1,883 matches
-
Într-o himeră, decât să-ți fac ție ceai, spre exemplu. Sunt incapabilă de iubire. Adioooooooooooooooooooooooooooooo!,, ,,Draga meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun pentru ultima oară, Adiooooooooooooooooooooooooooo!. Sunt În drum spre aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie și talent, nu glumă!. Ascultă Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
delegație, plecați pe șantierele țării... ce-ți trebuie complicație? Se umflă vreuna? Pa! Ai soț, spune-i! Noroc! Poftim?! tresare Mihai, dar își revine imediat ce vede paharul ridicat. A, da, noroc! ciocnește el și bea o înghițitură zdravănă, să împrăștie veninul urcat brusc în gît. Și totuși, oftează adînc Săteanu, sorbind încet, cu plăcere, cîte puțin din pahar degeaba umbli... O beție cu un vin tare și prost, asta-i. Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun ceva. Era evident că profesorul se schimba sub ochii mei, iar schimbarea afecta și natura poveștii sale. Era limpede că aceasta nu exista de una singură, ci era o emanație directă a caracterului său. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a se face distincția între cele două medicini și medicamente. Scurtă istorie a medicamentelor chinezești În China există o poveste care spune că "un țăran a gustat o sută de feluri de iarbă și s-a întâlnit cu 70 de veninuri pe zi." Aceasta reflectă modul în care au fost descoperite substanțele medicamentoase de către oameni în timpul activităților lor de producție și în lupta lor cu natura. În Cartea Cântecelor din dinastia Zhou de Vest (secolul al XI-lea î.e.n.-771 î
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cât și cremă, ulei, supă, picături și unguente. Pe parcursul dezvoltării îndelungate a medicinei Hui, a fost format un set de metode terapeutice inedite. O trăsătură specifică a acestora o constituie combinarea medicamentelor cu alimentele. Medicina naționalității miao Potrivit medicinii miao, veninul, lipsurile, rănile, acumulările, bacteriile și viermii reprezintă cei șase factori care cauzează bolile. Consultarea pacientului și diagnosticarea bolii se fac după metode precum luarea pulsului, examinarea sunetelor, interpretarea culorilor, chestionarea pacientului. Medicamentele folosite în medicina miao sunt, în majoritatea lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bazucile, cu tunul și cu tancul și nu s-a întâmplat nimic, pentru că pe ăsta nu-l putea omorî decât cuțitul lui Rahan, care a stat două zile și două nopți într-un pahar cu sânge de antilopă amestecat cu venin de viperă. Asta îmi spunea Coșuță și, sincer, din toată povestea lui nu mă interesa decât partea cu gașca. Nu, nu mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mei că o săptămână poate fi plumburie chiar și pentru un puști de grădiniță. Noroc că-n epoca de piatră ploua câteodată torențial, stropii erau atât de deși, de mari și de pătrunzători încât au fost în stare să spele veninul din rană și să alunge bacteriile care plănuiau o infecție. Rahan s-a făcut bine, îngrijit de-o brunetă amețitoare care nu se sinchisea că umbrela și pelerina nu fuseseră inventate; fata, în costumul ei de baie din blăniță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că ploaia cu stropii ei deși, mari și pătrunzători și mai apoi o brunetă amețitoare (în fine, aici chiar nu mă bag, fiecare cu gusturile lui, plus că eram prea mic ca să observ detaliile de felul ăsta) i-au spălat veninul din rană și așa și pe dincolo, ar trebui spus, fără supărare, că Rahan a cam fost singur în momentul în care s-a trezit și că toată tărășenia cu săgeata otrăvită și moartea lui s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
socialiști) au existat și înainte ca Matei să-și dea seama. La fel, săgeata otrăvită care l-a doborât pe sălbaticul blond a existat înaintea ciupercilor otrăvitoare care i-au provocat visul despre moarte, iar ploaia care i-a spălat veninul din rană (vindecându-l miraculos) s-a pornit din cer, mai precis din niște nori suri, înainte ca el să fi mâncat bureții nebuni. Pentru cine nu crede, ferfenițata colecție a revistei Rahan stă mărturie prin biblioteci. chestia 7 - după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de metri într-o ploaie de urină și sânge. Mă gândesc acum la celelalte accidente pe care ni le-am imaginat, morți absurde ale celor răniți, schilodiți și suferinzi. Mă gândesc la ciocnirile psihopaților, accidente neverosimile puse în aplicare cu venin și dezgust față de sine, crâncene coliziuni multiple executate seara cu mașini furate pe autostrăzile pline de funcționari obosiți. Mă gândesc la accidentele absurde ale gospodinelor neurastenice care se întorc de la clinica de boli venerice, lovind mașini parcate pe șoselele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai mare bandit din România secolului douăzeci este evreul ungur... care fură și minte într-un fel care i se potrivește mănușă»; «... cu creierul ulcerat al unui sifilitic ereditar». Evreii sunt țintele predilecte care par să atragă cel mai mult venin din partea lui Vadim. Fostul rabin-șef Moses Rosen a fost o țintă neabătută până la moartea sa în 1995. Fundația Soros (astăzi Fundația pentru o Societate Deschisă) a fost frecvent denunțată nu în ultimul rând pentru că fondatorul acestei organizații filantropice care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un al patrulea, și așa mai departe... Ești tulburat de tot felul de sentimente în timp ce răsfoiești scrisorile. Cartea a cărei continuare o gustai dinainte printr-un intermediar se-ntrerupe din nou... Ermes Marana îți apare ca un șarpe vărsându-și veninul în paradisul lecturii... În locul clarvăzătorului amerindian, care povestește toate romanele din lume, iată un roman-capcană, născocit de traducătorul infidel, cu începuturi de roman ce rămân suspendate... Așa cum rămâne suspendată revolta, în timp ce complotiștii așteaptă zadarnic să comunice cu ilustra lor complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unele pagini din Clepsidra. Așadar, prin intermediul unor dovezi istorice și a unor exemple mai mult sau mai puțin cunoscute, pun la Îndoială opinia prestabilită cum că o carte ar sluji numai binelui. Deși cărțile sfinte sunt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sunt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se va destrăma de la sine În momentul În care am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre porci, îl spinteca de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va întâmpla nimic, căci uriașă fiara se întoarse foarte încet și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate, pierzându-se imediat în beznele adâncimilor. Doar atunci Vahíne Tiaré își dădu frâu liber lacrimilor. Faptul că, pentru moment, Teatea Maó dispăruse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urma unei prazi aflate la o distanță uriașă, adaugă. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face este să nu lăsăm nici o urmă a trecerii noastre. După ce dădu aceste indicații, închise la loc vasul care conținea restul de venin de Nohú, îl lega de o scândură, puse lângă vas o găină, si așeza scândura, cu grijă, pe apă. Pentru ce faci asta? întreba Tapú Tetuanúi. Când rechinul va reveni la suprafață, dacă o va face, primul lucru care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi găinațul și agitația găinii, spuse. Se va învârți mai mult timp în jurul ei, dat fiind că experiența anterioară a iesit prost. Privi pluta rudimentara care rămânea în urmă vasului. Dacă totuși se va hotărî s-o înghită, restul de venin îi va arde încă o dată stomacul. Ridică din umeri. Poate că asta îl va face să renunțe sau, daca nu, cel putin ne va oferi un oarecare avans, care ne-ar fi de mare folos dacă vrem să ajungem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulă. Nici eu, nici vreuna dintre noi. Ajungea o privire pentru a înțelege, fără nici un cuvânt, ca și celelalte fete erau de acord cu ea, căci instinctiv se depărtaseră de Anuanúa, de parcă ar fi fost un periculos Nohú, plin de venin. Se părea că, pentru prima și singura dată în viața lui, Miti Matái era atât de derutat încât nu știa ce atitudine să adopte, nici cui să-i ceară ajutor, și în cele din urmă răspunse cu voce gravă: —E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât nici nu-i băgau în seamă pe recunoscătorii proprietari. Cât despre dulgher, acesta astupa galeriile cu dopurile de lemn pe care și le pregătise, după care ajutoarele lui acoperiră carenele cu un amestec de rășina de pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau în laguna. Acest strat protector avea să împiedice timp de aproape o lună că alte larve de Teredo navalis să se fixeze de Marara, iar până atunci căpitanul vasului era încrezător că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu vreau să mai aud că ai probleme. Te previn, Luana. Acum nu mai ești domnișoara Leon. Îmi porți numele și nu accept să mi-l pătezi. Rănită de vorbele lui, ea se întrebă cum ar putea face să oprească veninul Nuții. Nu-i stătea în fire să fie slugarnică și prefăcută și era convinsă că orice atitudine ar fi abordat ciuda și caracterul îndoielnic al femeii tot ar fi ieșit la suprafață. Acasă, în așternut, Radu se întoarse cu spatele la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu sete, un pumn în plină figură. La rândul ei, Nuța Cordel simțea o dorință nebună să se arunce în freza Luanei și să-i smulgă părul de păpușă cu care o binecuvântase Dumnezeu. Rămas fără posibilități pe plan profesional, veninul femeii se îndreptă spre viața personală a Luanei. Și nimeri în plin. Firea geloasă a lui Radu prinse, cu forță, toate uneltirile lui Cordel. Se zvoni că doamna Noia atrăgea bărbații în biroul ei și le făcea avansuri. Ba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
distrugă din nou. Cei doi bărbați aflați în încăpere o priveau neputincioși, aiuriți. Cineva anunță că medicul va veni imediat. Nuța Cordel dădu buzna peste ei, cu coama de păr negru ridicată în slăvi, continuând să împroaște, din limba despicată, venin. Luana alunecă pe covor, închise ochii și doctorul o găsi inertă, pierdută, crin alb tăiat de la rădăcină. * * * În salon, pe pervazul din dreapta, Ștefan aranjase un buchet de trandafiri. Le schimba apa în fiecare zi, cu o dorință nestăvilită ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]