999 matches
-
Încearcă să se ridice, dar cade imediat, și sunetele care-i ies din gură, seamănă cu grohăitul unui porc. A avut un mare noroc În toți acești ani de vagabongaj: nu l-a atras băutura, dimpotrivă a respins-o cu vehemență. Când Kawabata se mai amețea de la câte-un pahar, Îl dojenea, și-l obliga să se culce. Oricum, bătrânul devenea ca un copil când era amețit: se bucura pentru orice fleac, sau devenea dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în liniștea care se lăsase, se auzea apa picurând de pe ramurile magnoliei. Antonia intră și văzându-mi fața întrebă: — Ei, Doamne, dar ce s-a întâmplat? — Alexander, iubitul meu frate, se însoară cu Georgie Hands. Nu! exclamă Antonia. Surprins de vehemența acelui „nu”, de nuanța de uimire și refuz categoric, m-am uitat la fața ei: devenise dintr-odată însăși masca brăzdată de riduri a durerii. Vestea o afecta pe Antonia. — Ei, poate că așa e mai bine, am spus. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
poți prinde în vîrtejul ăsta și pe Doina. Păcat! Mare păcat! Ea n-are nici o vină, nu trebuie să știe; e încă un copil. Îi ajunge durerea de-a nu fi avut mamă adevărată. Iar dacă totuși află, negați. Cu vehemență! Duceți-o s-o vadă pe Aglaia; se va convinge singură că-i din neamul Sătenilor. Of, m-ai înnebunit cu Aglaia asta! face un gest violent Săteanu. De fapt, rămîne el cu privirea rătăcită ar fi timpul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
televiziunea. Chiar și redutabilul ziarist și redactor-șef al cotidianului „Adevărul” a depus și el armele (probabil din cauza situației grele prin care trece ziarul, menținut artificial pe linia de plutire și supus intimidării de către instituțiile financiare autohtone). Criticându-l cu vehemență pe liderul Alianței, Traian Băsescu, «crucișătorul presei românești» s-a transformat într-un «far călăuzitor al PSD-ului»(cum apare prezentat în „Evenimentul Zilei” din 6 Decembrie 2004). Analistul economic Ilie Șerbănescu a insistat pe cauzele mai profunde care au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
devenit obligatorie în învățământ începând cu clasa a IV-a primară. Accentul era pus pe vechimea și profunzimea prieteniei româno-ruse, pe popularizarea valorilor culturale rusești (sovietice) paralel cu denigrarea celor occidentale, considerate a fi decadente, reacționare. Patriotismul era blamat cu vehemență (la cererea Moscovei). Mulți cărturari au avut de suferit pentru că nu s-au «debarasat» de naționalism și încă mai susțineau că Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Traian Vuia erau personalități
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mult de sine, și ajunse să rostească un cuvînt pe care Își jurase să nu-l lase niciodată să-i scape de pe buze: căsătorie. - Trebuie să mă gîndesc, răspunse Niña Carmen. - La ce să te gîndești? protestă el cu vehemență. Ne Înțelegem bine atît În dormitor, cît și În afara lui și ți-aș puta oferi o viață comodă și Îndestulată... De ce altceva avem nevoie dacă sîntem amîndoi liberi? - Tocmai de asta... De libertate... Germán de Arriaga nu Înțelese la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ce fusese cu foarte puțin timp în urmă. Din toată gloata de comuniști, acum nici unul nu auzise, nu văzuse și habar n-avea. Decanul a fost destituit pentru că aderase la comunism. Profesorii "cutărică" și "cutărică" la fel. Toți negau, cu vehemență. Jurau, făcându-și cruce, uitând că se lepădaseră de Dumnezeu întru slava ceaușistă. Unii artiști ai erei proaspăt căzute în dizgrație sufereau de amnezie și nu-și mai aminteau odele frumos intonate, dedicate cu stimă și aleasă prețuire dragului președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența femeii care are ce arăta și nu poate, punând în pericol tihna cuibușorului de nebunii. Doamna Noia nu se mulțumi cu atât. Folosindu-se de Ștefan, ea află cum judecă mintea slabă a lui Midea. Continuă să întărâte inima bietului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și că, una peste alta, era femeia care disprețuia bărbații lipsiți de curaj. Evenimentele se precipitară și intrară pe un făgaș periculos, cu o repeziciune uluitoare. Rebeca alertă poliția, Laur Midea fu atenționat să înceteze iar Radu îl amenință, cu vehemență, că la o viitoare întâlnire îl va zdrobi. Laur se opri. Preț de câteva zile el stătu cuminte, aruncând-o pe Luana în cea mai neagră disperare. Dacă renunța? Jocul ei, transformat în răzbunare, rămânea neîmplinit. Cei doi își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce catastrofă se întâmplase, strigă după ajutor cu o vehemență care-l făcu pe acesta să-și amâne ultima ședință de terapie și să dea fuga să oprească dezastrul. În clipa în care îl văzu pe inginer postat în fața blocului, înțelese despre ce era vorba. Urcă agale scările și opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
conturul delicat și plinătatea buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi de zi, sub fereastra ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia pe Ștefan aproape dar nu cu ea, pe Radu în iad, dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
năvalnic. Cu neputință de spus unde se afla vorbitorul, cuvintele lui veneau din toate părțile, sporindu-și forța pe măsură ce Înaintau. Glasul plăcut de bariton devenea Încă și mai imperios, repezit pe alocuri, În vreme ce cobora până la șoaptă, apăsând fiecare vorbă cu vehemență și curgând la fel de stăruitor ca un șuvoi care străbate năvalnic printr-o crăpătură de zid. Trecuseră mai bine de două ore de când Începuse discursul, dar nu dădea nici un semn de oboseală. Dintr-odată, Adam a izbutit să vadă Palatul, piatra
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se apleca din când în când și apuca brațul bărbatului încercând să-l tempereze. Discuția era destul de avansată în momentul în care apăruse Carmina, de aceea continuă aproape spontan, imediat ce fata se instală pe scaun. Musafirul familiei Alexe, lua cu vehemență apărarea unui confrate de-al său, considerat de el, atât ca om, cât și ca autor, fără egal. Profesorul pufnea ironic, respingând cu îndârjire părerea poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se instală pe scaun. Musafirul familiei Alexe, lua cu vehemență apărarea unui confrate de-al său, considerat de el, atât ca om, cât și ca autor, fără egal. Profesorul pufnea ironic, respingând cu îndârjire părerea poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hă! se auzea și vocea femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă mai îndrăznea să respire. De la biroul său masiv, profesorul domina imperturbabil încăperea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de modest. E În afara oricărei Îndoieli că vă așteaptă o carieră strălucită. O gară chiar mai importantă decât aceasta nu v-ar da mai multă bătaie de cap. Aveți prestanța necesară marilor ascensiuni... Sper că și tenacitatea. Șeful se clătina. Vehemența, argumentele, spiritul justițiar Îl părăseau pe rând, se duceau aiurea precum apele unui baraj fisurat. Făcea eforturi eroice să nu se risipească și el odată cu energia de care se simțea deposedat. I se părea că intrase În pământ până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ci o babă de mahala și, din acest motiv, mă fac arici. Stimată doamnă, n-am tratat pe nimeni, niciodată, așa cum ziceți dumneavoastră. Am primit în audiență pe absolut oricine, cu respect și înțelegere. Femeia fentează răspunsul și continuă cu vehemență. În spate, în rîpă, avem 400 m². Alături de noi a fost moșia lui Bejan, care a donat pămîntul Universității. Universitatea l-a dat la Silvic. La Silvic știți ce bandiți sînt? Nu răspund, dar mintea mi se luminează puțin cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așa s-a întîmplat. Raul avansa pas cu pas spre reduta Dianei și vigilența fetei scădea văzînd cu ochii. Total neexperimentat, Raul a crezut că va escalada "turnul" frumoasei Diana fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a îmbrîncit din stratosfera prin care bîntuia călare pe fantezie. Asta nu cade la meșteșug fără documentul de acces, i-a spus tatăl băiatului, mare crai de curte veche. Dar tată... Nu mai lungi burlăcia. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sî ieu inelu’ di gios, domnu’ doctoru’ Cucu l-o luat șî l-o vârât pi degit... Pi urmî o pleacat, cî sî grăbe... ― Ei? Care-i adevărul, doctore Cuc? „Doctorașul” a ridicat privirea spre pirandă și a rostit cu vehemență: ― Cum să nu uit să-ți dau inelul, dacă tu mă pisai cu Întrebările: „Când Îi dai drumu’ acasî, când Îi dai drumu’?!” ― Mă iartaț’, domnu’ profisoru’ doctoru’. Da’ cum sî nu Întreb când Îi dă drumu’ acasî dacî o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ta..., insinuă ea pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios. Deși nu mai spuse nimic, lui Victor i se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la toate slujbele. Fără să mă-ntrebe de ce vălul tristeții predomină existența mea, într-o zi mi-a zis: -Nepoate, nu lăsa tristețea să-ți macine sufletul crud. Deși n-am înțeles atunci tâlcul vorbelor unchiului meu, am negat cu vehemență. -Dumnezeu o să te ajute, a continuat el cu toată negarea mea, să depășești anii mei și-ți vei da seama cum se ascultă șoapta vântului. Fără să-mi permită să-mi desfac buzele a continuat și am înțeles că trebuie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nici Proorocii, ci să le împlinesc (să le desăvârșesc)". Și-a dat seama, cât de puternică este tradiția, mai ales în viața religioasă și sufletească a unui popor, dar nu S-a dat la o parte de a ataca cu vehemență tradiția și datinile rele, când acestea se suprapun legii, dreptății omenești și omenirei, așa după cum citim la Evanghelistul Marcu, Cap. VII. Ceia ce face din creștinism cea mai sublimă și desăvârșită religie este puțina importanță, dusă aproape de desconsiderare, a tot
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tranziție păruseră încheiate, lucrurile luaseră o întorsătură ciudată. Lumânărescu decretase întoarcerea armelor contra vechilor aliați, valori și principii, stabilind alte priorități în politica trustului, și nu ezitase să se afișeze solidar tocmai cu cei împotriva cărora combătuse cu mai multă vehemență până atunci. Acuzat că ar fi avut interese comune cu Toni Vardaru și că ar fi fost implicat în afacerile acestuia, dezmințise categoric zvonurile calomnioase, dar ținuse să precizeze că el personal regreta în mod sincer că nu deținea măcar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe forum a documentatului „Dexter” ori a încăpățănatului „Dog”, a superinteligentului „Bătescu”, a glumețului „Paingu”, a unui hâtru „Titi Paracliseru”, a visătorului „Cerliber”, a seriosului „Makki” sau a altor nume ciudate, pe care și le mai aleseseră unii. O mira vehemența unora, o uimea agresivitatea altora, o răneau atacurile asupra unor minorități sau religii, altele decât cea ortodoxă, asta pentru că era o ființă empatică; îi plăceau unii dintre cei care postau pe forum pentru inteligența argumentelor, pentru calmul lor, pentru faptul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bun, mă sună timid o dată la două-trei zile să mă întrebe dacă am vreo veste. N-a avut niciun cuvânt rău de spus despre nimeni. În toată această perioadă de frământări n-a țipat, n-a dușmănit, n-a fost vehemență. Eu nu știu ce aș fi făcut dacă era copilul meu, pur și simplu nu știu, nu ameninț, nu știu. Îmi scoate Dumnezeu niște oameni în cale...", scrie Oana Stancu, pe Facebook. Jurnalistă adaugă: "După un an, aflu azi de la doamna Cătana
Oana Stancu, mesaj pentru un procuror. "Nu ameninț" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78837_a_80162]