128,121 matches
-
să mai reducă astfel din distanță față de realitate și relevanță. Nu de alta, dar din câte îmi aduc eu aminte din vremuri de demult, Rawls (a no no reading otherwise) era mai interesant/captivant decât orice număr de dileme mai vechi sau mai noi. Evenimentul este o dovadă că se poate face și o dezbatere relevanță ; chiar dacă sunt argumente familiare unora sau altora, este necesară readucerea lor în spațiul public. Also... o dezbatere nu trebuie neapărat să ducă la schimbarea unor
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
nobilă seninătate. Apropierea sa de cărți nu lasă să se întrevadă nici o crispare, nici o tensiune alta decît aceea a căutării pasionate a formelor purtătoare de sens. A trăit toată viața printre rafturi de bibliotecă - în apartamentul său genevez din "orașul vechi" se pătrundea printre șiruri de volume așezate de-a lungul pereților, în biroul său erau pretutindeni cărți așteptând prietenoase să se deschidă. Criticul și profesorul au rămas fideli acestei comunicări generoase în calmul ei suveran, întemeiat pe o mare încredere
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la Bernea. Undeva la mijloc, cu disponibilități egale pentru expresia exuberantă și pentru recluziunea reflexivă se situează
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
și ca factor activ în gestionarea și transmiterea patrimoniului. Performanța lui Vasile Parizescu și a lui Marian Constantin stă tocmai în această demonstrație că spațiul culturii este mult mai amplu, mai nuanțat, mai flexibil și mai viu decît o spun vechile manuale și la fel de vechile mentalități și ideologii.
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
în gestionarea și transmiterea patrimoniului. Performanța lui Vasile Parizescu și a lui Marian Constantin stă tocmai în această demonstrație că spațiul culturii este mult mai amplu, mai nuanțat, mai flexibil și mai viu decît o spun vechile manuale și la fel de vechile mentalități și ideologii.
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
Gabriel Dimisianu Aflu din ziare și de la televizor că edilii constănțeni și-au propus să restaureze orașul vechi, acela pe care l-a evocat Pavel Chihaia în romanul Blocada. înseamnă că ar putea să învie și ceva din farmecul de odinioară al acestei zone a Constanței. Cu străzile ei înguste și în pantă, curgând toate către port, cu
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
Este mare păcat să se deprecieze, cum se întâmplă acum, și până la urmă să dispară, ceva ce a fost bine conceput și înfăptuit, în urmă cu un secol și jumătate. Mă gândesc, de pildă, la perfecta ordonare a străzilor brăilene vechi, dispuse în semicerc și radial, proiectare-unicat în urbanistica noastră, după cât știu. Clădirile noi, anostele blocuri implantate fără noimă amenință să strice armonia acestui spațiu. Străzile în semicerc pleacă de la Dunăre și ajung riguros tot la Dunăre, în volute din ce în ce mai largi
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
inimă a orașului care este splendida piațetă a Sfinților Arhangheli. Aceea cu ceasul, cu fântâna țâșnitoare, cu bisericuța din secolul XVII, fostă geamie, cu statuia lui Traian. La est curge, ordonator, marele fluviu. Ce s-a clădit mai temeinic în vechea Brăilă este expresia unor vremuri de bunăstare și chiar de bun gust. S-a construit cu larghețe dar fără stridențe, cu elemente stilistice de neoclasic târziu și de art nouveau. Oamenii cu dare de mână ai timpului erau preocupați, desigur
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
aș spune. Specie literară de care, pînă mai ieri, sînt convins, nimeni nu avea cum să audă pentru că nimeni nu o născocise. Ne-o propune însă, cu eleganța gestului ce-și uită forța de noutate, consumîndu-se cu noblețea unui fapt vechi, Sanda Nițescu, scriitoare și pictoriță de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîțiva ani în urmă - Un fir de mărar și
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
pal, mimează hîrtia pătată de magic-banala băutură. Mai mult decît un jurnal de cafea, un jurnal-album: textul e însoțit de schițe ale autoarei, simultane cu nașterea însemnărilor, și de fotografii ale cafenelelor pariziene, toate trecute în ton sepia, sugerînd nu vechiul, ci aceeași cafea. Care, ne atrage atenția autoarea, la Paris nu e deloc aceeași cu cea de la noi, pentru că francezii nu beau cafea turcească. În schimb franceza e singura limbă în care băutura și locul unde se bea ea poartă
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
și, se pare, ne-a cuprins pe toți. Să vină sfîrșitul lumii? În ideea că așa ceva nu e de ignorat, cei care au lucrat la cartea aceasta s-au hotărît să salveze ce se poate și au adoptat o soluție veche, dar sigură: au construit o arcă. Aici apare însă o întrebare de o zguduitoare legitimitate: ce urcă pe arcă? Și a urcat, sub forma textului, aproape orice: scrisori, fragmente de jurnale, fișe de observație etnologică, nenumărate și felurite liste de
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
nostru. Arca lui Noe deschide gustul către fantasticul banalului: pe prima copertă a cărții, un dulap gol, pe ultima, unul invadat de obiecte, mai toate inutile. Reușită sugestie, pentru că aceasta se și întîmplă în carte. E destabilizată apoi o știință veche și respectabilă precum etnologia, preocupată de tezaurizare, uitînd însă de prezent, de Coca-Cola, cu privirile țintă în urmă, către neolitic. "Prezentă, nenumită, dar resimțită, o nouă disciplină vine să dubleze etnologia clasică aflată în plină criză de concepte, de metodă
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
care încearcă să profite în diverse moduri de femeia care-i privește inițial la televizor, e cam prea facilă, naște prea ușor analogii cu similare situații politice - siluirea României de către ideologii divergente, dar cu scopuri comune, e o temă destul de veche. Teatru și dans Gigi Căciuleanu e unul dintre cei mai apreciați dansatori și coregrafi contemporani, Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor în Franța, fondator al unei companii care-i poartă numele, director al Baletului Național din Chile și încă multe
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
Cu o brumă de limbi clasice și de cultură umanistă. A doua cauză ține de ofertele de după absolvire. Deloc tentante sînt tocmai acelea care ar presupune, de exemplu, stabilirea textului în vederea unei ediții critice ori descifrarea unor manuscrise (sau texte) vechi, ambele întemeiate pe erudiție și minuție. Acestea nu se plătesc (decît precar), nu aduc glorie, nu atrag în vreun fel. Nici profesoratul nu mai este la modă. în schimb jurnalismul literar captează anual pe cei mai buni absolvenți ai noștri
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
de Cercetare a devenit aproape o sinecură. La drept vorbind, nimeni n-are nevoie de munca ta. Iar în edituri sînt alte lucruri de făcut decît o editare impecabilă. în aceste condiții, numeroase ediții critice stau neterminate. Aproape toți autorii vechi au fost cîndva în atenția editorilor. Nici unul n-are însă o ediție critică încheiată și ireproșabilă. Nici Eminescu! Cenzura a avut și ea un cuvînt de spus. Nereluate, după 1989, destule dintre edițiile critice anterioare au mari lacune. Politica editorială
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
o aplecare către prețiozitate - care evoluează simultan cu direcția opusă, de accentuare a caracterului oral, popular și chiar vulgar, fără ca una să o stingherească pe cealaltă. Prețiozitatea se manifestă în mod tipic în tendința de a substitui prin neologisme elementele vechi, chiar acolo unde ar fi preferabil să se păstreze distincțiile semantice și mai ales stilistice. în cazul dat, impunerea perechii dificil / facil se justifică destul de bine prin dorința vorbitorilor de a evita o polisemie uneori supărătoare a termenilor greu / ușor
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
Antropocentrism și frică de moarte, de aici se naște obsesia perenității artei... Și mai e ceva. Cred că oamenii viitorului vor fi din ce în ce mai puțin aplecați spre trecut. Acum 700-800 de ani, era posibil să-ți întemeiezi cultura pe gândirea mai veche de o mie de ani a anticilor. Cei ce vin cred că vor consuma în primul rând produsele simbolice ale epocii lor, nu ce le lăsăm noi. - Ați scris, cu mulți ani în urmă, un text în care arătați de ce
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
în el pot fi citite ca înșiruire de note zilnice; ele urmăresc istoria dintre 1990 și 1997 și o fac cu intensă participare emotivă, cu atașament explicit de partea unei cauze politice bine definite și cu o repulsie nedisimulată față de "vechiul regim" prăbușit în 1989". Articolele în cauză, apărute în ritm hebdomadar, se înscriu - urmăm sugestiile d-lui Mihai Zamfir - pe două coordonate, ambele inconformiste. Natura lor literară e, cu cochetărie, declarată "inactuală", în virtutea lapidarității și a aspectului lor "fragil", de
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Jacques Le Rider este o mai veche cunoștință a cititorului român - și totodată o referință importantă a interesului pentru spațiul Europei Centrale, interes care a început să se manifeste puternic, în ultimii ani, și în cultura română. Decalajul față de debutul european din anii '80 al acestui fenomen
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
Geografia simbolică e legată de importanța locului însemnat, reper peisagistic al realității căutate cu ardoare de contemplativ. Legendarul românesc al întemeierilor monastice trece în carte printr-o decriptare a sensurilor de o neașteptată prospețime. E fascinant felul în care legende vechi românești primesc o lectură ce le integrează unui amplu discurs, de natură teoretică, despre geografia simbolică. Insistența cu care e prezentat episodul căutării locului de ctitorie în binecunoscuta legendă a Mănăstirii Argeșului, sau cel în care Ștefan fixează altarul viitoarei
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
pe-un ton grav de către Cosmin Gușă, ori cu unsuroșenia prematură a lui Codrin Ștefănescu? La aceste capitole, există indivizi mult mai bine calificați, dar ei nu sunt neapărați sprijinitorii premierului. Ceea ce i-a reușit lui Băsescu - și anume, eliminarea vechii gărzi folosindu-se de scripeții tinerilor lupi - n-avea cum să-i reușească lui Năstase. între altele, pentru că P.S.D. este, cu adevărat, un "partid de mase", unde mișcările de trupe se desfășoară mult mai lent. Cum la capitolul reformei și-al
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
masă și, cum el avusese dreptate în legătură cu copiii, Hellen s-a dus la oraș și și-a făcut operația necesară, așa încît totul era okay, cu adevărat okay, ea era toată ziua ocupată, ceea ce ușura situația, el era de modă veche la pat și afară din pat, nu agrea prezervativele și alte chestii de felul ăsta, așa încît totul mergea bine, adică mai mult decît bine; ceea ce e bine. O dată pe săptămînă se duceau la cinematograful în aer liber, cu camioneta
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
După care se lăsa din nou purtată de muzică, își învîrtea ochii în cap și dansa și se rotea sub privirile inocente ale propriilor ei fiice. în acele momente, Hellen părea un copil, s-ar fi zis că regăsise o veche versiune a ei însăși, strivită de adulta care fusese nevoită să devină. Nissy Poe nu cînta niciodată pentru mama ei, dar se ducea la Jefferson Lick să caute singurătatea și numai acolo, departe de lume, ocrotită de monstrul apocrif, dădea
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
inimă cu un cuțit mare de bucătărie. Muriseră aproape fără să se trezească din somn. Dar John Poe avea beregata tăiată și, după vraiștea din cameră, era clar că momente lungi se zbătuse prin încăpere, înainte de a se prăbuși peste vechiul televizor. Ecranul aparatului era mînjit cu sînge, iar el zăcea la picioarele măsuței, într-o baltă vîscoasă, mlaștina vieții lui pierdute. Hellen nu era în casă, dar Nissy a descoperit-o curînd, pentru că și caprele fuseseră cu toatele omorîte, iar Hellen
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
normal! Este mult mai ușor să fii ciudat. [...]. Edward nu este nici pe de parte un tip energic. Nu este tipul care trebuie să cîștige o luptă. Adrian (Lyne, regizorul - n.n.) îmi spunea tot timpul " Nu, Richard, nu! Acesta este vechiul Richard. Acum am nevoie de noul Richard! Nu-l vreau pe cel care ar putea să fie mijlocaș. îl vreau pe cel care privește meciul!". Deci, însușirea omului de rînd este cea de care avem nevoie în acest caz". în
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]