406 matches
-
șc.gen.Gheorghe Borovină, Emil Proșcan, primarul Mizilului, insp.șc.gen.Gheorghe Matei, col.dr. Aurelian Ranetti, Daniela Vlădescu, Ion Longin Popescu, Lucia Olaru Nenati, Aurel Antonie. Câteva opinii: Conf.univ.dr. Daniel Cristea-Enache: "Departe de a avea un iz provincial, cu veleitari și mediocrități, manifestarea această cultural-competițională respira valoare, originalitate, talent individual. Participanții (fie ei tineri maturi ori bătrâni cu vitalitate) au șansa lor; iar scriitorii buni, indiferent de generație, sunt miza noastră. Mă refer în special la secțiunea poemelor de dragoste
FESTIVAL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME, ED.A V-A de LAURENŢIU BĂDICIOIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352788_a_354117]
-
toate acestea sunt în pierdere de receptare și pentru că cititorii sau ascultătorii nu sunt capabili să facă o selecție riguroasă a valorilor și primesc ceea ce li se oferă, mai ales prin platformele electronice care promovează cultura. Dar sunt și mulți veleitari care-și postează pe bloguri personale, ori pe rețelele literare de tip ning, texte cât se poate de îndoielnice, doar din dorința de a se vedea “publicați” și citiți. În această privință, adminii ar trebui să fie extrem de riguroși și
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
propriei identități ca ființă umană, ca ființă de lumină. Tot mai mulți autori cochetează cu literatura în spațiul virtual. Cum relaționezi cu acesta? Ce părere ai despre „ciupercile” apărute după burnița comunistă? Ce ar trebui făcut cu miile de scriitori veleitari, făcuți prin diverse împrejurări, care publică din banii proprii carte după carte, an după an, total lipsiți de profesionalism și modestie? Pentru mine, scrisul pe internet nu a fost o joacă, nu a fost o relaxare. Am început să scriu
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360564_a_361893]
-
că între activitatea de polițist - pe care o practică Marinel Gâlcă - și cea de scriitor, nu e nici un fel de ... incompatibilitate. Ba dimpotrivă! Citiți volumul < > și mirarea dumneavoastră va deveni admirație! Povestirile lui Marinel Gâlcă, scrise fără orgoliile prostești ale veleitarilor, vor intra în competiția aspră a scrierilor psihologice, având de partea lui experiența polițistului activ, care ne încredințează că această preocupare e nu numai profesiune, ci și artă”. Atunci când a început să scrie, intuiesc eu, autorul s-a supus unui
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
arhivate, fie desființate ori abandonate. Departe de a fi profesioniste, departe de a avea în componență redactori, tehnoredactori, critici specializați, ele și-au dus viața (își duc încă), așa cum socotesc, înglobând, pe lângă autori deja debutați editorial și o sumă de veleitari care-și postează zilnic, în spațiul destinat comentariilor, „producțiile” proprii, cu pretenții de literatură, unele de-a dreptul îndoielnice. În lipsa unei cenzuri adecvate, s-au strecurat destule kitsch-uri în pagini de reviste virtuale, în site-uri și rețele literare
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
După angajarea mea în cadrul primăriei, m-am ocupat în mod deosebit de publicația săptămânală cu nume banal și neatractiv, "Curierul Primăriei municipiului Cluj-Napoca", publicație cu aspect și conținut neatractiv, cu un colectiv de colaboratori din care nu lipseau o serie de veleitari ai scrisului, dar și personaje care nu aveau absolut nimic de comunicat, dar care se încăpățânau să agreseze cu textele lor diverse redacții postdecembriste. Săptămânalul cu pricina avea și un aspect neatractiv, abundând ilustrațiile pășunist-patriotarde sau total neadecvate. Deși grație
UN HIDALGO CLUJEAN IN PRESA NORD-AMERICANA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342580_a_343909]
-
mânca meseria pe pâine și era foarte pasionat de munca pe care o făcea. Într-un timp relativ scurt, am reușit împreună să schimbăm fața ziarului și, în pofida nenumăratelor lor reclamații și reacții adverse care au urmat, și conținutul acestuia. Veleitarii despre care vorbeam, obișnuiți să fie publicat număr de număr, indiferent de tema abordată sau de calitate scriiturii, s-au grăbit să ne reclame edilului din acel moment pentru că nu mai apăreau cu ușurința cu care acel lucru se întâmplase
UN HIDALGO CLUJEAN IN PRESA NORD-AMERICANA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342580_a_343909]
-
plata unor salarii deloc neglijabile. Nicăieri în Occident nu veți întâlni salarii date de stat unor indivizi pentru că sunt poeți. Dar la noi plouă cu așa zisele reviste culturale, subvenționate de guvern sau de consilii județene. Majoritatea sunt conduse de veleitari îngâmfați și acoperite ca niște cearceafuri de tot felul de urdori și de puchine, de aberații, de prostii. Veleitari, grafomani, ipocriți, șarlatani care speră să iasă la pensie de la „locul lor de muncă”. Azi, aceste reviste sunt cancerul culturii noastre
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
poeți. Dar la noi plouă cu așa zisele reviste culturale, subvenționate de guvern sau de consilii județene. Majoritatea sunt conduse de veleitari îngâmfați și acoperite ca niște cearceafuri de tot felul de urdori și de puchine, de aberații, de prostii. Veleitari, grafomani, ipocriți, șarlatani care speră să iasă la pensie de la „locul lor de muncă”. Azi, aceste reviste sunt cancerul culturii noastre scrise. Pentru că produc ratați pe bandă rulantă și întrețin o stare de confuzie și de dezarticulare culturală. Trăim totuși
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
toate și-arar dureri dădeau ocoale.../ Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!" ("În grădină", 1905, Dimitrie Anghel). Mă opresc aici cu citatele. Mai știu vreo două sute de poezii desăvîrșite, dar ajunge! Nu mă mai ocup de veleitari, pentru că nu sînt masochist. Uneori, prin bunăvoința cîte unui confrate, pe care îl stimez pentru talentul lui, mai primesc cîte o carte de departe, pe care o citesc îmbătat de finețea versurilor. Notă: În cazul meu este simplu de explicat
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
sunt livrești, desprinse din anumite texte, din textele studiate în școală în primul rând. Texte studiate de mai multe generații! Care au figurat dintotdeauna în manualele noastre. Nu putem lăsa la bunul plac și la proasta inspirație a unor profesori veleitari accesul elevilor la aceste texte. Sunt texte definitorii pentru conștiința publică, comunitară! Ele fac parte din universul referențial aflat la dispoziția aluziilor și subînțelesurilor din enunțurile vobitorilor mai elevați. Așadar, în această privință, inițiativele și părerile personale nu-și au
PRIN LIVEZI ALBINELE ŞI-AU PORNIT COLINDA... de ION COJA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371109_a_372438]
-
și unul pe altul și nici nu se compromiteau afișând sub semnătură personală tăioase și schematice concluzii ideologice. Tot așa, din critici (mai mult sau mai puțin) literari, universitari pe puncte de pe la catedre, dar și reprezentanți ai oamenilor muncii, adică veleitari cenacliști de pe la sindicate, se făceau, sub conducerea unui politruc cu funcție (șef sau adjunct de șef de secție la CC) „brigăzi de partid” care analizau rezultatele editoriale, ale unor reviste sau ale unor sectoare, venind cu „măsuri” - adică sancțiuni, schimbări
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
s-au perindat câțiva pe la Comitetul municipal București, luând exemplul celor cu funcții importante în C.C. care ne îndrumau arătându-se la început grijulii cu noi, apoi începeau să-și impună propriile lor cărți cu literatură, de obicei modestă și veleitară, dar mult lăudată de critica slugarnică). Iar securitatea și-a precizat și ea mai bine controlul fie specializându-și ofițerii, fie dând grade unor specialiști bine verificați, fie iertându-i de hibele proprii pe unii care făceau asemenea servicii dezinteresate
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
alte prilejuri, unii își închipuie că, pentru a fi scriitor, nu trebuie să faci nimic. Ion Nicolae Anghel nu este dintre aceștia. Cele cinci proze (Iulia Feier, Vila de sub colină sau cum se poate scrie puțină literatură cu puțin, Parada veleitarilor, Andreea, Rîpele galbene) au, în centru, același personaj, prezumtiv alter-ego al autorului, actant și rezoneur deopotrivă, dar absolut credibil în toate ipostazele. „Ins care refuză să-și trăiască viața la modul așezat și mediocru” (p. 47), amenințat, însă, mereu de
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
spre exemplu, și are în preajmă, după împrejurări, ipochimeni, mai mult sau mai putin asemănători sieși, precum Antoniade, Zoltan Fekete, profesorul Tohăneanu, profesorul Evseev, Schwartz, Paul, Iulia, Dana, chiar Sandu Moș, și alții încă (în contrast semnificativ, nu aleatoriu, cu „veleitarii” Maricel Voinea și Vitalie Bădicuț). Protoganistul este editor, „intelectual dens și rasat”, cum am văzut, își cunoaște și firea, și soarta, și menirea: „Sunt atipic, Iulia, ca și Antoniade, și n-o să mă iubească prea mulți” (57); sau: „...sîntem Făpturile
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
din viața și formația eului meritocrat: iubirea pasională, erosul (Iulia Feier), viața curentă, lucrurile indiferente (adiafora) ale unei existențe retrase într-un peisal edenic (Vila de sub colină...), profesia, felul său de a munci, de a-și câștiga pâinea zilnică (Parada veleitarilor), amărăciunea, discret sugerată, a unor amintiri dureroase (Andreea), primii ani de învățătură, într-o ambianță cvasi-potrivnică (Rîpele galbene). Puternic desenat, protagonistul e înconjurat de personaje la fel de puternice, mai cu seamă cele feminine: Iulia, Dana, Andreea, Mama. Toate aceste apariții, conștiente
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
reiau însă aceleași argumente: regele folosește o extremă dreaptă minoritară, aceea a lui Goga-Cuza, împotriva alteia aflată în progres, aceea a legionarilor, sprijinindu-și astfel propria putere. Acest personaj pe care observatorii francezi îl descriu, în 1930, ca pe un veleitar, face, în final, în 1938 și 1939, dovada autorității și forței. Istoricul britanic Hector Bolitho, care îl întîlnește în martie 1939, vede în el o siguranță liniștitoare și gustul exercițiului în meseria de rege. Experiența Goga-Cuza este catastrofală atît în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
oho! acum un veac? exclusivitatea helicopterului prezidențial. Helicopterul prezidențial. Helicopterul providențial. Tonic: Buciumul înecat în verdeață veșnic regenerată. Replică post-decembristă la Cîntarea României: molima icoanelor. Golul produs de dispariția dezmățului național-comunist al "artei angajate", în care s-a defulat pletora veleitarilor și afaceriștilor, e umplut acum de sterpii confecționeri de fetișuri cultice. Predominînd, în domeniu, doamnele refuzate de har conceptual, noul contingent a transformat icoana în obiect al tranzacției de tarabă. Uitînd (sau neștiind) în ce regim blasfematoriu se situează. Trist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comuniste. Dacă pictura, care și în comunism cu excepțiile ei reprobabile s-a ținut oarecum departe de ingerințele propagandei, nu mai este pîndită acum de jalnicele derapări, sculptura destinată forului încă este contaminată de trecut. Ca și în epoca depășită, veleitarii și interesații merg tandru, mînă în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate fi oare eradicată epidemia asta de voievodită, care întreține țării un aer desuet, de teritoriu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din lemn niște matrioșka ordonîndu-le în așa manieră încît să formeze sintagma "vreau să mănînc". Și devenind, astfel (tragic), primul pictor rus conceptualist. Galeria Apollo din București își saltă, din cînd în cînd, firma peste nivelul simezelor improvizate, ale unor veleitari anonimi (centrali sau provinciali), oferind revelații. Una din acestea: personala de pictură a fostului ieșean Corneliu Vasilescu, de mulți ani naturalizat bucureștean. Pavel Șușară îi dedică (în România literară) o cronică excepțională. Reținem segmentul: "Fără a fi un artist de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cel al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental de curățenie. Dar, pe stradelele dintre palate, din loc în loc, sticle mari din plastic, pline cu apă. Mirarea e curmată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
problematica unui cuplu alienat la fața locului. Mecanismul dramatic al trecerii de la criza de început pînă la catastrofa finală funcționează necruțător, ca un motor în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
deoarece destrămarea statelor multinaționale din Iugoslavia a readus pe ordinea de zi a actualităților răbufnirea conflictelor interetnice și, odată cu ele, exacerbarea naționalismului șovin. Spațiul fostei Iugoslavei a devenit teatrul unor sângeroase conflicte armate, alimentate și de ambițiile unor lideri politici veleitari. Iar intervenția Comunității internaționale a complicat lucrurile și mai mult. Sârbii au avut de partea lor sprijinul Italiei și, pentru o vreme, chiar și pe cel al Franței. Croații au avut ca ajutor Germania, iar SUA și Comunitatea Țărilor islamice
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
dintre acei tinerei din lumea bună care suferă de literatură, de slăbiciuni elegiace, de mici nimicuri de eleganță și subtilitate, de tandreți vane, de flirturi, cu un stil prețios și pretențios”3. Așadar, un simplu dandy vanitos și ușuratic? Un veleitar fără leac? Chiar dacă atunci când Lorrain scrie cele de mai sus În Le Figaro, deci În 1896, Proust nu e Încă un nume În lumea literelor franceze, chiar dacă André Gide Își va reproșa mereu că a respins apariția În volum a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara Sécession, Constanța, 1908; Poveste grozavă, ed. 2, Constanța,1909; În valuri, Constanța, 1911. Repere bibliografice: D. C. Ollănescu, Florian I. Becescu
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]