247 matches
-
principală - concepția ei de viață, moștenită de la părinți, o face și mai bătrână. Cât despre coana Anica, mătușa prin alianță, prin mezalianță, cum zice Adela, ea nu există, sau există preistoric. Trecută mult de șaizeci de ani. Fiică a unui vechil, ajuns proprietar mare. Măritată acum o jumătate de secol cu un frate al doamnei M..., iubitor de arginți. Văduvă din timpuri imemorabile. Păstrează, indelebilă, marca familiei de origine. La masă, își ajută furculița cu mâna stângă. (Adela își mușcă buzele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
văzu pe Otilia, care îl privea îngrijorată, își dădu numai-decît seama că ar fi umilit-o, scoțând în evidență micile escrocherii pe care le îngăduia din cauza ei. Scoase portmoneul și dădu comisionarului banii, iar scrisoarea o vîrî în buzunar. - Este vechilul de la moșie, minți el celorlalți, care a venitși-mi cere să cumpere niște materiale. Evident, Stănică nu se sinucise, dar nu disprețui să apeleze și la "părinții denaturați", în numele "fiului" său de o lună. Simion refuza casa și se uita urât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fetița îi ține ca pe o comoară: Dacă vreți, plătesc la preț de restaurant peștele prins. Dar nu renunț la plăcerea de-a pescui. Inginera mai vrea să spună ceva; o voce severă, înclinată spre poruncă, trădînd o atitudine de vechil. Doamnă... se uită Mihai la ea lung. Nu fac uz de faptul că, pe cînd dumneavoastră jucați șotron pe asfaltul Pașcanilor (Mihai a aflat că ea e din Pașcani), eu căram pămînt cu tata și cu alții, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ulterioară, vorbele auzite i-au întărit încrederea în sfatul mamei. Există o anume răutate nativă? Da! "Cătrănit în răutate", s-a exprimat o dată Tamara despre el și Ana. Așa-i, Ana se dovedește tot mai des a avea ceva de vechil în ea. Cu două zile în urmă, duminică dimineață, a venit la Mihai în cameră și i-a spus: "du-te la lapte". El era treaz de la miezul nopții și scria. Abia își intrase în ritm și ar fi scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
specializată, dar ei aveau mandate limitate ca obiect și durată și erau revocabili, obștea rezervându-și dreptul de a controla permanent și direct modul în care aceștia execută sarcinile. De exemplu, cei care executau hotărârile luate de obște se numeau vechili (Stahl, 1998, vol. II, pp. 42, 52). Acești vechili, care inițial erau doar aleși sătești, devin treptat funcționari sătești, principalele sarcini fiind în legătură cu obligațiile impuse de către stat. Statul începe prin a recunoaște și reglementa funcționarea câtorva dintre aleșii satului, fără
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
durată și erau revocabili, obștea rezervându-și dreptul de a controla permanent și direct modul în care aceștia execută sarcinile. De exemplu, cei care executau hotărârile luate de obște se numeau vechili (Stahl, 1998, vol. II, pp. 42, 52). Acești vechili, care inițial erau doar aleși sătești, devin treptat funcționari sătești, principalele sarcini fiind în legătură cu obligațiile impuse de către stat. Statul începe prin a recunoaște și reglementa funcționarea câtorva dintre aleșii satului, fără a se amesteca în alegerea lor. Este vorba în
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
întotdeauna nemulțumiri, acestea au fost rezolvate prin negocieri repetate la nivelul confederal. Însă, în episodul descris mai sus, satul Poenari respinge judecata confederației și face recurs la aranjamente instuționale mai largi decât confederația. Tendințele de acaparare individuală se manifestă simultan: vechilii, reprezentanții care luptaseră în procesul pentru apărarea Vrancei, ridică pretenția pentru avantaje personale sub formă de donații din averea devălmașă a Vrancei către persoane ca posesiuni individuale (30 lei munte „se lasă” „pentru ostenelile sfinției sale părintelui Șerban, umblând pentru noi
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
interesele personale ale colegilor, măruntele lor învârteli, afacerile semilegale pe care le fac cu acordul tacit al celorlalți. Va vedea și cum se redefinește omul politic ajuns pe scaunul de deputat: nu ca un ales, ci ca un stăpân. Un vechil pe moșie. Orice fire cu un strop de simț etic ar ceda. Ar lua-o razna, și-ar da demisia sau ar încerca să-și reformeze colegii și abia apoi ar lua-o razna. Munca de gunoier e de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
putință. Trebuie să mărturisesc sincer și bărbătește că don Muñagorri (fără doar și poate, un cabanier demn de toată lauda) e un amftrion posac și neatent. Aproape că nu ne-a adresat nici o vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei cu Carlos Anglada, ce se producea treptat chiar pe moșia sa. Pe când jos defilau animalele, negre sub soarele În agonie, sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și ocazii în care întâlnirile puteau fi solicitate de un număr mic de membri ai obștii, iar convocarea se făcea din vecin în vecin (Stahl, 1998, vol. II, pp. 39-40). Hotărârile obștii sătești erau puse în aplicare de funcționarii sătești, vechili aflați sub controlul obștii . Vechilii aveau mandate de scurtă durată care puteau fi oricând revocate de obște. Aceasta exercita controlul asupra modului în care vechilul se achita de sarcinile ce-i erau trasate. Odată ce atribuțiile obștii se centrează din ce în ce mai puternic
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
puteau fi solicitate de un număr mic de membri ai obștii, iar convocarea se făcea din vecin în vecin (Stahl, 1998, vol. II, pp. 39-40). Hotărârile obștii sătești erau puse în aplicare de funcționarii sătești, vechili aflați sub controlul obștii . Vechilii aveau mandate de scurtă durată care puteau fi oricând revocate de obște. Aceasta exercita controlul asupra modului în care vechilul se achita de sarcinile ce-i erau trasate. Odată ce atribuțiile obștii se centrează din ce în ce mai puternic pe obligațiile impuse de către stat
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
1998, vol. II, pp. 39-40). Hotărârile obștii sătești erau puse în aplicare de funcționarii sătești, vechili aflați sub controlul obștii . Vechilii aveau mandate de scurtă durată care puteau fi oricând revocate de obște. Aceasta exercita controlul asupra modului în care vechilul se achita de sarcinile ce-i erau trasate. Odată ce atribuțiile obștii se centrează din ce în ce mai puternic pe obligațiile impuse de către stat, funcționarii sătești devin funcționari de stat. Calitatea de funcționar de stat presupune permanentizarea mandatelor și recunoașterea oficială a funcțiilor. Recunoașterea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
întrebare: Ce să scriu. De ce să scriu, nu mă întrebam. N-aveam nimic de răzbunat, nici nu simțeam că trebuie să vorbesc despre osemintele bunilor mei vărsate în mine, vârsta testamentului era departe. Tatăl meu nu spintecase burta boierului sau vechilului în timpul răscoalei, să bage fasole în ea, și nu știam nici cine e bunicul și cum trăise el, nu-mi povestise nimeni nimic. Nici pe bunica n-o cunoscusem, muriseră de tot, niciodată n-am știut nici măcar cum îi cheamă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răspunse râzând Tudorița. Și așezându-se alăturea, pe divan, deodată își schimbă glasul și începu să-i spuie o taină mare. Vartolomei, tatăl lui Ștefan, era un vântură-țară și a colindat multe târguri și sate, ba ca notar, ba ca vechil, până ce, la urmă căzând tot mai tare în patima beției, a ajuns să nu-l mai primească nimeni; și s-a întors iar în târg aici... Cu un singur băiat a rămas, cu Ștefan, și pe acesta l-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a apucat-o de gușă ș-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji... Când s-a arătat prin odăile de dindos, Cristina, fata pândarului, cu fusta ei înfoiată și cu ciuboțele galbene, a băgat-o numaidecât în samă Alexa, vechilul cel bărbos al lui Canta. Și dintrodată a părut a o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de sfat furtunos între cucoană și boier, după care s-a înfățișat Alexa Grecu ș-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
război, nu concepea ideea de egalitate. În timpul comunismului a dobândit-o: ideea, nu realitatea! — Ideea, poate... răsuflu eu ușurat. — Și nu văd de ce ne-ar fi dor de țăranul cu căciula în mână și capul plecat în fața boierului ori a vechilului. Dor de România de atunci. Egalitatea aceasta virtuală, egalitatea în drepturi e absolut necesară societății moderne. Asociată ideii de libertate, ea nu putea fi cu adevărat aplicată în timpul comunismului. Abia de acum încolo există o șansă ca aceste principii, vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
făcuse dovezile. Pe la conac insă nu se ducea decit rar. Frumoasa moșiereasă țipa că-i trădător și dezertor, și Lică îngălbenea la gândul pedepselor ce-i pândesc pe dezertori. Acolo, la logo-feție îsă, Lică ținea bine locul lui Ștefan, primul vechil. Hallipa făcuse cu conștiința lui o tranzacție: ,,De-i vinovat, se va răfui la timp cu cei în drept". Până atunci obținuse de la comandament să-i fie lăsat la dispoziție. Lică fusese deci nevoit să descopere farmecul satelor. Printre săteni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care mi-am amintit și eu. La „Carte de judecată” dată de Divan, în care se spune: „S-au giudecat de-o parte breasla armenească de aice din Iași cu svințiia sa părintele Nicodim egumenul mănăstirii Golia, cari au ieșit vechil (apărător) din partea egumenului de la mănăstire Bărboiu pentru un loc de casă de pe Ulița Podului Vechiu, ce-l stăpînesc armenii”. Am povestit și călugărului gândurile ce mă frământă, iar el îmi atrage atenția asupra faptului că egumenul Bărboiului, deși nu deține
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
În revistă cîteva caiete de regie care au fost publicate la noi, de-a lungul...ultimului secol, am depistat, pe lîngă ideile novatoare, valabile, și catalogări debile, eronate. Exemple? Fie : Soare Z. Soare, În 1926, spunea „toate personagiile sunt bune. Vechilul care ia locul stăpînilor e un om bun și muncitor. Stăpînii care pleacă sunt și ei oameni buni”...Chiar așa? Asta-i esența piesei Livada..., o bunătate generalizată? Marele teatru nu-i maniheist. De asemenea, minunatul om de teatru Victor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Muzeul?! Mè strèduiesc sè fiu atent la cuvintele ei, dar acestea, neascultètoare, i se evaporè de pe buze că într-un abur cețos ce mè învèluie cu fiorii dulci ai unei promisiuni deșarte, Grigorescu, culorile blânde de varè calmè, portretul unui vechil, nu-i rețin numele, controversă din jurul acestui tablou, eforturile pe care Muzeul le-a fècut că sè-l achiziționeze, Matei e departe, urmèrind-o vrèjit, felul în care alunecè în el însuși, conștient de riscul la care se supune, tulburându-l profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
uriașă pelerină verde pentru Satana: pentru săvârșirea fărădelegii și a păcatului, pentru cei care se Îndoiau de ordinea religioasă și publică; mai presus de toate, pentru cei care se Îndoiau de Însăși ființa umană, aleasă de Dumnezeu ca supraveghetor și vechil peste restul creațiunii. Am putea crede că acum, de vreme ce supraveghetorul a inversat vechiul raport al naturii cu civilizația, asemenea temeri și uri superstițioase față de sălbăticie s-au stins - mai cu seamă, corolarul lor indispensabil, ideea că virtutea și frumusețea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
obsesia timpului pierdut. Pentru intelectual, timpul este un element care trebuie stăpânit, organizat, o formă de proprietate sau o investiție obligată să producă rezultate. Intelectualul, știm bine, este un individ care își ia iluziile drept adevăruri. Și cum se consideră vechilul unui spațiu ideologic nelaîndemâna oricărui muritor, în care timpul capătă identitatea vidului advers și domesticit, această „materie“ trebuie modelată organic, împotriva delirului, a oricărei deraieri care ar descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
veninos prin ipocrizie, o viclenie de curte îi otrăvește pulsiunile emascu late. Discernământul nu e de căutat printre indivizii aceștia care nu suportă existența decât imaginând-o ca pe o moșie „intelectuală“. Asta înseamnă că o cultură majoră dispune de vechili luminați... Între străini, românul se laudă cenzurat, își dă importanță uzând de eufemism. Faptul că nu se poate exprima firesc în limba țării de adopție îl îmblânzește, așa încât se comportă cu precauție, de parcă ar fi de sticlă, își admiră stăpânii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
era mașină de scris, nici tiparniță, cu toate că foamea de citit era mai mare ca oricând. Nu era nici Casă de Cultură sau de Incultură, cum vreți să-i ziceți în doi peri, nici lecții de partid, iar administratorul se numea vechil, parcă. Așteptați să cânte mai întâi cornul, să-i răspundă alt corn și altul și așteptați mai apoi să intre căprioarele. Doamnă contesă, dumneata ochești o căprioară și tragi prima săgeată. Nimerești. Așa scrie în text, de fapt. Vei fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că mănăstirile noastre se aflau sub stăpânirea deplină a egumenilor și suita lor trimiși de la mănăstirile locurilor sfinte cărora le erau închinate. Ca atare, aceștia se comportau ca și cum s-ar fi aflat pe propriile lor moșii. ― De fapt, erau niște vechili cărora trebuia să le dea ascultare călugării, țiganii robi, poslușnicii, precum și țăranii din satele ce se găseau pe moșiile mănăstirești. ― Fiindcă veni vorba de poslușnici, părinte, mi-am adus aminte de o poruncă a lui Grigore Ioan Calimah voievod din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]