1,781 matches
-
naștere, pentru cel care s-a născut cu concluzie în Eminescu: "...Mai fericiți aceia ce n-au mai fost să fie/ Și din a căror leagăn nu s-au durat sicrie." Căci noi suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând o taină într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au plecat și mingea de fotbal cu bej și negru, de la Teo, colegul meu de bancă, și fâșul verde pe care l-a murdărit David cu tempera, și nenumă rații struți-marionetă de la mare, cu ițele încurcate și handicap motor pe vecie, și lanterna pe care am primit-o de la Moș Crăciun odată, Dumnezeu știe când... Un cimitir de obiecte expirate. Stricate. Fără folos. Cu siguranță și grimasa mea era acolo. Cu siguranță. În stinghereala generală, oribil alimentată de ochii apoși ai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu mai erau, era lămâiul mic, primit în dar de la Alexandre și crescut în ghiveci, în bucătărie, înainte să fie replantat acolo, la jumătatea lumii ei de flori și gâze și demoni închiși în cutii de pălării și ascunși, pe vecie, sub pat) se descălțase. Tot ca atunci. Ca atunci când erau tineri și venea la ea, câteodată, dimineața, cu gleznele încă umezite de rouă și reci ca de gheață. Pleacă de-aici, râdea ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
În timp, a permanen?ei umane În ipostaz? de gand, de idee, de spirit idee pe care Eminescu o subliniaz? adesea În crea?ia să: A afla „sâmburul lumii / Tot ce-i drept, frumos ?i bun", „a ? ine lumea ?i vecia Într-un num?r" {Scrisoarea I") sau a strânge, În chip metaforic, toate stelele cerului Într-o oglind? de aur (precum magul egiptean din „Memento mori") reprezint? unicul mod prin care fiin?a uman?, supus? trecerii timpului, ca ?i zidurile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
adev?rul lumii, ??trânul În?elept, sub a c?rui frunte „viitorul ?i trecutul se Încheag?", „dezleag?" enigmele lumii („noapteaadânc-a vecniciei") pentru c?, a?a cum „Atlas În vechime sprijinea cerul pe um? r", „a?a el sprijin? lumea ?i vecia Într-un num?r" -, el este singurul care poate În?elege z???rnicia existenței efemere a fiin?ei umane: „ În prezent cuget?torul nu-?i opre?te a sa minte ??i-ntr-o clip? gându-l duce mii de veacuri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
descinde din esen?a superioar? a demiurgului: „ ??-n lumea dinafar? tu nu ai mo?tenire, A pus În tine Domnul nemargini de gandire. [...] Ast? nem? rginire de gand ce-i pus?-n ține O lume e În lume ?i În vecie ?ine ". (Povestea magului c???tor În stele) Este aceasta povestea pe care prin?ul f??? stea o afl? de la b?trânul mag ce domnea „cu-adânc?? ?i dreapt?-n?elepciune" demult, când lumea tr?ia În vremea de aur a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
stele le scap???-n cale"), asemenea unor boabe de rou? preș?rate pe pânză cerului („Stelele nasc umezi pe bolta senin?"), b?tând, preschimbate În gânduri, la poarta ve?niciei („Pref? cute-n stele de-aur merg pân'la-a veciei u??") sau arzând În dep?rt?ri pan? ce pier („...ard dep? rt?rilor / Pan? ce pier"), stelele sunt În poezia eminescian? metafore ale luminii. Semnifică?iile acestui topos poetic sunt multiple: s?la? al sufletelor, Întruchipeaz? efemerul existen?ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nemiloasă, cadou de la mizeria satului În care trăise și Își desăvârșise cultura. Iar ce l-a apucat pe el În armată, pe când traversau un pod, a fost febra, mai bine zis delirul datorat febrei, lucru care l-a marcat pe vecie, pentru că oamenii de la țară știu de frica delirului, ca de frica par ti dului... Era un fel de briză puturoasă pe podul de la Mărăcineni, care venea dinspre abatorul din zona industrială, dar numai noaptea, când ăia probabil că aeriseau halele
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
până la orgiile bacan telor și sfintele taine ale lui Isis și Osiris. în puținele lui cuvinte, Păpădie îmi transmitea o experiență extatică, una din acelea, rare, care te izbesc cu fața în dușumea și te lasă mut, idiot, marcat pe vecie cu pecetea împerecherii sacre. Ce s-a întâmplat cu cocoșata? am întrebat. A stat și s-a uitat o clipă lungă în gol. — E îngropată la Eternitatea. A fost o treabă după revoluție cu blocurile și n-au mai ținut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
intrat Mulți copii mici a tăiat Până la 14.000 Toți mărunți și mici copii. De la 2 ani și mai în jos Ca să-L afle pe Hristos. Pe Hristos nu l-au aflat Dumnezeu L-a apărat Și de-acum până-n vecie Mila Domnului să fie Cu dar și cu bucurie (vorbit:) Ce dar și ce bucurie a fost Nașterea Domnului! Acel dar și acea bucurie Să fie și în casa aceasta!” Cele mai numeroase și cele mai bine păstrate sunt însă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Nishiyama. Și dacă s-ar fi întâmplat una ca asta, nici sinuciderea mea n-ar fi șters rușinea. Dispariția mea nu numai că ar fi atras și moartea mamei, însă ar fi rămas ca o pată pe numele tatălui, pe vecie. Știu că aristocrații nu mai sunt ce-au fost cândva, dar dacă tot trebuie să dispară, măcar să dispară elegant. Nu mi-aș găsi liniștea pe lumea cealaltă dacă ar trebui să-mi ispășesc astfel vina de a fi provocat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dacă este citită astfel, e teribil de plictisitoare, plină de banalități. Poate și pentru că nu prea înțeleg eu problemele legate de economie. O știință care nu face altceva decât să sublinieze că ființele umane sunt avare și vor rămâne pe vecie așa nu prezintă interes pentru o persoană care nu e avară, chiar dacă se ocupă de dividende sau alte aspecte importante. Totuși, când am citit cartea, am simțit o emoție ciudată, însă din alte motive - curajul extraordinar al autoarei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aflarea poziției oficiale, normal ar fi fost să fie întrebați cei care, potrivit legii, sunt responsabili pentru politica externă a țării: președintele, premierul, ministrul Afacerilor Externe. Las' că dacă patriotismul e întrupat de naționaliștii-xenofobi de studiou, eu mă lipsesc pe vecie de astfel de sentimente! E limpede, prin urmare, că altceva s-a urmărit prin selectarea acestor creaturi. și anume, să se creeze o psihoză din care să rezulte că evenimentele dramatice din Kosovo sunt doar preludiul marii tragedii pe care
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
Iar fetele... coboară.../ Șoseaua urcă spre Voineasa/ Și Lotrul curge spre Brezoi.../ Iar mirele/ Și cu mireasa/ Din carul nou cu patru boi -/ Un dar de ziua nunții lor -/ Zîmbesc șireți/ Și fericiți,/ Că grație turiștilor/ Au fost uniți/ în vecii... vecilor!...".Casele memoriale de la bloc în timp ce masa poetului e o ipostază a spațiului public, biroul sobru al prozatorului își apără intimitatea, șoapta: "încep acest jurnal cu gîndul să-mi spun aici tot ce am în inimă și-n suflet - o
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
am spus eu, stai cuminte culcat aici. Nimeni n-are voie să te mănânce și nici praful nu trebuie să te acopere. Tu ai adus fiorul de amour fou în viața mea, iar pentru asta trebuie să fii păstrat pe vecie. Am alergat spre salonul de înghețată cu cele două broșe și colierul. Milena și Andrea încă mai erau acolo. Ocupate tot cu scrisul cărților poștale. - Să nu plecați, am spus eu, mă întorc imediat. S-au uitat una la alta
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Infernul ar putea fi o călătorie cu troleibuzul, pe timp de caniculă, la înghesuială, în picioare, călătorie stopată de un șir infinit de vehicule staționate în față. Timpul s-ar scurge ca pe pământ, ca în viață, calendaristic, dar pe vecii. Pentru feloniile de care voi fi dat dovadă, pentru forfanteriile, pedanteriile, indiferența față de semeni, cruzimile sentimentale, pentru prea multe articole binevoitoare, trageri la fit și dare după cireș aș putea fi condamnat ca, într-o altă existență să devin analist
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
elastic și acoperitor, o umbrelă potrivită semantic și ca dimensiuni. Să nu uităm că vorbim despre o poezie scrisă la sfârșitul unui mileniu și începutul altuia, după prăbușirea unui regim politic care a durat peste patru decenii (părând instalat pe vecie) și nașterea, în chinuri, a unei noi societăți; o poezie placată pe o realitate bolnavă, în care morbul totalitarismului și nervurile tranziției sălbatice se caută și se încrucișează maladiv. Iar simptomatologia clasică a milenarismului, febrele, așteptările înfrigurate ale unei iminente
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
de patrafir și de prescură/ și ce le-a mai venit la gură,/ cum cere datina străbună": "Fă, îți dezafectăm mașina,/ te fugărim ca pe Nadina,/ ca să te saturi de răscoală./ Civilizația rurală/ e concepută ca să ție/ din moși-strămoși întru vecie...". Evident, balada se încheie pe măsura egalității șanselor dobândite de Arabella odată cu intrarea în UE: "Reporterii-au ajuns în sat/ la timp s-o vadă pe-Arabella/ cum îi pălea cu manivela/ pe scăiețeni, care fugeau/ strigând ba Ťnu mai da
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
acoperite de noaptea fără pic de lună. În spate și la stânga se află satul În care a copilărit, acolo părinții lui, Victor și Maria, s-au culcat de un ceas, obosiți de la „făcutul” oalelor din lut. Tot acolo odihneau pentru vecie bunii săi bunici, Ghiorghi a dascălu’ și bunica Ileana , ce oameni și cât de dragi Îi sunt, mereu! Chiar În spatele său, la două sute de metri, Rică Olaru vedea cu ochii minții pădurea Mavrocordat, mirifica pădure a copilăriei sale, vedea și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un îndrăgostit care se întoarce la locul ultimului bun-rămas, se deplasa în zigzag: nu îndrăznea să înainteze în linie dreaptă și să ajungă prea curând la capătul pelerinajului său, și să nu mai aibă nimic de făcut după aceea pe vecie. Era limpede că sera nu mai fusese folosită de ani buni, deși își amintea foarte limpede că-i dăduse instrucțiuni bătrânului grădinar să aibă grijă de grădină și să vândă zarzavaturile în Brinac, la orice preț va putea obține. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
luptat pentru ea măcar o minută? Au stat la căldurică, iar alții și-au îngropat tinerețile în tranșee. Mai rău chiar, au rămas schilozi sau... Ce să mai spunem de cei care au mușcat din țărână străină... Au rămas pentru vecie acolo, fără mormânt, fără cruce, fără nume... Și ei sunt stăpâni, domnule! Uite la mine! N-am tremurat în fața glonțului și tremur în casa mea! Ce zile ai ajuns, Costache Vultur!”... Măriuca s-a întors din țarină și l-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Eu îs mai breaz? Am noroc de ciomagul ista din mână, că altfel... Au pornit călcând anevoie prin colbul șleahului... Pășeau în tăcere. Țăndări de gânduri - ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el!... Liftele iestea de comuniști or fi făcut blestemata ceea de întovărășâre în sat? Dar Măriuca? O rezistat în fața nemernicilor sau o dat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe un monstru insensibil, ca pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tot mai deslușit sunetul îndepărtat al cornului și numaidecât îi răspundea din fundul lumii, altul și apoi altul, repetat, vestind parcă irepetabilitatea destinului omenesc.” Soției mele Caietele lui Gerard Iubirea. Cred că totuși ea, iubirea, este cum spune poetul, “unica vecie dată nouă”. Orice s ar spune. În orice epocă. Indiferent de culoare, de nație, de religie sau de statut social. Numai ea și gustul nostalgiei după alte timpuri ne mai face capabili de a rezista durității cotidianului sau de a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]