425 matches
-
în curte se zărea silueta unei femei care, se pare, își făcea de lucru printre florile din grădina ei. Îmbrăcată într o bluză roz purpuriu, în bermude de culoarea untului neolandez, desculță, umbla printre brazdele unei grădini scandinave culegând petalele veștejite de pe florile ce îi împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUFLETUL MEU Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul amar ca un pelin ce plânge, Cu frunza-i veștejită în toamna ce l-a prins, Și simte cum se moare, și simte cum se stinge, În amorțeala toamnei ce-n gheare l-a cuprins. Mi-e sufletul pustiu precum e câmpul iarna, Când gheața și ninsoarea l-au prins
SUFLETUL MEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375119_a_376448]
-
și aruncată-n flăcări în boul cel din aramă... Neânțelegând Jertfirea, logodnicul întristat Hotărând să-și piardă viața, cu sabia s-a tăiat... Și-n ziua de 4 mai, prin moarte Mucenicească, A primit acea Cunună, ce n-o să se veștejească ! De ai un nume-așa de rar, să-l porți cu multă bucurie ! Să-ntâmpini logodnicul, în curată feciorie ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.
SF.MONICA, OCROTITOOAREA SOȚIILOR NECĂJITE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379774_a_381103]
-
dovadă clară că Nietzsche avusese, în felul lui, dreptate, când a strigat, la sfârșit de secol XIX, prin glasul unui personaj de-al său: „Dumnezeu a murit!”. Într-adevăr, credința în bine, în adevăr, în frumos, în dreptate s-a veștejit în sufletele majorității oamenilor actuali. De ce ar face excepție poeții, scriitorii, muzicienii, pictorii, sculptorii, arhitecții, regizorii, actorii? Cu adâncă durere îmi aduc aminte de cuvintele lui Petre Țuțea: „Omul actual e stupid și inform, amestec de veselie infantilă și tristețe
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
manuscrisul din secolul XIX din Muzeul Țării Făgărașului și citat de Mihai Sin, fragmentar, în loc de intoducere: Deoarece picioarele nu mai voiau a suporta trupul, mâinile nu mai voiau a veghia și a vedea pentru celelalte mădulare, începu trupul a se veșteji ( ... ) și din zi în zi a se apropia de moarte. Atunci văzură ele nebunia ce au făcut, se uniră iarăși și se legară strâns, că ce au încercat nu vor mai încerca încă o dată”. O carte despre conjurația mediocrității - „Cea
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al toamnei mele frig,/ Nu voi mai fi tânăr niciodată... Hotărât lucru! căzuse într-o pasă de melancolie. Da! Dar de ce? Pentru că începea să compare prezentul cu trecutul, chiar apropiat? Va asculta chiar în seara aceea, își promise, CD
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
dă textul: „Bate vântul, frunza cade Veștejită de pe ram, Norii se întind pe ceruri, Ploaia-ncet lovește-n geam." a) Semnele caracteristice anotimpului de toamnă prezente în strofa. b) Imagini vizuale /auditive c) Cuvinte cu sens asemănător : ram, cer, geam, veștejită d) Explicarea unei sintagme : „norii se întind pe ceruri". e) Sentimente transmise de poet cu ajutorul versurilor. Transmiterea cunoștințelor asimilate poate fi însoțită de suporturi audio-video (zgomote produse de ploaie), prezentare PowerPoint, fotografii, diagrama Venn (ploaia-fulgerul), desenele elevilor pentru explicarea sintagmei
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3032]
-
armiei române. Cine să plătească cheltuiala? Patria, se înțelege. Pe când Basarabia se rupea de la sânul țării și oamenii cu lacrimi amare își luau "rămas bun" de la patria lor străveche pentru a nu mai auzi graiul strămoșilor lor și pentru a veșteji în umbra străinătății, pe atuncea asemenea liberalii puneau să intre oștirea în triumf în București și beau în sănătatea gloriei naționale. Cine plătește cheltuieala? Patria, se înțelege. Dar oare biurourile patente de împămîntenire nu merită recompense? Dați mereu înainte, căci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aștepta ca Senatul să mai sporească cifra votată de Cameră. Acum câteva zile d. ministru de finanțe anunța sărăcia și foametea cari domnesc în țară; în fiece zi vedem sosind în capitală, spre a cerși din ușe în ușe, țărani veștejiți la față și încovoiați de mizerie, cari spun că de o zi sau două n-au mâncat, și cu toate acestea Senatul a votat recompensa minimă a prezidentului Camerei. Trist spectacol pentru o țară care vede că un partid, fără
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sfidător statu, Vorbind cu Spectrul ce se veselea de-a lungul văii. În jurul pîntecelor sale182 un brîu ardea scînteietor cu multe colorate focuri, 305 În mîna-i, noduroasa Ghioaga 183 cu noduri mari cît munții ce spăimîntau Făcînd să piară aștrii, veștejindu-i cu ale sale crește reci. Și negri șolzi de fier împlătoșează-ngrozitoarea față; ținte de fier în loc De păr din sferica să tigvă-i cresc; scînteietorii-i ochi Că două vetre ard; strigắ cu Glas de Tunet. 310 Patru heralzi înaripați
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le Creăm Perechi, 410 Căci fără trup Creat Năluca-i Moarte Veșnică". Los tremurînd răspunse: "Acum povară aprigei căințe-o simt. Nu tremura așa, Enitharmon, de teama groaznicelor porți Ale sărmanei tale Inimi frînte. Te văd ca pe o umbră veștejindu-te Parcă-n afară Existenței; dar iată! privește! primește mîngîiere! 415 Întoarce spre năuntru Ochii 213 și-acolo pe Mielul Domnului privește-l Învesmîntat în hainele de sînge-ale lui Lúvah cum se pogoară ca să mîntuie. O, Nălucă-a lui Urthona
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel eu mă voi petrece". "Înalță-te, trîndave Suflet, de ce să șezi aici? de ce șezi jos și plîngi? Soarele de colo-mbătrîni-va și se va prăbuși, dar tu-nflori-vei veșnic. 420 Fructul va da-n pîrg și va cădea, se veșteji-vor florile, Dar tu tot vei trăi; înalță-te, O șterge-ți lacrimile rourate". "Ha! tot voi trăi? de unde a venit mîngîietor glasul acela dulce? Și dincotro glasul acela de durere? O soare! acuma pentru mine tu nu mai ești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
facem. Ce poate fi mai demn de respectat decât crezuri cum ar fi: „Omul cât trăiește Învață”, „Învățătura bună e pe cap cunună”, „A-nvăța de mititel este mult mai ușurel”, „Ce Înveți la tinerețe aia ai la bătrânețe”, „Frumusețea veștejește, iar Înțelepciunea crește”, „Multe greșești, multe Înveți” etc. Pedagogia „savantă” ne determină să brodăm În imaginar, să alunecăm liber cu mintea, iar cea intuitivă ne obligă să fim mai atenți la realitate, ne ține cu picioarele pe pământ. Pedagogia teoretică
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
confort, finețuri, plăceri rafinate, sensibil la farmecul naturii, la flori și lecturi de bun gust, la prezențele feminine, memorialistul a fost și un moralist foarte intransigent când era vorba despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general. El veștejește „mahalagismul”, „mizeria morală” a mediilor politice, consemnează compromisuri, trădări, intrigi, descrie în chip foarte subiectiv, dar și - prin aceasta chiar - savuros, o lume colcăind de interese, ambiții, vanitate, rivalități, egoism și pofte, foarte vie și foarte impură, dar fără de care
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
desăvârșiți și că, prin urmare, ei au toată dreptatea de a se Împrumuta de la cei dintăi; dar socot că le-am putea lua altceva decât straiele, butcele și luxul desfrânat, care vă pregătește un viitor de ticăloșie”2. Cel care veștejește Împrumuturile străine de suprafață, Îngrijorat de viitorul neamului românesc, e zdravănul boiernaș basarabean, domnul Stihescu, opus cu bună știință de către autor elegantului colonel Leșescu, dandy-ul absolut al Ieșilor la 1844. Aceasta să fie chiar convingerea lui Kogălniceanu? Mai mult
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
finele veacului al XIX-lea: Tinerețea este singurul bun de care merită să te bucuri. ș...ț acum nu-ți dai seama. Dar Într-o zi, când ai să fii bătrân și zbârcit, și urât, când gândurile Îți vor fi veștejit fruntea umplând-o de cute, iar pasiunile Îți vor fi pus pe buze hidoasele lor peceți de foc, ai să-ți dai seama, Îți vei da seama Într-un chip sfâșietor. Astăzi, oriunde te duci, farmeci pe toată lumea. Totdeauna are să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Cel care este destul de neghiob pentru a introduce În viața lui un singur fragment dintr-o existență superioară va Încerca astfel să pară ceea ce nu este și va fi cuprins de acea neputință al cărei ridicol am Încercat să Îl veștejim. De aceea am elaborat maxima următoare, cu speranța de a le lumina pe victimele maniei grandorii: XXVIII Cum viața elegantă este o iscusită prelungire a amorului propriu, tot ceea ce dezvăluie prea direct vanitatea va produce doar un pleonasm. Minunat lucru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
C. șarjează pentru a-și distra cititorul, dar, forțând nota, unele situații apar ca fiind trase de păr. Acțiunea romanului Râia (1936; Premiul Academiei Române) se desfășoară tot într-un colț de provincie. Foiesc și aici eternii slujbași năclăiți în rutină, veștejindu-se în „sfoiagul scriptelor” și tocându-și timpul în glume insipide și inepte cancanuri. Dând din coate și pândind oportunitățile care convin lipsei lui de scrupule, tuciuriul Sofronie Lăzărescu se cocoață din treaptă în treaptă, ajungând cogeamite deputat. Nimeni și
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
prin putrezirea plantei, iarăși în pământ, face așadar drumul cel mai scurt în sus și-n jos, din pământ în plantă, din plantă-ndărăt în pământ. Tot așa e pe pajiștele originare, pe cari iarba se coace-n orice toamnă, veștejește și redă pământului materia lui anorganică, și-n orice primăvară răsare din nou verdeața, hrănindu-se din rămășițele anului trecut. Altfel e însă când productul vegetabil e consumat de animale. Atunci trece în stomahul animalelor, acolo se discompune sau se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țara. Am fi bănuit aceasta chiar daca n-am fi știut nimic; dar din nenorocire avem și documente istorice cari adeveresc acest prepus. Astfel cunoaștem, din întîmplare, o anaforă a veliților boieri și un ofis al lui Grigore Vodă Ghica cari veștejesc purtarea unui oarecare boiernaș dinspre Pitești, un vătaf de plai, care, împreună cu un altul, au siluit prin mâglisiri, cum zice anaforaua, și mai ales prin îngroziri, pe moșnenii Caineni să vânză moșia lor moștenească prințesei Frusina Șuțu, adică: Întâi au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul de a culege încă de azi rozele vieții, care se veștejesc foarte repede, propunerea unei arte de a te bucura pe deplin de un prezent necontaminat de ideea sau frica de moarte, înțelepciunea unei plăceri obținute prin punerea de acord cu lumea în dimensiunea momentului, bucuria neumbrită de niciun nor obținută
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
propui un scop, timpul, În loc să crească, scade.” (Rivarol) „Cu momentul În care ne naștem timpul Începe să ne ia viața Înapoi.” (Seneca) „Degeaba ne-am tângui, degeaba ne-am zbuciuma, degeaba am Întreba; răspuns nimeni n-o da. De ce se veștejește floarea, de ce tace privighetoarea, de ce sacă izvorul...” (M. Sadoveanu) Timpul face și desface. (Timpul este făurar, putând, de exemplu, consolida sau amplifica sentimentul de prietenie dintre doi oameni, dar tot el poate să accentueze eventualele animozități dintre aceștia.) Făcându-ți
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sub raport logic. Dar la fel de importantă este și obținerea unei stări de relaxare, de liniștire a minții, În absența căreia gândirea nu se mai poate concentra, Își pierde controlul raționamentelor; mai mult chiar, gândirea se tensionează, se Întunecă sau se veștejește sub efectul perpetuării acelorași conflicte interioare. Μ Ingratitudinea Îmbracă multe forme, dar una dintre nedreptățile cele mai revoltătoare, care frizează chiar absurdul, este cea exprimată de proverbul: „Bine faci, rău găsești”. Cum s-ar putea explica această situație paradoxală? Se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din jur, „copii de moți pe străzile din Cluj” cerșesc de la „domni cu monoclu și doamne vopsite”, trec femei în „zdrențe negre, zdrențe hâde”, căci „nu e lumea de mătasă”, iar o doamnă se plimbă în „caleașcă parfumată”. Azi fabrica „veștejește fața”, dar se anunță un mâine cu „albă pâine” sau moarte: „Tren, vine tren negru./ Aduce lumină./ Vin oameni noi, elei, elei,/ Tren vine, tren negru” (Trenul). Prin vechiul „oraș bolnăvit” se mișcă oameni stinși, în timp ce din apusul însorit vine
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
prin acest hrisov, cel care fusese ales de Dumnezeu, încă din „pântecele mamei sale“ și fusese dăruit cu domnia și cu voievozia țării, știind că „nici o slavă nu stă neschimbătoare pe pământ și cu moartea neîmpărtășită, ci ca floarea se veștejește și ca umbra trece“, a zidit o biserică în târgul Iașilor, cu ajutorul Maicii Domnului, căreia i-a și închinat-o, dăruind bisericii un sat de moștenire, Toporăuți, în ținutul Cernăuți. Tot acum, ctitorul își închină lăcașul „la sfântul și preaslăvitul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]