279 matches
-
ritul nupțial, amplificând dimensiunile trăirii și traducându-l în acorduri de imn, madrigal, cantilenă și rugă. V. este un poet prin excelență al mamei și al maternității, unul dintre cei mai importanți în contextul literaturii române. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare și însuflețitoare a spațiului copilăriei, devine Mama Naturii și a Cosmosului, Muma generică. Identitatea ontologică se exprimă prin paralelismul dintre mișcările sufletești materne și cele cosmice: „Ușoară, maică ușoară,/C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
mamă dăruit copilului. Ea este primul pedagog spre Hristos, primul învățător și preot al copilului ei. Mama creștină are o forță divină ce lucrează cu putere uimitoare în sufletul ei, a soțului și a copiilor. Femeia mamă, prin iubirea ei veghetoare și jetfelnică este cea care pătrunde cu iubirea, cu rugăciunea în sufletul bărbatului ei și al copiilor. Ea este cea care mângâie, alină și asigură pacea și armonia familiei. în familie se trăiește frumusețea copilăriei, am putea spune taina copilăriei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de partid, unii dintre ei cu funcții înalte în instituțiile de partid și de stat65. Excluderile și sancțiunile care au urmat nu l-au lăsat indiferent pe Adrian Păunescu care într-o scrisoare fluviu adresată "iubitului lider politic și sufletesc, veghetor cald și bun al patriei ...înțeleptului cârmaci", cerea revizuirea unor sancțiuni și reabilitarea celor care "din prostie sau naivitate" aderaseră la "blestemata sectă". Dacă partidul fusese îngăduitor în privința lui Marin Sorescu, cu siguranță că se putea găsi un dram de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
două personaje importante, care s-au dovedit a fi șeful SRI Timiș, Vasile Petrea, și ministrul Transporturilor, Aurel Novac. Aceștia au anunțat conducerea gării de sosirea unor vagoane-cisternă în regim de transport-special. Vagoanele-cisternă urmau să figureze însă doar în registrul- veghetor al stației. În caz de nevoie, la rubrică beneficiar al combustibilului, puteau fi trecute firme din Jimbolia: Pantera, Venus etc. Ideea era că să se dea impresia că vagoanele-cisternă expediate în stația Jimbolia, nu trecuseră, mai departe, în Iugoslavia. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Acela acel munte pe jos trebui să-l suie" (Povestea magului...) Pe acest versant el trebuie să oprească înaintea răului ("să oprească gândirea celor răi"; "să domine ispita") în lume. * spre extramundan atributele sale sunt de intermediar (între /medii), de veghetor al "mersului lumii": "Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut..." sau: Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsă-i să se schimbe..." (Povestea magului...) Astfel că, în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Via Dolorosa) Precum izvorul, și el s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți „veghetorii” tăi, șoptim duios și dureros: „Deșertăciuni sunt toate și deșertăciune...” (Porunca) La fine de an, în prag de-alese sărbători, cu inimile îmbujorate de speranță, să „tragem clopotele din nouri de pământ”, Vă „cuibărim cenușa în haosul din noi” (Clopotele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
este lipsită de dramatism iar pentru cititorul/ ascultătorul de texte sacre nu este deloc anodină deoarece interfera cu Sfânta Scriptură. 60 Mama era în așteptarea pruncului, undeva, spre miezul nopții (între orele 20-22)ll. Moașa uitase să le avertizeze pe veghetoare că nu trebuie s-o lase să adoarmă imediat, astfel încât acestea i-au îngăduit-o. Cum creierul era obosit, ea a început să aiureze. Toți credeau că va da ortul popii sau a înnebunit. *** Neașteptarea pruncului pare a fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vii ale Bisericii care i-au învățat pe contemporanii lor toate aceste lucruri. Pentru gruparea Predaniei, tradiția a însemnat nimic mai mult, dar nici mai puțin decât hotarul Bisericii. Cei fideli Tradiției apar, de aceea, ca niște oameni hotărâți și veghetori. Programul anunțat al revistei lui Gh. Racoveanu și Nae Ionescu era de a denunța și a eradica „erezia, viclenia și prostia” celor prinși de „duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire”, indiferent dacă era vorba de laici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
zilei aduce aminte de astfel de zguduiridin cauza rătăcirilor. Sfântul Apostol Pavel cheamă insistent preoțiidin Efes la păstrarea credinței adevărate apostolice. „Drept aceea,luați aminte la voi înșivă și la toată turma întru care Duhul Sfânt v-apus pe voi veghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe carea câștigat-o cu Însuși sângele Său. Căci eu știu aceasta, că după plecarea Mea vor intra între voi lupi îngrozitori care nu vor cruța turma.Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
altoiesc pe concepțiile ei, sprijinind astfel activitatea minții în forul ei cel mai înalt. Prin urmare, chiar dacă reflexivitatea nu este sursa unică a realizărilor în câmpul cunoașterii, ea oferă acces la nucleul originar al acestora, acordându-i o atentă grijă veghetoare și sporind pornind de la el puterile oricărei încercări în care se implică primul tip de conștiință. Acesta din urmă părea că monopolizează, în virtutea prestigiului acordat științelor, tot ce este semnificativ în imperiul raționalității, însă, pornind de la o legitimă reconsiderare a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
linii de dezvoltare. Dialogul pedagogic se poartă între două conștiințe, se poartă între două voințe și nu între un terapeut și "pacientul" său (într-o modalitate care implică purificare și înlocuire). Educația urmează modelul răsădirii semințelor cunoașterii și presupune atenția veghetoare a "crescătorului" în spirit pentru ca în final rodul să se integreze armoniei unui circuit al valorilor. Simpla prevenție sau chiar orice încercare vindecătoare vădesc mai curând anomalia conștiinței de sine, lipsa ei sau criza unei condiții necesare a responsabilității ce
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și imperturbabilă, cu o progresie liniară, lipsită de modulația unei confruntări creatoare cu profunzimile încărcate de mister ale necunoscutului. În această confruntare este nevoie mai mult ca oriunde de conștiință de sine, de solida întemeiere atitudinală într-o subiectivitate atent veghetoare. Iar adevărul devine determinare finalistă a unei ordini care poate epuiza o dată cu el idealul unei aproximări noematice satisfăcătoare a realului (Vianu afirma că "în actul unei cuprinderi adecvate, adevărul își ajunge însă sieși, încât conștiința poate să se odihnească în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și îi localizează opera în câmpul unui cuprinzător peisaj estetic, realizând un circuit al orientării asumate care este prezent în evoluția artistului mai mult decât lasă să se întrevadă exegeza dispusă mai curând să acorde prioritate iluminărilor lipsite de aplecare veghetoare. Mitul creatorului permanent inspirat sau aflat în legătură cu abisale profunzimi direct generatoare de expresie autentică a apus o dată cu elucidarea ce a însoțit biografiile marilor artiști, o dată cu împărtășirea secretelor experienței acestora. A existat o modă a asimilării artistului cu un mag deținător
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
socoteala dintru început de an și fii mână tare. Casa ta să fie o casă de dreptate, de liniște, și un focar de pilde bune copiilor ce ascultă și fac ce văd. Fii mereu treaz la obligațiunea de a fi veghetor al disciplinei casei și a copiilor cu care Dumnezeu te-a binecuvântat. Drumul către biserică, unde Isus te așteaptă să te întărească cu harul său și să-ți șteargă sudoarea și lacrimile ce va trebui să le verși, ca un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
exponențial „obiectul muncii”, tratând ca suspecte chiar și actele de supraviețuire. În definitiv, nici unul dintre noi nu putea să trăiască, fizic vorbind, decât delictual: cumpăram produse „la negru”, făceam tot soiul de trocuri, născoceam mijloace de încălzire ilegale. Prin urmare, „veghetorii” ne aveau potențial la mână cam pe toți. Figurile „emblematice” ale spațiului public s-au redus la două. Locul unei specializării în producție l-a luat megalomania industrială. Consumul a început să fie normat din 1979. Minimele repere individuale s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ei. E un mod de a nu percepe componenta de „așteptare“ și de încre dere pe care actul credinței o presupune. Or există câteva parabole nou testamentare, construite tocmai pe metafora așteptării unui stăpân absent („Slujitorul credincios și înțelept“, „Slugile veghetoare“, „Portarul“, „Cele zece fecioare“). Credința, spune undeva Nicolae Steinhardt, n-are nimic de-a face cu „înalta spiritualitate“. Ea poate fi degustare extatică a fulgurantei Prezențe divine, dar poate fi și înțelepciunea de a aștepta răbdător, disponibil, pregătit, momentul manifestării
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
albe magistrale venim în sărbători, venim: străluminatele mulțimi de flacăra credinței tale. Ștergar cu chipuri de eroi așternem cerul dimprejururi slăvind în slava ta de-a pururi nedespărțirea dintre noi.“ („Și suntem una“, Contemporanul, 1 ianuarie 1972) „Bărbatul fără tihnă, veghetorul Asupra gliei, patimă și scut, Cel care-așază-n brazde viitorul, Îndrăgostit de-al patriei trecut, Cel care cheamă fructul din grăunțe, Cel ridicat din veac amar și trist, De steagul țării sărutat pe frunte, Iluminat de crezul comunist.“ („Gliei - patimă și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și cuvântul Și omenirea noastră, solarul meu Partid.“ („Partidului“, România liberă, 20 decembrie 1973 „Cel de-o seamă cu lumina, De la sânul doinei dat să ne apere grădina. Vivat, crescat, floreat! Cel viteaz, cel Bun, cel Mare Cărturar, obștean, bărbat Veghetor de dor și soare, Vivat, crescat, floreat!“ („Vivat, crescat, floreat! Colind la cel de-un vis cu țara“, Luceafărul, 28 ianuarie 1978) ȚIC Nicolae „Cred că marea ambiție a scriitorului angajat de azi este aceea de a fi, prin scrisul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Om de știință și de pace, viața mai presus își pune Pentru-a patriei mărire în prezent și în viitor, Către creșterile-aievea sevele să se adune, Ne-nfricate să-nlumine verbele din tricolor. Inima bătând alături de al Țării Președinte, Neodihna-i legendară veghetoare e-n temei De iubire și măsură câte trepte înainte Sunt în comunista vreme și-n fertilele idei. („Gând frumos“, România literară, 5 ianuarie 1984) „E Ceaușescu însuși simbolu-acestei ere Erou prin tot ce face și crez național, E una
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dragă Angela Baciu, limba poetică înseamnă mult mai mult. E suficient să ne amintim ce spune Martin Heidegger: Limba, zice filosoful, este locul de adăpost al ființei. În adăpostul ei locuiește omul. Cei ce gândesc și făuritorii de vers sunt veghetorii acestui adăpost. Când am aflat că făuritorii de vers sunt veghetorii acestui adăpost, mi-am pus noi întrebări: pot fi, sunt eu acela? Este menirea Poetului, făuritor de vers: să vegheze acest adăpost al ființei. Este cel mai puternic argument
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să ne amintim ce spune Martin Heidegger: Limba, zice filosoful, este locul de adăpost al ființei. În adăpostul ei locuiește omul. Cei ce gândesc și făuritorii de vers sunt veghetorii acestui adăpost. Când am aflat că făuritorii de vers sunt veghetorii acestui adăpost, mi-am pus noi întrebări: pot fi, sunt eu acela? Este menirea Poetului, făuritor de vers: să vegheze acest adăpost al ființei. Este cel mai puternic argument ce ne obligă să ne iubim limba neamului; să o apărăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
folclorului. Pagini evocatoare și interpretative sunt dedicate unor scriitori străini, îndeosebi germani (Goethe, Schiller, Lenau, Heine). Critica sa este autoritaristă, agresivă și „judecătorească”, dar fără rigoare și metodă, punct exploatat de adversari. În viziunea lui, criticul trebuie să fie „un veghetor, călău dacă vreți, al literaturii”, spre a veșteji fără milă scrierile slabe ale autorilor importanți, epigonismul, tendințele subversive (adică atentatele la bunul gust, la frumos și adevăr), senzaționalismul, mercantilismul literar și diletantismul. O notă bună este că, în optica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
de orice fel de conotații (chiar dacă unele dintre ele treceau frontiera către o viață libertină). Unele văduve - crede cercetătorul evocat mai sus -, „scăpate de soți zgârciți și urâcioși”, „își trăiau văduvia ca pe o eliberare” și - aflate totuși sub ochiul veghetor al celor din jur (propria familie, familia defunctului soț, care, mai ales dacă văduva era tânără, le obligau să se recăsătorească) și al Bisericii (care clădea pe seama lor proiecte de renunțare și de abnegație, deși, principial nu era împotriva recăsătoririi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și scriau legi. Silnicia „domestică” (obicei vechi al stăpânilor, cu performeri între Voievozi - Mihnea cel Rău, Ștefan Rareș, Iancu Sasul, Aron Tiranul - și printre apropiații lor - nepoții lui Vasile Lupu, fiii lui Antonie Ruset, urmăriți de cronicari cu un ochi veghetor) pălea, firește, în fața violenței sexuale practicate în vremea „răzmerițelor”, adică în timpul campaniilor militare. Văduvele se numărau atunci printre victimele din prima linie ale violenței sexuale. Turcii erau primii între excesivi și autorii de letopisețe le consemnează faptele. Anonimul Brâncovenesc îi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt). Pînă și embrionii vieții, semințele, se văd hărăzite inevitabilului surghiun: "dinspre dicționarele tăcerii/ vin veghetorii insomniilor/ nu putem să ne împotrivim au zis/ hotărîrii de-a merge-n exil a semințelor" (și s-au hotărît semințele să meargă-n exil). Acest exil misterios, decis de străfunduri abisale, naște, firește, o reacție nostalgică, o așteptare. Așteptarea
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]