat de cute adânci și amare? Se putea îndrepta o spinare încovoiată? înflori un obraz decolorat? Prinde roșeață o gură veștedă? "Nătărăule, du-te și chiar dacă nu-ți place, ad-o aici, numai pe ea vreau s-o mai văd pe lumea asta, tu ia-o pe urmele lui tac-tău și să nu veniți la înmormîntarea mea. O să mă rog tatălui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ți se pare că pe geam s-a întins și se va tot întinde un covor de rîme. Sau admirînd crima petrecută frumos în patul unde stăpînul și stăpîna ciripeau colorat înainte de culcare, admiri de fapt un labirint de vene veștede. Cum celelalte simțuri nu prea îți sînt de ajutor, asemenea priveliști te vor descumpăni." Cînd granițele imposibilului dispar în porozitatea hîrtiei, cînd ficțiunea își este referentă sieși, poezia se insinuează cu frumusețea ei stranie în realitatea de dincoace de coperte
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
modern, cu timpul. (Noi parcă nici nu existaserăm de fapt până atunci). Și deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă, în țara aceasta, mioritică, adică duios analfabetă, în anul încă virgin al lui una mie nouă sute și treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... n Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare n Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
modern, cu timpul. (Noi parcă nici nu existaserăm de fapt până atunci). Și deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă, în țara aceasta, mioritică, adică duios analfabetă, în anul încă virgin al lui una mie nouă sute și treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
lemn și în zid se născu o breșă direct către treptele de ardezie. Vila avea cupole rotunde, ca niște sâni de fosfor, bombați spre cer și terase turcoaz, cu mouches arabies 6, era plină de leandri și de glicină aproape veștedă, fiindcă anotimpul glicinei trecuse. Săbiile de yucca și imortelele galbene, împreună cu iarba ploilor, adusă din oaze, dădeau conacului un aer sălbatic și o splendoare din altă lume. "Aici o să locuiesc?" Dacă vrei... dar trebuie să mă suporți și pe mine
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
cu un instinct de lector precizat de o experiență de un deceniu - fusesem o cititoare precoce -, șansele acestui om de a deveni destin literar și nu-i descopeream nici una. Mi-ar fi fost imposibil să umplu cu dinți acea gură veștedă, să-i dau surîsul viclean pe care trebuie că-l avusese, să redau acelor buze cu linie ștearsă conturul tare de odinioară și să le pun să îndeplinească ritualurile iubirii de care auzisem că abuzase. Nu reușeam să citesc în
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
o face o delicată privire de poet. Nu de gospodar, ca de atîtea ori la Arghezi, surprins de diapazoanele grădinii, ci chiar de poet care tulbură, cu toată precauția, o vrajă. A vieții care se dezghioacă din veșmîntul cel mai veșted. Ceea ce nu înseamnă că speranța e cuvîntul acestei cărticele. Doar o reținere calmă, patina discretă a celor pe care viața i-a pus la încercare, și pe care îi încîntă, răscumpărare a marilor dezamăgiri, micile înțelesuri. Vine noaptea! grăbește-te
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase În cimitir, condus de psihopompul cu panglicuțe luate la Addis-Abeba. Totul În jur era alb, zidul bătut de soare, mormintele, pomii Înfloriți de pe margine, patrafirul parohului gata să binecuvânteze, afară de maroniul veșted al pozelor de pe pietrele funerare. Și de marea pată de culoare dată de drapelele Înșiruite În fața celor două gropi. „Băiete“, spusese șeful, „tu te așezi aici, alături de mine, și la comandă suni pentru Drepți! Apoi, tot la comandă, pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
comune. [ 10 octombrie 1880] ["TOAMNA CU CĂDEREA FRUNZELOR... Toamna cu căderea frunzelor, această bătrânețe a anotimpului ce arată în toate mișcările ei ostenire și întristare, descurajează de la aventuri și întreprinderi. Se pare că e toamnă și în politica europeană. Frunzele veștede ale notelor privitoare la vechea cestiune a Dulciniului, încetarea răsunetului discursului de la Cherbourg și a cuvintelor rostite ca răspuns de împăratul Germaniei, toate acestea par a prevesti că viața cestiunilor arzătoare e suspendată până la primăvara viitoare. {EminescuOpXI 366} Aceeași mortală
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
iscălească? Noi credem că, oricâtă iubire ar avea pentru patria sa adoptivă, o nuanță de ironie și de despreț al oamenilor a trebuit să răsară în privirea nobilului și cavalerescului suveran de câte ori iscălea asemenea decrete, fiecare din ele o frunză veștedă de toamnă, o iluzie pierdută, o existență morală nimicită c-o trăsătură de condei. Carol îngăduitorul e departe de-a fi atât de puțin fin precum le place unora a crede. El posedă acea mare memorie de figuri și nume
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
doar Cornel și Alin și teancul din mijlocul lor nu mai era și i-au trecut toate sudorile cît au privit cărțile și s-au privit unul pe altul pe deasupra cărților și Jokerul a rămas lipit de doiul de frunză veștedă din mîna lui Alin și n-a vrut să plece în cea a lui Cornel și Alin a fost Păcălici. Radu i-a dat o pedeapsă. Alin să facă genuflexiuni, o sută de bucăți. Apoi, părîndu-i-se că nu-i suficient
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]