KorAP: Find »[drukola/base=vedic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...14 >

329 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

3, 19)10. Exemplul a 7 Cf. M. Eliade, Naissances mystiques, pp. 115 sq.; J. Gonda, Change and continuity, pp. 315 sq. Rig Veda pare să ignore dlksă, dar nu trebuie să uităm că aceste texte liturgice nu reprezintă religia vedică în totalitatea sa: cf. Gonda, p. 349. Ceremonia este atestată în Atharva Veda (XI, 5, 6); brahmacarinul este numit dlksită, cel care practică dlksă. 8 Toate aceste rituri inițiatice au, firește, un model mitic: zeul Indra, ca să evite nașterea unui

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sporindu-ți trupul!" (X, 81, 5). Căci "prin sacrificiu zeii au oferit Sacrificiul" (X, 90, 16).' O moarte rituală este deci condiția prealabilă pentru a ajunge în preajma zeilor și a obține, totodată, o existență desăvârșită în lumea aceasta, în epoca vedică, "divinizarea", trecătoare de altfel, dobândită prin sacrificiu, nu implica nicidecum o devalorizare a Vieții și a existenței umane. Dimpotrivă, prin atari ascensiuni rituale la Cer, în preajma zeilor, sacrifiantul, și o dată cu el Natura, și întreaga societate, erau blagosloviți și regenerați. Am

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le presupunem aduse de arieni

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par să-i fi pasionat pe poeții și teologii vedici. Le putem nota, cum urmează: 1) creația prin fecundarea Apelor originare; 2) creația prin sfârtecarea unui Gigant primordial, Purușa; 3) creația plecând de la o unitate-totalitate, ființă și totodată nonființă; 4) creația prin despărțirea Cerului de Pământ. În celebrul imn din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nu sunt autorii creației lumii. Poetul încheie prin interogație: "Cel-ce-veghează asupra (lumii) în cerul cel mai de sus, o știe numai el" (i. E. cunoaște originea "creației secundare") - "sau nu știe deloc?". Imnul reprezintă punctul cel mai înalt atins de speculația vedică. Axioma unei Ființe Supreme incognoscibile - "Unul"15, "Acesta" - care transcende, deopotrivă, atât pe zei, cât și Creația, va fi dezvoltată în Upanișade și în anumite sisteme filosofice. Precum Purușa din Rig Veda, X, 90, Unu precede Universul și creează lumea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
un duel oratoric. Să cităm, în fine, Creația săvârșită de o Ființă divină, "Meșterul universal", Visvakarman (RV, X, 81), care făurește lumea aidoma unui sculptor, fierar ori tâmplar. Dar acest motiv mitic, binecunoscut în alte religii, este asociat de poeții vedici cu tema devenită celebră prin Purușasukta, a Creației-sacrificiu. Pluralitatea cosmogoniilor e în acord cu multiplicitatea tradițiilor privind teogonia și originea omului. După Rig Veda, zeii au fost zămisliți de către cuplul primordial, Cerul și Pământul, sau au răsărit din masa acvatică

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rânduri de cărămizi din altarul focului (Sat. Br., VI, 1,2). Această triplă identificare a lui Prăjăpati cu Universul, Timpul ciclic (Anul) și altarul focului constituie marea noutate a teoriei brahmanice a sacrificiului. Ea marchează declinul concepției care hrănea ritualul vedic și pregătește descoperirile realizate de autorii Upanișadelor. Ideea fundamentală este că, dând naștere lumii, prin "încălziri" și prin "emisii" repetate, Prăjăpati se consumă și sfârșește prin a se epuiza. Cei doi termeni-cheie - tapas (ardoare ascetică) și visrij (emisie împrăștiată) - pot

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sau periodică) a cosmogonici. Faptul constituie totodată justificarea orgoliului brahmanilor, convinși de importanța decisivă a riturilor. Căci soarele nu s-ar ridica dacă preotul, în zori, n-ar aduce ofrandă focului (Sat. Br., II, 3, l, 5). În Brahmana, zeii vedici sunt ignorați sau subordonați puterilor magice și creatoare ale sacrificiului. Se proclamă că, la început, zeii erau muritori (Taitt. Șam., VIE, 4,2, l etc.); ei au devenit divini și nemuritori prin intermediul sacrificiului (ibid., VI, 3,4,7; VI, 3

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cunoaște ființa supremă cunoaște skambha" (Atharva Veda, X, 8,43). Sesizăm efortul de izolare a realității ultime: brahman este recunoscut ca Stâlp al Universului, suport, temelie și termenul pratisțhă, care exprimă toate aceste noțiuni, e amplu folosit încă în textele vedice. Brahmanul se identifică cu brahman, pentru că cunoaște structura și originea Universului, pentru că cunoaște Cuvântul care exprimă toate acestea; căci Văc, Logosul, poate transforma orice persoană în brahman (încă din Rig Veda, X, 125,5). "Nașterea unui brahman este o încarnare

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de pe acum asigurată. 22 Cf. L. Silburn, op. Cit., pp. 104 sq. 23 Vezi M. Hiade, L" Yoga, pp. 125 sq. Cf. alte texte în J. Gonda, Notes on Brahman, p. 52. India înainte de Gautama Buddha corelația macrocosm-microcosm, bază a speculației vedice, dezvăluie acum omologia dintre divinitățile cosmice și cele din corpul omenesc (cf. Aitareya Aranyaka, 1,3,8; H, l, 2; III, l, l etc.). Prin urmare, "interiorizarea sacrificiului (cf. § 78) permite adresarea ofrandelor atât zeilor "interiori" cât și zeilor "exteriori

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
prin termeni care înseamnă "căldură", "arșiță", "fierbințeală". Am reamintit acestea pentru a scoate în relief arhaismul și răspândirea considerabilă a rigorilor de tip tapas. Acest lucru nu presupune deloc o origine anaryană a ascezei indiene, Indo-europenii și mai ales indienii vedici, moșteniseră tehnici preistorice pe care le-au valorizat în mod diferit. Precizăm de pe acum că, în nici o altă parte, "încălzirea" ritualică nu a atins măsura pe care avea să o cunoască tapas-ul în India, din cele mai vechi timpuri până

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
177 sq. Esențialmente, tapas-ul se efectuează prin post, statul pe lângă foc, sau statul în soare, mai rar prin absorbția unor droguri. Dar "încălzirea" se obține, de asemenea, prin reținerea respirației, fapt ce deschide drumul către o îndrăzneață omologare a ritualului vedic cu practicile Yoga. Această omologare a fost făcută posibilă mai ales prin speculațiile Brahmanelor pe tema sacrificiului. Sacrificiul și tapas au fost asimilate foarte devreme. Se afirmă că zeii au dobândit imortalitatea nu doar prin sacrificiu (§ 76), ci și prin

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
omologare a fost făcută posibilă mai ales prin speculațiile Brahmanelor pe tema sacrificiului. Sacrificiul și tapas au fost asimilate foarte devreme. Se afirmă că zeii au dobândit imortalitatea nu doar prin sacrificiu (§ 76), ci și prin asceză. Dacă în cultul vedic se oferă zeilor soma, unt topit și focul sacru, în practica ascetică li se oferă un "sacrificiu interior", în care funcțiile fiziologice se substituie libațiilor și obiectelor rituale. Respirația este adesea identificată cu o "libație neîntreruptă"27. Se vorbește despre

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
metafizică a Upanișadelor, cât și asceza (tapas) și tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a descoperi nenumărate omologii, asimilări și corespondențe dintre diverse planuri ale experienței umane (fiziologie, psihologie, activitate ritualăf simbolizare, "experimentare mistică" etc.) era activă încă din epoca vedică, dacă nu încă mal de mult, din protoistoria indo-europeană. Dar ea va fi chemată să joace un rol considerabil 27 într-adevăr, "atâta vreme cât vorbește, omul nu poate respira; și își jertfește atunci respirația sa cuvântului; atâta vreme cât respiră, el nu poate

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în momente de criză religioasă și metafizică, adică atunci când un sistem tradițional sfârșește prin a-și pierde validitatea și lumea sa de valori se prăbușește. 79. Asceți și extatici: "WIW/M", "vrătya" Dacă austeritățile rituale fac parte integrantă din cultul vedic, nu trebuie pierdută din vedere prezența altor tipuri de asceți și extatici amintiți doar în treacăt în textele vechi. Unii dintre acești asceți și extatici trăiau în marginea societății ariene fără ca prin aceasta să fie considerați "eretici". Dar existau și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
fără ca prin aceasta să fie considerați "eretici". Dar existau și alții care pot fi considerați străini, deși este practic imposibil de stabilit dacă aparțineau păturilor aborigene sau doar reflectau concepții religioase ale anumitor triburi ariene care evoluau la periferia tradiției vedice. Astfel un imn din Rig Veda (X, 136) vorbește de un ascet (muni) cu păr lung (kesiri), îmbrăcat în "jeg", "încins cu cingătoare de vânt" (cu alte cuvinte, gol) și "în care intră zeii". El exclamă: "în beția extazului noi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și un arc neîncordat. Aduceau sacrificii într-un car tras de un cal și un catâr. 30 Vezi referințele la texte și bibliografia în M. Eliade, Le Yoga, pp. 111 sq. împreunarea sexuală avea un rol important în anumite ritualuri vedice (cf. Asvamedhd). Trebuie să facem deosebire între împreunarea conjugală considerată ca o bierogamie 31, și împreunarea sexuală de tip orgiastic având drept scop fie fecunditatea universală, fie săvârșirea unei "apărări magice"32, în ambele cazuri, totuși este vorba de rituri

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o criză de profunzime în religia tradițională. E foarte probabil ca această criză să se fî declanșat ca urmare a speculațiilor brahmanice în jurul sacrificiului. 80. Upanișadele și căutările rși-lor: cum să ne eliberăm de "roadele" actelor noastre în Brahmana, zeii vedici au fost radical devalorizați în folosul lui Prăjăpati. Autorii Upanișadelor prelungesc și desăvârșesc acest proces. Dar ei merg și mai departe: nu șovăie să devalorizeze atotputerea sacrificiului. Unele texte upanișadice afirmă că fără o meditație asupra lui ătman sacrificiul nu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
doar în Upanișade. Cât privește doctrina, nu-i știm "originea". S-a încercat în van să se explice credința în transmigrația sufletului prin influența elementelor anariene. Oricum ar fi, această descoperire a impus o viziune pesimistă asupra existenței. Idealul omului vedic - să trăiască 100 de ani etc. - Se dovedește perimat, în ea însăși, viața nu reprezintă necesarmente "răul", cu condiția să o utilizeze ca un mijloc de a se elibera de legăturile lui karman. Singurul scop demn de un înțelept este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
este Brahman. Plecând 34 Adică Upaniyadele în proză, Brihadăranyaka, Cliândogya. Aitareva, Kausltaki, Taittirlya. Ele au fost probabil redactate între 800-500 î. Hr. 35 Nu trebuie să uităm totuși că f^i-i Upanișade lor sunt urmașii "văzătorilor" și poeților-filosofi din epoca vedică. Dintr-un anumit punct de vedere se poate spune că intuițiile centrale ale Upanișadelor se "! Sesc deja, într-o formă nesistematică, în Vede. Astfel, de pildă, echivalența "spirit" = "zeu" = "real" = "lumină". Cf. J. Gonda, The Vision ofthe Vedic Poets, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din epoca vedică. Dintr-un anumit punct de vedere se poate spune că intuițiile centrale ale Upanișadelor se "! Sesc deja, într-o formă nesistematică, în Vede. Astfel, de pildă, echivalența "spirit" = "zeu" = "real" = "lumină". Cf. J. Gonda, The Vision ofthe Vedic Poets, pp. 40 sq., 272 sq. India înainte de Gauâama Buddha din viață, voi intra în ci"36. Yajnavalkya vorbește, și ea, despre "cel care locuiește în pământ, dar pe care pământul nu-1 cunoaște, al cărui trup este pământul și care

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și nu un lanț de "raționamente". Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih), și lumina este imaginea prin excelență atât lui ătman cât și a lui Brahman. Este vorba, desigur, de o tradiție veche, deoarece, din timpurile vedice, Soarele sau Lumina sunt considerate epifanii ale Ființei, ale Spiritului, nemuririi și procrcației. După Rig Veda (I, 115, 1), Soarele este Viața sau ătman - Șinele - oricărui lucru 38. Cei care au băut soma devin nemuritori, ajung la Lumină și îi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
mistice (ihid., III, 13,8). 40 La fel în Mundaka Up. (II, 2, 10), Brahman este "pur, lumină a luminilor". Vezi alte exemple în studiul nostru, "Spirit, Light and Seed", pp. 4 sq., și în J. Gonda, The vixion oflhe Vedic Poets, pp. 270 sq. 82. Cele două modalități ale lui Brahman și misterul Iui ătman, "captiv" în Materie Identitatea ătman-Brahman, percepută experimental în "lumina interioară", îl ajută pe să descifreze misterul Creației și, totodată, propriul său mod de existență. Deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Caracterul său uranian este confirmat prin suveranitatea sa și prin nenumăratele sale hierogamii cu diferite zeițe chtonicne. Totuși, exceptând numele și suveranitatea (cucerită, de altfel, prin lupte dure), Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus vedic. Nu numai că nu e creatorul Universului, dar el nu aparține nici măcar grupului de divinități grecești primordiale. Într-adevăr, după Hesiod, la început nu exista decât Chaos (Hăul), din care au apărut Gaia (Pământul) "cu coapsele largi" și Eros. Apoi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
târzii, putând să reflecte influențe străine (centrasiatice sau derivând din sincretismul elenistic, în special din religiile de Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul prin intermediul cânepei, al lui Vistaspa. Dar extazele și viziunile atestate în găthă și, în altă parte, în Avesta, nu prezintă o structură șamanică. Patosul vizionar al lui Zarathustra îl apropie

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]