511 matches
-
în anul 1820 femeilor le era interzis să se roage alături de bărbați în moschei deoarece musulmanii sunt de părere că prezența femeilor inspiră o devoțiune de un tip cu totul diferit de acela care este necesar într-un loc dedicat venerării lui Dumnezeu. Excluderea femeilor a fost întărită prin tabuurile de impurificare legate de menstruație, natalitate și contactul cu copiii. Costumația și înfățișarea fizică din societățile premoderne n-au fost niciodată o chestiune de alegere pur personală. În Occident, până de
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
În antichitate, sănătatea și religia erau strâns legate. Cele mai vechi clădiri a căror scop era tratarea bolnavilor sunt templele egiptene. Templele grecești dedicate zeului vindecător Asclepius primeau bolnavii dacă aceștia primeau ajutor de la zeu în vis. Romanii au ales venerarea lui sub un alt nume, Æsculapius, căruia i-au și ridicat un templu în 291 î.Hr.. Introducerea conceptului de spital dedicat vindecării populației către restul lumii a fost făcută, probabil locuitorii Sri Lankăi. O cronică antică a regalității srilankeze Mahavamsa
Spital () [Corola-website/Science/311922_a_313251]
-
A fost o perioadă în timpul Egiptului Antic în care întreaga religie a fost reformată într-un mod radical. Reformatorul a fost nimeni altul decât Akhenaton care a șocat la acea vreme întregul popor egiptean prin introducerea unei religii monoteiste în locul venerării tuturor zeilor de până atunci. Într-o perioadă în care omenirea era de religie politeistă, Aton este primul zeu din istoria omenirii căruia i se închină toată lumea. El a fost un zeu unic suprem prin excelență. Nu numai că mulți
Religia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/326336_a_327665]
-
sunt reprezentate stilizat, cu figurile ușor alungite, privind în depărtare parcă dincolo de timp. O alta temă caracteristică artei bizantine o constituie "lumea cerească". Icoanele, picturi pe lemn ale imaginii lui Hristos sau Fecioarei, sau reprezentări ale sfinților, constituiau obiect de venerare. Reminiscențe ale stilului bizantin putem găsi și la manuscrisele necreștine, datate în secolele al IV-lea și al V-lea, aflate la "Biblioteca Vaticana" sau în scrieri creștine ca "Psaltirea pariziană" (datată în secolul al X-lea și aflata la
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Pūjă sau Pooja, (Devanagari: पूजा) (Sanskrit: reverence, honour, adoration, or worship) înseamnă a onora, a adora, a aduce respect sau ofrandă superiorilor sau zeilor, venerare, respect. Este un ritual religios realizat ca ofrandă adusă diferitelor zeități, personalităților sau musafirilor speciali. Este realizată cu diferite ocazii și în diferite moduri, de la "puja" zilnică facută acasă , la ceremoniile din temple sau marile festivale, sau pentru începerea unei
Puja () [Corola-website/Science/326184_a_327513]
-
hrană și procreare. sunt însă, sub forma în care au fost cunoscute în Europa, un fenomen tipic civilizației elene, chiar dacă au luat ființă prin contaminarea cu sfera religiilor orientale. Formele inițiatice tipice acestor mistere au apărut pentru prima oară în cadrul venerării zeiței agrare Demetra. Continuatorele moderne ale misterelor sunt diversele societăți și loje secrete, precum cele ale francmasonilor, iluminaților, cercurilor esoterice etc. Aceastea au în comun cu misterele antichității venerarea cultică a unui principiu divin, o bogată practică rituală care presupune
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
Formele inițiatice tipice acestor mistere au apărut pentru prima oară în cadrul venerării zeiței agrare Demetra. Continuatorele moderne ale misterelor sunt diversele societăți și loje secrete, precum cele ale francmasonilor, iluminaților, cercurilor esoterice etc. Aceastea au în comun cu misterele antichității venerarea cultică a unui principiu divin, o bogată practică rituală care presupune inițierea și un mit respectiv concept care explică toate aspectele realității. Cuvântul "mysterion" trimite în primul rând la verbul "myein" ("a închide", "a încuia"). "Myesis" se pare că desemna
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
ale oamenilor îngropați se aflau în morminte. Au fost de asemenea descoperite 17 morminte cu obiecte foarte valoroase, și deci se presupune că aparțineau unor persoane de rang înalt, posibil regi. Ziguratul din Ur, reconstituireZigguratele erau temple uriașe construite pentru venerarea zeilor. Erau construite din lut și argilă și aveau trei sau patru secțiuni. Erau construite foarte înalte, pentru a rămâne uscate în timpul inundațiilor. Era nevoie de munca multor oameni pentru a construi un ziggurat. Trebuia săpat lutul, fabricate cărămizile iar
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
trimis asupra lor furtună și oștiri nevăzute.”, sura XXXIII, versetul 9. Conform lui Ibn Măğah, citat în "A Dictionary of Islam", mâncarea îngerilor este celebrarea gloriei lui Dumnezeu, băutura lor - proclamarea sfințeniei Sale, conversația lor - comemorarea lui Dumnezeu, plăcerea lor - venerarea Sa. Deși se spune că îngerii sunt ființe, ei nu sunt înzestrați cu puteri de discriminare, ca cele ale oamenilor; funcția lor este să se supună și nu pot să nu asculte voința divină. Coranul spune că „Îngeri uriași și
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
apoi Îl anunță pe Dumnezeu cine a participat; unii îngeri participă la rugăciunile din timpul zilei, iar seara sunt înlocuiți de alții. În prezența lor, poate fi simțită o senzație de pace și iubire, și ajută la construirea atmosferei de venerare: „noi vă suntem vouă oblăduitori în Viața de Acum și Viața de Apoi”, sura XLI, versetul 31. Deși oamenii nu-i pot vedea, se întâmplă uneori ca oameni sensibili să devină conștienți de prezențele lor, care le ghidează și veghează
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
datorită simbolismului artistic. Aceasta ar fi adus beneficii analfabeților. Vezi http://touregypt.net/godsofegypt/ pentru informațiile oferite de Ministerul Egiptean de Turism despre zeitățile egiptene Există puține documente scrise despre vechile regilii finlandeze; de lângă asta numele zeităților și practicile de venerare s-au schimbat din loc în loc. Urmează un rezumat al celor mai importante și larg venerate zeități. Vezi și: Demizei, Driade, Fates, Erinyes, Graces, Horae, Muzele, Nimfele, Pleiadele, Titanii. Unii dintre cei mai importanți Deva: Vezi și kachina În plus
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
asemenea divinității. "Un Poet, un Pictor, un Arhitect: Bărbatul sau Femeia care nu este una din acestea nu este un Creștin. Trebuie să părăsești Tații și Mamele și Casele și pământurile dacă stau în calea Artei. Rugăciunea este studiul Artei. Venerarea este Practica Artei.Postul și celelalte , toate sunt Arta. Ceremoniile exterioare sunt Antichristul. Arta este Copacul Vieții, Dumnezeu este Iisus. (Laocoon)" Blake este și creatorul sintagmei "Toate religiile sunt Una"(""), titlul unei serii de aforisme filozofice reprezentative. Este deasemenea renumit
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
învățatul grec Megalos din Tir (care a trăit în secolul al II-lea după Hristos) menționează cu toții „templul sacru, închinat lui Ahile, din insula Leucos”. Tot în antichitate apare în scrierile grecilor ideea unei posibile existențe a unui templu dedicat venerării lui Apollo. După ultimele cercetări este posibil să fie vorba de aceeași construcție cu mausoleul lui Achile, care a fost transformat în templu. Mai târziu același templu păgân va apărea în folclorul românesc sub numele de „Biserica cu 9 altare
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
arie, melodie, cântec” în muzică, reprezintă un ornament muzical ce constă în interpretarea unei singure silabe pe o succesiune de note. În culturile antice, această tehnică vocală a fost utilizată pentru hipnoză, în ritualurile de inițiere și în cele de venerare religioasă. Vechii greci o foloseau pentru incantațiile dedicate zeităților, melisma întâlnindu-se și la majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu. În secolul XIX, acest ornament muzical începe să fie folosit și bisericile afro-americane și mai apoi integrat în muzica gospel și R
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
de preoți care acționau în numele regelui. În centrul templului se afla statuia de cult al zeului într-un altar. Templele nu erau locuri de cult publice și numai în anumite zile de sărbătoare statuia zeului era scoasă din altar pentru venerare publică. Altarul zeului era izolat de lumea exterioară și accesibilă numai funcționarilor templului. Cetățenii se puteau închina statuilor din casele lor și amuletelor ce ofereau protecție împotriva forțelor rele. După Regatul Nou, rolul Faraonului ca un intermediar spiritual a fost
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
lumea exterioară și accesibilă numai funcționarilor templului. Cetățenii se puteau închina statuilor din casele lor și amuletelor ce ofereau protecție împotriva forțelor rele. După Regatul Nou, rolul Faraonului ca un intermediar spiritual a fost tot mai ignorat, trecându-se la venerarea directă a zeilor. Ca rezultat, preoți au dezvoltat un sistem de oracole pentru a comunica voința zeilor direct prin oameni. Egiptenii credeau că fiecare ființă umană era compusă din componente fizice și spirituale. Fiecare persoană avea pe lângă corp o SWT
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ale auzului: ,Dintre toate daniile rânduite în lege, aceasta aduce cea mai mare roadă (ascultarea acestrei shastra-n.a) căci dăruirea unui spectacol este cel mai prețuit dintre toate darurile”. Cap.28 Natyashastra ,Zeii nu sunt niciodată atât de mulțumiți de venerarea cu tămâie și ghirlande, pe cât sunt de încântați de prezentarea spectacolelor de teatru aducătoare de noroc și prosperitate”. Cap. 29-Natyashastra ,Cel ce ocrotește și cinstește muzica și teatrul așa cum se cuvine, va atinge fericita țintă supremă a celor aflați sub
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
care Hristos a avut-o pe cruce. Ca o notă, o relicva (moaște) a lui Padre Pio, care constă într-o bucată mare de pânză ce poartă sângele rânii laterale a lui Padre Pio, „rană străpungerii inimii”, este expusă spre venerare publică în biserică St. John Cantius din Chicago. Odată cu experiență străpungerii inimii începe o perioadă de 7 săptămâni de suferință spirituală pentru Padre Pio. Unul din frații săi călugări capucini spune despre starea sa din această perioadă: De-a lungul
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
neputând să ofere o explicație pentru acest fenomen (vezi ). Datorită capacităților neobișnuite ale lui padre Pio, Sfanțul Scaun a desfășurat de două ori investigații ale poveștilor care îl înconjurau. Se pare că de atunci biserică a aprobat în mod formal venerarea să ce a culminat cu canonizarea de către papă Ioan Paul al II-lea în 2002. În cartea Padre Pio: The Wonder Worker, din 1999 , un fragment scris de preotul irlandez Malachy Gerard Carroll descrie povestea Femmei de Giorgi, o fată
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
neobișnuite ea a fost ferecată de tatăl ei, Dioscorus, într-un turn. În captivitate se convertește la creștinism. Ca urmare a convertirii tânăra dispune ca sălii de baie din turn să i se adauge o a treia fereastră, semn al venerării. Tatăl își condamnă fiica de îndată ce află acest motiv. Aceasta reușește să fugă și este în mod miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Barbara va fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei în occident este reprezentarea pe un pilastru din Santa Maria Antiqua de la Roma, datând din secolul al VIII-lea. Se pare însă că sfânta era cunoscută în Italia prin intermediul bizantin încă din secolul al VI-lea. În Evul Mediu
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
din budismul Mahayana Buddha, Dharma și Sangha sunt văzuți ca o singură Ființă: toate trei giuvaierurile îl constituie pe Eternul Buddha. Dincolo de importanța lor în mântuirea de suferință, cele trei giuvaieruri inspiră și o puternică reverență tuturor budiștilor. De exemplu, venerarea lui Buddha ca persoană istorică sau ca entitate apriorică a căpătat de-a lungul timpului numeroase forme, iar transcrierea scrierilor sacre, materializare a Dharmei, este făcută cu evlavie și teamă. Śīla (sanscrită) sau sīla (păli) reprezintă educația morală, comportamentul etico-ascetic
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
abolirea oricăror forme de ceremonii religioase publice. Cu 95% din populație împărtășind credința budistă, Thailanda este țara în care această religie are cea mai mare densitate demografică. Budismul thailandez este theravadin, dar integrează și elemente regionale folclorice cum ar fi venerarea strămoșilor. Se prezumă fără dovezi concrete că budismul a pătruns pentru prima oară în această zonă în secolul al III-lea î.Hr. mulțumită misionarilor regelui Asoka. Arhitectura religioasă se caracterizează prin stupe înalte poleite cu aur. Ca în majoritatea țărilor
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
sens cu totul diferit. Se spune că Buddha refuza să facă din imaginea sa un obiect de cult, deoarece aceasta ar fi dus la o apoteoză inutilă a sa, fără legătură cu învățăturile răspândite, alterând sensul lor. El considera caducă venerarea zeităților și a idolilor. De aceea, pentru a-l simboliza pe Buddha în arta timpurie s-au utilizat diferite motive religioase cum ar fi: roata cu opt spițe, copacul bodhi, urma de picior a lui Buddha, tronul gol, bolul de
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]