846 matches
-
a supraviețuit, perioada de recuperare durând o săptămână.<br> Când sunt amenințați ei iua postura de apărare. Își ridic corpul de la pământ și primele două perechi de picioare sunt, de asemeneam, ridicate deasupra corpului. "Phoneutria nigriventer" este specia cea mai veninoasă. Veninul conține o puternică neurotoxină, cunoscută sub numele de PhTx3, care acționează ca un blocant al canalelor de calciu cu spectru larg: inhibă eliberarea glutamatului, absorbția de calciu și glutamatului de sinapsele neurale. La concentrații mortale, această neurotoxină cauzează pierderea
Phoneutria () [Corola-website/Science/319460_a_320789]
-
este o specie de șarpe veninos care în trecut avea denumirea științifică de "Parademansia microlepidota". El trăiește în Australia, fiind considerat ca cel mai veninos șarpe din lume. , este o specie de taipan care a fost descoperit și descris în anul 1879 de Sir Frederick McCoy
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
este o specie de șarpe veninos care în trecut avea denumirea științifică de "Parademansia microlepidota". El trăiește în Australia, fiind considerat ca cel mai veninos șarpe din lume. , este o specie de taipan care a fost descoperit și descris în anul 1879 de Sir Frederick McCoy, și care era denumit "Small Scaled Snake", "Western Taipan" sau "Fierce Snake" (șarpe sălbatic). Gradul mare de toxicitate al
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
250 de oameni, 250.000 de șoareci sau 150.000 de șobolani. Din cauza habitatului șarpelui, până în prezent nu au fost semnalate cazuri mortale la om. Din cauza accidentelor cauzate de șerpii de mare, unii susțin că șerpii marini ar fi mai veninoși, cea ce nu corespunde cu realitatea.
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu mare iuțeală pe arbuști, copaci și pe stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura nu este veninoasă, dar este dureroasă, sângerează și se poate infecta. Atacă și oile sau vacile aflate la păscut mușcându-le de bot. Împerecherea are loc în luna mai. La sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, femela depune în locuri ascunse 5-20 ouă
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
în crăpăturile și golurile dintre pietre, dar de multe ori când un dușman se apropie sau la întâlnirea cu omul nu încearcă să se ascundă prin fugă, ba dimpotrivă ia o postură amenințătoare, se încolăcește în spirală, așa cum fac șerpii veninoși, ridicând partea anterioară a corpului, șuieră puternic cu furie cu gura deschisă și se aruncă asupra inamicului cu salturi rapizi lungi și încearcă să lovească în direcția feței dușmanului sau omului. Șerpii mari pot face în acest caz salturi de
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
și un animal mare, chiar și un cal. Când este prins este foarte agresiv, mușcă furios fața sau mâna atacatorului. S-au relatat chiar cazuri de atac neprovocat a șarpelui rău asupra oamenilor care treceau pe alături. Fără a fi veninoasă, mușcătura șarpelui rău adult este dureroasă, sângerează și uneori poate să se infecteze, dar de obicei este nepericuloasă pentru sănătatea omului. Adesea la păscut, oile sau vacile ce se întâlnesc cu vreun șarpe rău sunt mușcate de bot. Au fost
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Eremias arguta"), mai rar cu păsări și puii și ouăle lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede prinde broaște), insecte mari (mai ales gândaci) și păianjeni mari. Prada o găsește pe suprafața solului
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede prinde broaște), insecte mari (mai ales gândaci) și păianjeni mari. Prada o găsește pe suprafața solului și în galerii. Poate scoate din galerii rozătoarele găsite. În
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Șerpii ("Serpentes") sunt un subordin de reptile fără membre din ordinul Squamata. Câteva specii de șerpi sunt veninoase și toți șerpii sunt carnivori. Șerpii, cunoscuți și sub numele de ofidieni, sunt reptile cu șolzi a caror principala caracteristică este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma lungă a corpului și lipsa membrelor. Capul, trunchiul și coadă sunt acoperite de
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nișă ecologică, excepție făcând doar regiunile polare. Aproximativ 3 000 de specii de șerpi sunt neveninoase și își folosesc colții îndreptați pentru a apuca și fixă pradă. . Deși mici la număr, șerpii veninoși sunt și ei răspândiți în întreaga lume, cu precădere în regiunile tropicale, si sunt echipați cu colți special adaptați, pe care ii folosesc pentru a injecta veninul în pradă. Ochii au ploapele unite, privirea fixă și nu clipesc. Văzul este
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
aud un fluierat, iar Holmes vede ce este în realitate cordonul clopoțelului, dar Watson nu-și dă seama. Ultimele cuvinte ale Juliei despre o "bandă pătată" descriau de fapt "o viperă de mlaștină, cel mai mortal șarpe din India". Șarpele veninos a fost trimis în camera Juliei de către dr. Roylott pentru a o ucide. După ce vipera de mlaștină o mușcă pe Julia, el chemă șarpele cu un fluierat, ceea ce-l face pe șarpe să se cațăre pe cordonul clopoțelului, dispărând din
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
profesioniști. Multe specii de șerpi au fost propuse de analiștii operei lui Doyle, iar Richard Lancelyn Green a tras concluzia că Cobra indiană ("Naja naja") este șarpele care seamănă cel mai bine, mai mult decât "Boa constrictor", care nu este veninos. Cobra indiană are pete albe și negre și este unul dintre cei mai veninoși șerpi indieni cu o neurotoxină care ucide adesea în câteva minute. Este de asemenea un bun cățărător și este utilizat de către hipnotizatorii din India. Cu toate
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
Richard Lancelyn Green a tras concluzia că Cobra indiană ("Naja naja") este șarpele care seamănă cel mai bine, mai mult decât "Boa constrictor", care nu este veninos. Cobra indiană are pete albe și negre și este unul dintre cei mai veninoși șerpi indieni cu o neurotoxină care ucide adesea în câteva minute. Este de asemenea un bun cățărător și este utilizat de către hipnotizatorii din India. Cu toate acestea, șerpii sunt surzi, prin urmare nu ar fi posibil să transmiți șarpelui un
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
Atenție vezi: Jumătate din păianjenii întâlniți în fiecare zi posedă chelicere suficient de puternice pentru a străpunge pielea umană. Aproximativ 98-99% din mușcăturile înregistrate pot fi considerate inofensive sau puțin periculoase. Însă majoritatea păianjenilor au glande veninose, conținutul cărora sunt eliminate în timpul mușcăturii. În unele cazuri mușcăturile sunt urmate de intoxicarea organismului și chiar moarte. Au fost semnalate și cazuri când prin mușcături au fost transmise și unele bacterii infecțioase sau virusuri (cum ar fi virusul Nilului
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
Se consideră periculos acel păianjen, care injectează cantitaea letală de venin la o singură înțepare. În funcție de țesutul și organul afectat, veninul se clasifică în două categorii: neurotoxic - atacă sistemul nervos, și necrotic - afectează țesuturile ce înconjoară locul mușcat. Majoritatea păianjenilor veninoși posedă venin neurotoxic, felul în care veninul afectează sistemul nervos diferă de la o specie la alta. [[Fișier:Necrotic leg wound.png|220px|right|thumb|Necroza pielei provocată de mușcătura unui păianjen]] Păianjenii care posedă venin necrotic se găsesc în familie
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
Păianjenii care posedă venin necrotic se găsesc în familie [[Sicariidae]], o familie care include păianjeni din gen. "[[Loxosceles]]" și "[[Sicarius]]". Păianjeni din această familie conțin "sphingomyelinaza D", ce căuzează necroza pielei. Dintre aceștia "[[Loxosceles reclusa]]" este unul din cei mai veninoși. Mușcăturile ale acestor păianjeni provoacă necroză locală sau insuficiență renală, iar în unele cazuri, și moartea. Consecințe foarte severe apar și atunci când veninul se răspândește în organism. Simptome relativ "ușoare" ale intoxicării cu venin necrotic include greață, vărsături, febră, erupții
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
cu 2 lobi scurți, rotunjiți. Față de șerpi, șopârlele prezintă deschizături pentru urechi, pleoape mobile și maxilare mult mai putin flexibile, strâns articulate cu craniul. În cazul capturării, multe specii sunt gata să muște, dar există specii ce nu au dinți veninoși. Înainte de împerechere, masculul de șopârlă își poate schimba culoarea sau își ridică faldurile ce sunt dispuse în jurul gâtului. Reproducerea are loc în luna iunie, prin depunerea a 5-14 ouă de culoare alb-gălbui, ușor cilindrice, lungi de 12-14 mm. Clocirea durează
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
una dintre aceste membre sezoriale înainte și examinează terenul din față. Celelalte 6 picioare sunt folosite pentru locomoție. Unele specii posedă ventuze, ceea ce facilitează mersul pe suprafeți plane. Amblipigii se deplasează lateral, ca crabii. Amblipigii nu au glande sericigene sau veninoase. Sistemul nervos este alcătuit dintr-o masă ganglionară unică concentrată în prosomă. Membrele sunt acoperite cu perișori ce îndeplinesc rolul organelor olfactive și tactile. Respirația este realizată de două perechi de plămâni situați în al II-lea și al III
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
este o familie de șopârle (genul Heloderma). Speciile din această familie trăiesc în regiunile de deșert din America de Nord. Familia este reprezentată prin două specii veninoase, ele fiind singurele șopârle veninoase din lume. Prin mușcătură pot produce leziuni toxice serioase fiind periculoase și pentru om. Capul șopârlelor este ușor teșit (lățit), gâul este scurt și corpul are o formă cilindroidă, animalul are picioare scurte. Coada este
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
este o familie de șopârle (genul Heloderma). Speciile din această familie trăiesc în regiunile de deșert din America de Nord. Familia este reprezentată prin două specii veninoase, ele fiind singurele șopârle veninoase din lume. Prin mușcătură pot produce leziuni toxice serioase fiind periculoase și pentru om. Capul șopârlelor este ușor teșit (lățit), gâul este scurt și corpul are o formă cilindroidă, animalul are picioare scurte. Coada este groasă și rotundă ea măsoară
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
din plăci cornoase. Pe partea ventrală corpul este neted fără cruste. Specific este culoarea petelor portocalii de pe partea dorsală care sunt în contrast cu desenul dungilor de culoare închisă, acest caracter morfologic atrage atenția că avem de-a face cu o specie veninoasă. Dinții Helodermatidaelor sunt dinți ușor încovoiați spre interior ceace face ca parda să nu mai poată scăpa. Dinții de pe maxilarul înferior au un șanț pe care se scurge veninul produs de o glandă submandibulară care are o dimensiune de 40
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
și omului. Șopârlele pot atinge vârsta de peste 20 de ani. După ce a mușcat prada și a injectat otrava, șopârla nu lasă victima ci prin mișcări de masticație face o masare pentru difuzarea toxicului în corpul pradei. Simptomele cauzate de mușcătura veninoasă sunt o durere intensă la locul mușcăturii, inflamare, edem, greață vărsături, cianoza locală și a extremităților, ridicarea temperaturii corporale și a presiunii sanguine. Moartea este cauzată prin acțiunea toxicului asupra sistemului nervos central cu paralizia centrului respirator. Toxicul este folosit
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
toate celelalte albe sau albuie. Totuși se otrăvesc anual sute de persoane. Pe lângă confuzia cu unele ciuperci comestibile ("Amanita citrina", "Amanita crocea", Amanita Eliae, "Amanita gemmata", "Amanita juquillea", "Amanita ovoidea", "Amanita umbrinolutea" sau "Amanita vaginata"), se întâmplă și cu cele veninoase, ca de exemplu cu "Amanita aspera" sin. Amanita franchetti", "Amanita muscaria", "Amanita muscaria var. aureola", o variație cu pălărie galben-portocalie precum "Amanita regalis" sau cu letala "Amanita phalloides" cu pălărie mai galben-verzuie. Acest burete este, ca toate ciupercile din genul
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
lungul istoriei. Multe exemple sunt înregistrate din antichitate. În secolul 6-lea î.Hr., asirienii au otrăvit fântâni inamice cu o ciupercă, care îi cauza delir inamicilor. În 184 î.Hr., Hannibal a adus din Cartagina vase de lut pline cu șerpi veninoși și i-a instruit pe soldații săi să arunce oalele pe punțile de nave Pergamene. Cronicile istorice din Europa medievală detaliază utilizarea carcaselor de animale infectate, de către mongoli, turci și alte grupuri, pentru a infecta aprovizionarea apei inamicilor . Înainte de epidemia
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]