1,315 matches
-
-ntr-o basma/ și-am plecat la moscova// la coadă la lenin, tată,/ mă îndrăgostii de-o fată// ce parșiv mausoleu/ era fată de liceu// și frumoasă și lăptoasă/ și fugită de acasă// nea vasile, nea blajenii/ mulțumesc de-așa vedenii// ea pisică eu motan/ la tătucul din borcan// ce cosițe și ce membre/ ce octombrie-n noembre/ când crezui că mă fac om/ ea-mi răspunse nem tudom/ când crezui că mă însor/ ea-mi răspunse nevermore”. Peste regretabilul malentendu
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității vieții. Toți sînt rafinați, numai că pe unii (pe cinici și lubrici) îi sufocă absurditatea vieții, iar pe ceilalți îi mîngîie vedenia unui sens. În fine, romanticul nu e moderat, iar cine n-are moderație e în condiție exaltată, adică în impuls de depășire a limitelor. Un cinic sau un lubric nu-și vor dori niciodată să-și depășească starea. De aceea
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
materie deci! - conform epifaniei finale. O materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej, iubita moartă, Salomea, renaște, grație devoțiunii Lale și a lui Stratis, într- o vedenie copleșitoare, suficientă spre a sfârși apoteotic romanul însuși. „Personajul acțiunii este Acropole. Ceilalți sunt marionetele ei”, precizează autorul (p. 34), pentru ca, într-o scrisoare din 1934, să-și mărturisească „ideea centrală”, care este „boala Atenei, boala de Atena”, mai presus
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
trezise calm: în timpul colapsului, pe când zăcea într-o baltă de sânge, îi apăruse, ca într-o viziune, „o strălucitoare livadă de portocali și o frumoasă fată blondă care-i făcea semn. N-a uitat niciodată fata blondă din viziunea sa”. Vedenia era cea a tabloului La Primavera al lui Sandro Botticelli, care stă în centrul romanului mai sus pomenit, o scriere evident postmodernă, prin rescrierea unor evenimente istorice în funcție de destinul personal al autorului, implicat în narațiune la multiple niveluri. Caracterul autobiografic
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
și vibrant unde aș zbura? Vreun adăpost uitat mi-ar aminti de vatra mea natală; Iar la drum de-ntors, apăsând cu talpa pedala și pârghia laterală, voi porni din nou în iureș pe șosea. Cuburi Să ne-mpăturim aripi de vedenii. Noapte. În colțuri, ușă peste ușă se lasă casele. Umbre stâlcite, mii. Felinar - flacără frântă. Cenușă. În odaie vântul lemnos cosește mobila. Oglinda cu greu mai ține masa, talger cu câteva cireșe. Fața mi-i ca smaraldul din vitrine. Tu
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
interior, de acel orizont de duh fără de care șirul zilelor devine o pacoste stupidă mergînd către nicăieri. Și cînd ochiul se închide, tonusul cade pînă la depresie cronică. Omul se prăbușește fiindcă nu mai are de ce să se agațe în cadrul vedeniei proprii. Din această categorie face parte Dan Iacob. Detaliul bizar e că deficiența în cauză nu e defect de conformație, ci ferment înzestrat cu virtuți culturale, orice ființă cu apetit umanist fiind atinsă de o deficiență similară. E îndeajuns să
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
îl rabdă în doze mici. Metanoia, dacă există, nu se numără printre experiențele pe care le are la îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu e un sentiment din a cărui tensiune să-și poată trage forța unei vedenii. Neavînd, așadar, predispoziții de dospire mistică, Dan Iacob e o natură meditativă de ordin liric, la care paroxismele de credință sunt înlocuite cu efuziuni de sentiment. Într-un cuvînt, Dan Iacob e un emotiv dornic de dispoziții plăcute în dauna
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
în averea lui -/ mesele sobre două trei fructe exotice pe platoul argintat/ și tot atîtea bucurii și tot atîtea cuvinte/ mișcările ridicole ale tacîmurilor în aerul închis/ și cuvintele încăpățînate care nu se mai descojesc/ iar sub fereastra mohorîtă lunecînd vedenia veacului:/ o terasă de marmoră întinsă cît o cîmpie la capătul căreia/ abia se mai vede un mercenar din ce în ce mai gîrbov îndepărtîndu- se/ abia se mai aud pașii lui din ce în ce mai străini”. Versul e lung: prelungit atît cît este nevoie pentru ca secvența
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
să ne povestească cum l-a văzut el pe Ceaușescu într-o mașină Dacia albă, alergat de altă mașină pe străzile Târgoviștelui. Toată lumea l-a luat peste picior, am facut mișto de el, fugi dom'le de aici, ai avut vedenii. Mai pe urmă s-a dovedit că de fapt nea Turloiu avea dreptate: chiar Ceaușescu era în acea mașină, l-au prins mai pe seară sus înspre munți, spre Pucioasa. Pe urmă noaptea am ascultat cum trec tancurile pe șoseaua
EMOȚIONANT. Mirel Palada, amintiri de la Revoluție: N-o să uit zgomotul toată viața. Șenile și război și moarte by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33399_a_34724]
-
în bătălia purtată de armata japoneză cu piloții kamikaze. De la Jiko află date semnificative despre tânărul trimis în misiune sinucigașă, mai mare ca ea doar cu doi-trei ani: pasiunea pentru filosofie, lecturi în limbile de circulație, cultura acumulată de timpuriu. Vedenia și detaliile aflate au impact profund asupra ei. Nao începe să observe și asemănările cu tatăl ei, care a primit același nume. Ea-i numește Haruki 1 și Haruki 2. În trei generații din familia ei, un tânăr se simte
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
oțel a firului țesut de arahnide. 8 Cf. Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. 3, literele P-Z. 9 "E destulă metafizica în a nu gîndi la nimic" crede poetul lusitan Alberto Caeiro. 10 Vocabulele "caleidoscop" și "arabescuri" ("vedenii arăpești"), tratate (al)chimic corespunzător, vor precipita, ipso facto, o artă poetica. 11 Într-un moment de empatie, J'ai ri, me voilà désarmé(e)!
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
ți se explică ce-i scris pe zid, lângă Școală, în centrul civic. Și înțelegi că e chiar a lor. NUME Seghedin, Bichiș, Debrețin - nume de sate și de orașe ce-și au vechimea într-o floare de nu-mă-uita. Ca vedenii prin loess-ul Mării Sarmatice. POTIR ÎN VITRINĂ domnului episcop Siluan Din el s-a băut la sfânta Cină. Ori în el s-a strâns „sfântul sânge”. Argint aurit și foi de acant. În el s-a păstrat prin trei
Geografia by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/3394_a_4719]
-
care Andreea Marin, cu un șperaclu în mână, era gata să intre în apartamentul lui Ștefan Bănică jr. din Bulevardul Unirii, deși deschisese ușa să o primească, așa cum se cuvenea, Camelia Constantinescu împreună cu fiul său și a ,Bănicului", Radu Ștefan.... - Vedenii de telespectator aiurit, m-a liniștit Haralampy. Chiar așa: oare începusem să am vedenii? Dar acestea sunt faptele, iar istoria le va judeca, precum FRF-ul, dacă domnul Mircea Sandu o fi văzut meciul-derbi-unicat în istoria fotbalului mondial, Rapid - Steaua
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
lui Ștefan Bănică jr. din Bulevardul Unirii, deși deschisese ușa să o primească, așa cum se cuvenea, Camelia Constantinescu împreună cu fiul său și a ,Bănicului", Radu Ștefan.... - Vedenii de telespectator aiurit, m-a liniștit Haralampy. Chiar așa: oare începusem să am vedenii? Dar acestea sunt faptele, iar istoria le va judeca, precum FRF-ul, dacă domnul Mircea Sandu o fi văzut meciul-derbi-unicat în istoria fotbalului mondial, Rapid - Steaua pe TVR1, desfășurat după regulamentul FR de Hochei, în timp ce, în auz îi va fi
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
cereau amendarea mea exemplară pentru opinii exprimate în presă. Asta așa, între noi, ,democrații" și ,toleranții"!) Uzând de trucurile unei retorici avântate, afirmi - trecând cu grație peste lipsa dovezilor, acordând o greutate imprudent de mare propriilor percepții, prejudecăți și chiar vedenii - un neadevăr cât casa: și anume, că ,o reclam opiniei publice pe Mihaela Miroiu" pentru vina de a fi o ,rescapată", o ,fiică a partidului" și pentru postura, doar de tine menționată, ,de a-i fi flancat altădată pe Gheorghe
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
-ți verifice dosărelul!, că uite, tocma-și ține conferința de presă în văzul televiziunilor... Da ce e cu televijănu' tău ? Tu nu vezi că suprapune imaginea cu a lu' Ticu Dumitrescu, la aceeași conferință de presă? Ce naiba se întâmplă ? Am vedenii ? - Nu, dragă e vorba despre o simplă transmisie tv live de la Circul ,Globus"... - Aha! Doamne-ferește, că deja începusem să mă speriu! Ia tăceți, doamnelor!, le strigă Coryintinei, Claustrinei și soacră-si... Auzi-le, mă: vorbesc despre spălatul rufelor ca despre
Cronica TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10750_a_12075]
-
văzuse un înger. La vârsta aceea, logica îți spune că cineva nu poate să vadă un lucru, numai el, singur, dacă ești și tu de față. Această logică nu m-a părăsit până astăzi. Ce mai știam eu, e că vedenia aceea cerească i-ar fi recomandat un anumit lucru, însemnat pentru ea, la care se referea des, dar pe care nu l-am ținut minte. Ascultam uimit, însă neîncrezător. De obicei, la vârsta aceea, ficțiunile sunt luate drept realități. Mie
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
multă, agitată. Într-un val de bucurie E Canada prinsă toată. Vălmășaguri de culori - Zi de joc și sărbătoare: Halloweenu-i nebunie Pentru mic și pentru mare. Peste tot, Dracula-n frunte - Măști din lumea cu strigoi, Cu stafii și cu vedenii Ce-și arată dinții goi. Zarvă, zarvă și iar zarvă - Cete de copii, coloane; Bat la uși și bat la porți Primesc fructe și bomboane. Simt colindul de la noi Pe sub marile căciuli. Lumea-aceasta este plină De povești, cimilituri... BUJOR
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
aliterație. Detaliul remarcabil este că, în ciuda opacității religioase, Pandrea are în închisoare viziuni aflate la limita parapsihologiei: din cauza foamei trăiește senzația de levitație, plutind deasupra patului ca un fachir, iar altă dată, într-o străfulgerare premonitorie cu tentă macabră, are vedenia oaselor sale, ale soției și ale copiilor, așezate în criptă. „Eram în al patrulea an de înfometare și dezolare. Am văzut osemintele mele albe, alături de osemintele nevestei și ale copiilor. Erau patru morminte cu oseminte albe. Probabil o anticipație de
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
aruncînd Blondul văl de poezie Peste straniul meu gînd" A patra poezie din ciclu are următoarea formă; „Melancolia adorărei Cu mîni întinse, obosite, în ceasul sfînt al înserărei La țărm de ape liniștite, Eu o cunosc. Odinioară, în vremea negrelor vedenii, Simțeam ce dulce mă doboară Cu-o tremurare caldă-a genii". Muzicalitatea subtilă a versurilor provine din încîntătoarea șovăială a decodării prozodice: în „La Sinaia-n mănăstire" nu putem decide cu precizie dacă avem a face cu doi peoni III
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
important poet al optzecismului românesc, Mircea Petean, vizibil mai ales printr-un volum antologic recent apărut, Munți și zile. Prima secțiune a volumului, Un munte, o zi , secțiuni: Domeniul, Tânărul domn, Singură tate, Acesta, Celălalt, Cătana oarbă Bloc, Pe stradă, Vedenia, Porți, Case, Sentimentul puterii, Lumânări, Catastrofe invitate pentru uzul celor fără auz, Ultimul sihastru, Peștele, Întâlnirea, Sfârșit, Zâmbiți, vă rog, pare a ilustra capitole din rescrierea unei Odisei. O odisee mai apropiată de vremurile noastre este Călătorii, cu Harta și
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
duc pînă în Războiul Crimeii, reconstituite cu migală documentară și desprinse parcă din scrisorile lui Ion Ghica. Uneori, parcă, suferind de excesul subtilității... Arhitectura compozițională e, repet, lacunară, cu rupturi de nivel și irumperi fantasmatice ale trecutului în prezent (excepțională vedenia inopinată din copilăria sibiană a Maiei, cu apariția unui bătrîn asemănător defunctului Capșa!). Din loc în loc, capitole jucate vag sapiențial, ezoteric, un fel de meditații poematice, trimit către o metafizică a simțurilor (Meditația celor două steaguri, Meditația celor cinci simțuri
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un filosof cu înclinații literare și cu nări psihologice, din a cărui operă se vor inspira Nietzsche, Deussen, Frobenius și Spengler. Toți se desfac din el, chiar dacă îl repudiază la un moment dat, pentru a-l imita însă în privința
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
Bine afumați, hăndrălăii făcură primii pași și după ei, la o distanță apreciabilă, copiii, bătrânii și toți aceia care se aflau la praznicul maidanezilor. În urma tuturor, spumega Gilda. - Chiar atât de departe nu putem ajunge! Tot mai cred că am vedenii. Iar, de-i adevărat, trebuie curmată imediat comedia! Împinsă de la spate de Salma, Alida o susținu doar cu o jumătate de gură. - Trebuie să le cerem socoteală! - Nu ești o bună clarvăzătoare dacă ți-a scăpat scamatoria asta! o învinui
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
umblând prin vistieria Reînnoitelor contururi, Prindea s-auda gâlgâirea Din adâncimea arătării, Și se-arunca din nou bezmetic Să-i captureze nentelesul. Dar chiar golita, marea frescă Îi aducea parcă aminte De ce se străduia să uite Când vindea sacii cu vedenii, Și se tinu atunci departe De catedrală părăsita, Pan’ prăpădi înavuțirea. Veni tiptil... dar la intrare, Simți o veghe că de înger, Si cand pătrunse în clădire, Văzu în jur tot ce furase. Înălțare Credeam că niciodată N-am să
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]