605 matches
-
termometrului a coborît ușor la 30 de grade. E ora zece seara. Doamna E. a făcut un duș și s-a retras În dormitor. S-a Întins goală pe patul desfăcut Înfiorîndu-se la atingerea cearșafului apretat și rece. A aprins veioza. A dat drumul la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum. Lasă prostiile. Zău nu sînt prostii. Suzi mi-a spus că i-a povestit și un vis care mi se pare semnificativ. Spunea că l-a visat pe Daniel Turcea, adică numai capul lui așezat pe lada studioului În loc de veioză. Chiar așa spunea, țin minte perfect că m-a tulburat. Își dădea seama În vis că Daniel fusese decapitat. Îți Închipui capul lui la ea În dormitor. Se gîndea că Îl omorîse fără să știe, că se va descoperi totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în noaptea aceea când mi-am simțit prima oară efemeritatea. Eberhart era în vârstă și orbitele ochilor săi îmbătrâniți erau pline de nisip. Iar nisipul acela cenușiu era acoperit de o pieliță ca nailonul, care lucea, reflecta de minune lumina veiozei. Uneori, în grădină, făceam bulgări de pământ cât globul ochilor lui. Calculam cam câte furnici ar putea locui într-unul din ei. Vreo șaizeci, șaizeci și cinci. Eberhart era bunicul meu și pe vremuri dansase pe toate scenele vestite din marile orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ea. Purta uniformă; se numea Helga. Rareori dormeam în același loc. Peretele din dosul camerei era acoperit de un singur tablou uriaș. În rama neagră, nu era nimic altceva decât un lac, nori și luna plină. Adâncimea norilor înghițea lumina veiozelor de aramă de pe perete, așa că în cameră era mai tot timpul amurg. Celălalt mal nu se vedea, sub malul apropiat mai era un jilț sculptat. Acolo stătea Eberhart toată ziua, de parcă ar fi fost pe nisipul de pe malul lacului. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să fie chiar bunica sau străbunica celui pe care-l fugărește Amália uneori. Deci numai atâta am vrut să-ți povestesc, ca să te simți bine aici - a râs Engelhard, înainte să-mi arate casa. La etaj era o bibliotecă, cu veioză și fotoliu de piele, cum intrai, de la stânga la dreapta, cu tot ce trebuia, de la utilitarism până la hedonism. — Le-ați citit pe toate? l-am întrebat eu. — Pe toate - mi-a răspuns el. — Și v-au plăcut? — Sincer să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fetițe violate, cu ochi Înspăimîntați, priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tălpi s-a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca-ntr-un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvîrșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi-au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu cîtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gîndul că indivizi fără chip ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
același timp, unul singur. Minutele și orele, au scurs ca un miraj. CÎteva ceasuri mai tîrziu, prins În mrejele povestirii, abia mi-am dat seama cum clopotele catedralei băteau de miezul nopții, În depărtare. Îngropat În lumina arămie proiectată de veioză, m-am scufundat Într-o lume de imagini și senzații cum nu mai cunoscusem nicicînd. Personaje ce mi s-au Înfățișat la fel de reale precum aerul pe care-l respirau m-au tîrÎt Într-un tunel de aventură și mister din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am aprins lumina și am Început să examinez plicul adresat lui Julián Carax pe care i-l sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam În buzunarul jachetei. L-am așezat pe masa de scris, sub fasciculul veiozei. Era un plic pergaminos, cu margini zimțate ce băteau În gălbui, cleios la pipăit. Ștampila poștei, ștearsă ca vai de ea, avea data 18 octombrie 1919. Sigiliul de ceară se desprinsese, probabil grație bunelor oficii ale doñei Aurora. În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nuria Monfort mă privea În timp ce eu mă prefăceam că nu bag În seamă precaritatea locuinței sale. — Cobor În stradă să citesc fiindcă În apartament nu prea e lumină, zise ea. Soțul meu mi-a promis că-mi va dărui o veioză cînd are să se-ntoarcă acasă. Soțul dumneavoastră e plecat Într-o călătorie? — Miquel e la Închisoare. — Iertați-mă, nu știam... Nu aveați de ce să știți. Nu mi-e rușine să v-o spun, pentru că soțul meu nu e un criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
le puse într-un sertar, aspectul dezolant al camerei se amelioră puțin, dar, evident, orice mână feminină ar fi făcut treabă mai bună. Se uită la ceas, ora era bună, rezultatul avea să se vadă în curând. Se așeză, aprinse veioza și formă numărul. La al patrulea bip i se răspunse, Spuneți, Vorbește papagal-de-mare, Aici albatros, spuneți, Vin să vă comunic cum au decurs operațiunile zilei, albatros, Sper că aveți să-mi comunicați rezultate satisfăcătoare, papagal-de-mare, Depinde de ceea ce se consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau în întregime acoperiți de cărți. Nu era foarte mare: se afla aici un birou pe care erau așezate cele trebuincioase pentru scris: o veioză, un tăietor de hârtie foarte simplu, o mapă de birou din piele neagră. De o parte și de cealaltă a biroului, două fotolii mari, adânci, cu brațe înalte. Unul din fotolii era ca nou; celălalt, din contră, păstra forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a fost de acord Alec. Dar Amory a oftat și a folosit serile cum s-a priceput mai bine. Avea o fotografie a Isabellei Într-un ceasornic vechi și În fiecare zi, fix la ora opt, stingea toate luminile, cu excepția veiozei de citit, și, așezat În dreptul ferestrei, cu fotografia sub ochi, Îi compunea fetei scrisori pline de extaz. ...Oh, ce greu Îmi e să-ți scriu ce simt cu adevărat când mă gândesc necontenit la tine! Însemni acum pentru mine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei; ploaia ar putea să ia cu ea și un cuvânt de iubire și să i‑l transmită Sophiei. Sophie stă mai mult ca sigur la lumina veiozei și‑și face temele pentru școală. Ce n‑ar da Hans să facă și el același lucru, dar n‑are nici școală și nici vreo temă ca lumea. Deci nu vii cu noi, spun băieții cu afișele și se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb. Berăria de la etajul trei al magazinului era plină de consumatorii de la ora prânzului, care stăteau apatici în fața farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în costum albastru, care stătea singur. Puse geanta cu bani lângă una identică aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-am auzit pantofii scârțâind în timp ce pășea pe covor în urma noastră. Nu era prea multă mobilă. Un cuier, un cărucior pentru băuturi, o sofa lungă, cu aspect uzat, și, în spatele ei, o masă lipită de perete pe care erau două veioze și câteva teancuri de cărți. — Ce amabilitate din partea dumneavoastră să ne primiți atât de repede, zise Hildegard cu grație. Vogelmann se așeză în fața noastră. Chiar și cu un metru de birou între noi, puteam totuși să-i simt răsuflarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbit o dată cu ea, îți ajunge. Apoi, continuă, sec: I-ai spus că ești în America, biata de ea, ce s-o fi mândrind cu tine! O furie oarbă o cuprinse, întunecându-i rațiunea. Zări, peste umărul bărbatului, pe noptieră, o veioză înaltă. - Hai să ne așezăm, zise, prefăcându-se că-și descheie nasturii la taior. Se aplecă și își încleștă mâna pe zveltul picior de veioză. O singură clipă a simțit că o stăpânesc puteri titanice. Lovi puternic, fără milă. Bărbatul
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
O furie oarbă o cuprinse, întunecându-i rațiunea. Zări, peste umărul bărbatului, pe noptieră, o veioză înaltă. - Hai să ne așezăm, zise, prefăcându-se că-și descheie nasturii la taior. Se aplecă și își încleștă mâna pe zveltul picior de veioză. O singură clipă a simțit că o stăpânesc puteri titanice. Lovi puternic, fără milă. Bărbatul se clătină și se prăbuși pe pat. În scurt timp, Adela își recăpătă curajul și sună la poliție. Anunță că în camera 68 a hotelului
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
mea ca doi vulcani aprinși”. Ea este TOT și e Nimic: Pași dezveliți mici și răzvrătite mâini. „Afară de tine ce frig e, suflet al meu!” O VIAȚĂ Am trăit scaunul, masa, camera în care am locuit. Am îndurerat dulapul și veioza când m-au cunoscut. Și-am scris până la ochi, până la frunte, și dincolo de mine. PACE ȚIE, DRAGOSTE! Ceasornicul bate ora exactă/ în cuie. Se-aude liniștea dintre noi, linișteîn baza doi. Eu ard de nerăbdare până dau peste mine. Tu
POEME DE IUBIRE – AUTOR FLORENTIN SMARANDACHE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362940_a_364269]
-
pe gâtul fetei, iar eleva își simți peștera din ce în ce mai fremătătoare... - Cum se vede și aici îi sunt o bună elevă, își spuse ea, fluturându-și genele conturate cu un strat gros de rimel, care o făceau să arate, sub lumina veiozei roșii din dormitor, ca o păpușă rusească, asemănare accentuată de pielea ei fină și lucioasă, precum și de obrazul excesiv de rumen din cauza emoțiilor și al dorințelor stârnite de profesorul său de matematică. Condurache nu mai era conectat la rațiune. El își
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
huhuitul bufniței de pe casa vecină. Aștepta să se facă ziuă să-l poată suna pe Radu, dacă nu o va face el, să afle care-i situația cu tatăl lui și de ce a fost chemat de urgență la spital. Aprinse veioză de pe măsuța de lângă pat. Nu mai avea curajul să stea pe întuneric și nici șansa de a adormi nu mai exista. Gândurile îi erau prea sumbre. Retrăia din memorie cum s-a întâmplat cu plecarea spre ceruri a părinților săi
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
spre partea de sus a piramidei din sticlă casantă, dar atât de fascinantă a declamației; poemele Georgetei Resteman sunt ca un fagure de cântare, ele au un sens mai durabil atunci când sunt recitate, nu doar “șterse” cu privirea la lumina veiozei. Aș putea spune că avem de-a face cu o poezie clasică, dar dincolo de versificarea aburind de sintagme ce curg și ne trag după ele spre întorcerea paginilor, dincolo de cunoscutul cofraj clasic, stau întrebările unei femei moderne care iese cu
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
ți-a strâns inima într-o menghina..și ți-a sugrumat gâtlejul cu o mână neagră cu degete lungi și osoase. Mâna Neagră a fost bau-baul copilăriei mele.De la o poveste numită Mâna Neagra.Am dormit mai toată copilăria cu veioza aprinsă...pentru că în întuneric puteam distinge clar Mâna Neagră. Expresia cu "gheara în gât" nu cred că a aparut așa ,aiurea. Frică subita. Pentru o secundă simți că tot interiorul îți explodează și simți că te sufoci.Dupa ce a
MÂNA NEAGRĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360778_a_362107]
-
canapea se aflau trei frumoase tinere, două brunete și o blondă superbă apropiate ca vârstă de vârsta noastră, îmbrăcate la fel de sumar... Blonda semăna cu iubita mea dar eram totuși destul de confuz pentru a aprecia asemănarea în acel moment, datorită unei veioze ce- mi arunca lumina spre ochi... Dar dacă... ( va urma...) Aici continuarea: Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții...Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
canapea se aflau trei frumoase tinere, două brunete și o blondă superbă apropiate ca vârstă de vârsta noastră, îmbrăcate la fel de sumar... Blonda semăna cu iubita mea dar eram totuși destul de confuz pentru a aprecia asemănarea în acel moment, datorită unei veioze ce- mi arunca lumina spre ochi... Dar dacă...( va urma...) Aici continuarea: Poveste neterminată (2) Aici și: AZI, DUMINICĂ... (2) MIROSUL NORILOR Referință Bibliografică: Azi, duminica (3) Poveste neterminată (1) / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]