943 matches
-
considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt acuțite, astfel încât xifosurile pot să se miște ușor prin nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și este înconjurat de
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt acuțite, astfel încât xifosurile pot să se miște ușor prin nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și este înconjurat de coxele picioarelor. Ochii, în număr de 4, sunt amplasați dorsal pe prosomă, anterior ochilor se găsește un organ suplimentar, probabil funcționând ca un chemoreceptor. Chelicerele și primele patru perechi de picioare prezintă pe
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
de curățire a branhiilor. În spatele picioarele este un set de anexe, numite chilaria, care sunt foarte reduse în dimensiune și acoperite cu fire de păr și spini. ele au rolul unor buze. Opistosoma este nesegmentată. Lateral carapacea formează 6 țepi. Ventral, prima pereche de anexe reprezintă operculul genita, pe celelalte sunt dispuse lamemele branhiale. Opistotoma se continuă cu un țep caudal, numit și telson. La baza țepului se deschide orificiul anal. Sistemul nervos este constituit din creier, de la care pornesc conective
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
celelalte sunt dispuse lamemele branhiale. Opistotoma se continuă cu un țep caudal, numit și telson. La baza țepului se deschide orificiul anal. Sistemul nervos este constituit din creier, de la care pornesc conective ce enervează membrele și operculii branhiali. Lanțul nervos ventral este alcătuit din 6 ganglioni. Sistemul circulator este de tip deschis. Inima este alungită și tubulară care continuă cu o aortă. De la aortă, pornesc alte 4 artere, care se unesc în 2 vase longitudinale puternice. Sistemul digestiv este alcătuit din
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
masiv, turtit. Numărul vertebrele la vombații cu peri aspri ("Vombatus"): 7 cervicale, 15 toracice, 4 lombare, 4 sacrale și 10-12 caudale, în timp ce la vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 7, 13, 6, 4, 15-16 respectiv. Atlasul nu este închis pe partea ventrală. Vombații cu peri aspri ("Vombatus") au 15 coaste, iar vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 13. Numărul diploid de cromozomi este de 14. Vombații cu greu pot fi observați în natură, fiind animale terestre nocturne, prudente și sperioase. Deși tereștri, vombații
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
adaptate la prins prada și mandibulele puternice (de ex. "Leptodora"). La formele microfage picioarele, îndeosebi, picioarele 3 și 4 formează un aparat filtrant, în care rămân particulele din apa filtrată, care sunt împinse în sus spre corp, apoi prin șanțul ventral mai departe până la gură, unde sunt înghițite. Pe cap se află un singur ochi compus, situat median, și un ochi de nauplius. Capul neacoperit de carapace poartă două perechi de antene, prima pereche de antene (antenule) este mică, nesegmentată, iar
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
sacade, ca și cum ar sări, de unde și numele popular de "purici de baltă". Multe dintre formele bentonice se deplasează și ele sărind. Partea posterioară a abdomenului (postabdomen) are la capăt gheare. Abdomenul, la formele cu carapace dezvoltată, este îndoit în jos, ventral, pe când la formele răpitoare se continuă în direcția axei trunchiului. Sexele sunt separate. Ouăle (partenogenetice sau cele durabile) sunt depuse într-o cameră incubatoare, situată pe partea dorsală a animalului, sub carapace unde ele se dezvoltă până la formarea totală a
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
Leonid Pavlovici Sabaneev (Леонид Павлович Сабанеев, 1844-1898). Au o talia mică. Corpul este alungit, gros, moderat sau puternic comprimat lateral. Capul este comprimat lateral, mai ales în partea superioară. Ochii mici, apropiați. Pedunculul caudal poartă o creastă adipoasă dorsală sau ventrală. Gura inferioară, mai mult sau mai puțin semilunară. Buzele cărnoase. Buza inferioară lobată, cu doi lobi rotunjiți, netezi sau lobați, fără lob mental asemănător unei perechi suplimentare de mustăți ventrale. În jurul gurii au totdeauna 3 perechi de mustăți: una la
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
mici, apropiați. Pedunculul caudal poartă o creastă adipoasă dorsală sau ventrală. Gura inferioară, mai mult sau mai puțin semilunară. Buzele cărnoase. Buza inferioară lobată, cu doi lobi rotunjiți, netezi sau lobați, fără lob mental asemănător unei perechi suplimentare de mustăți ventrale. În jurul gurii au totdeauna 3 perechi de mustăți: una la vârful botului, a doua pe falca superioară, a treia la colțurile gurii (aceasta este cea mai lungă). Extremitatea posterioară a etmoidului e transformată într-un spin suborbitar, situat sub ochi
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
cea mai lungă). Extremitatea posterioară a etmoidului e transformată într-un spin suborbitar, situat sub ochi, care este ascuțit, mobil, bifid (rar simplu). Porțiunea anterioară a capului mobilă față de restul capului. Dorsala scurtă, situată la mijlocul corpului deasupra sau puțin înaintea ventralelor. Anala scurtă. Caudala trunchiată, ușor emarginată sau ușor scobită, cu 14 radii lungi, excepțional 13 sau 15. Pectoralele au poziție orizontală. Linia laterală scurtă. Corpul este acoperit de solzi mărunți, cicloizi, de formă variabilă; la unele specii solzii sunt imbricați
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
ctenoizi, mai rar nud. Linia laterală este continuă, foarte curbată, paralelă cu linia spatelui. Pe spate au două înotătoare dorsale distincte, dar apropiate, prima, foarte înaltă, constă din radii spinoase. Înotătoare anală unică sau dublă, cu 1-4 radii spinoase. Înotătoarele ventralele toracice, cu o radie spinoasă și 5-9 radii moi. Înotătoare caudală scobită, trunchiată sau rotunjită, cu 12-15 radii lungi. Ochii foarte mari. Gura foarte protractilă prevăzută cu dinți mărunți pe fălci, uneori și pe prevomer și palatine. Orbitosfenoidele absente. Cele mai multe
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral. Capul este turtit dorso-ventral cu botul ușor alungit, ochi mari și gura largă așezată oblic și cu dinți mici pe maxilare. Înotătoarea dorsală este inserată în jumătatea posterioară a corpului, în urma înotătoarelor ventrale, care au poziție abdominală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Corpul este acoperit cu solzi verzi-măslinii, ceva mai închis pe spate și alburiu pe abdomen. Masculul are un organ copulator (numit gonopodiu), rezultat din transformarea înotătoarei anale și prin alungirea radiilor 3-5
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
a limbii "Dorsum linguae" este ușor bombată, partea anterioară fiind liberă cu un șanț median "Septum linguae" fiind locul de inserție a mușchilor limbii (care sunt bogat vascularizați și inervați), în partea posterioară mucoasa limbii prezintă deschiderea glandelor salivare, partea ventrală (inferioară), median este legat de planșeul cavității bucale prin "frâul limbii (Frenulum linguae)", astfel încât numai vârful limbii este liber.Baza limbii ("Radix linguae)" este prin mușchi și ligamente fixat de laringe. Mucoasa dezvoltată care acoperă limba este continuarea mucoasei cavității
Limbă (anatomie) () [Corola-website/Science/302080_a_303409]
-
sau compuse, dispuse altem. Formula florală este: *K5 C5 A10+10+10 G5-2 Genul Spiraea (cununiță) cuprinde specii spontane sau cultivate. Frunzele sunt nestipelate, iar carpelele sunt libere. Fructele nu sunt umflate și se deschid numai de-a lungul suturii ventrale. S. Ulmifolia, crește în regiunile montane, iar S. x vanhouttei, cu flori albe, grupate în corimbe simple, este mult cultivată în scop ornamentală - Subfamilia Rosoideae. Sunt plante lemnoase sau erbacee, anuale sau perene, cu frunze simple sau compuse, care au
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
speciile mai mari poate fi periculoasă chiar și pentru om. Culoare: suprafața dorsală a torpedinidelor este uniform închisă, sau cu tot felul de ornamente deschise și închise la culoare (oceli, pete, plaje sau marmoraje) pe diferite nuanțe în brun; suprafața ventrală este albă, de multe ori cu discul și înotătoarele pelviene mărginite de culori închise. Torpilele sunt răspândite în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic, Pacific și cel Indian; sunt foarte abundente, în special în regiunile tropicale și subtropicale. Ele
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
torpilelor lor constă din pești și nevertebrate care trăiesc pe funduri. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare (45 volți) crește cu dimensiunea specimenului, torpilele pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Înotătoarele ventrale ale masculilor formează pterigopodii. Torpedinidele sunt pești vivipari, aplacentari. "Torpedo marmorata" face obiect unui pescuit artizanal. "Torpedo nobiliana" și "Torpedo torpedo", sunt capturate ocazional cu drage, năvoade, plase, paragate și undițe. Torpilele sunt prezente regulat pe piețele din Marea Tireniană
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
stimuli monotoni care nu trezesc interes, dar produc fenomenul de obișnuință), concomitent cu slăbirea activității centrilor de trezire. S-au acumulat dovezi care pledează pentru existența unor mecanisme sincronizatoare, localizate în regiunea rostrală a tractului solitar și a nucleului reticular ventral adiacent. Ipoteza existenței, pe lângă sistemul reticulat activator, a unui grup antagonist sincronizator în trunchiul cerebral inferior apare astfel destul de plauzibilă, rămânând însă nerezolvat mecanismul prin care acest grup își exercită efectele, precum și interacțiunea cu SAA. O explicație simplă și atractivă
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
frunză care servește la conducerea sevei brute și a celei elaborate spre și dinspre limb. Se aseamănă cu tulpina, dar de obicei este monosimetric, planul de simetrie trecând prin partea de mijloc a feței dorsale și prin cea a feței ventrale. Țesuturile care alcătuiesc pețiolul, observate într-o secțiune transversala, sunt: epiderma, parenchimul fundamental subepidermic și fasciculele conducătoare libero-lemnoase. După formă limbului, frunzele pot fi: După alcătuirea limbului, frunzele pot fi: După marginea limbului ,frunzele pot fi: După dispoziția frunzelor pe
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
caracuda. Baracudă are un aspect asemănător cu știuca, corpul lung fusiform este acoperit cu șolzi mici de culoare argintie. Capul alungit are 2 ochi proeminenți și o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți. Înotătoarea dorsala este situată posterior iar cele ventrale sunt distanțate una de alta. Înotătoarea caudala este bifurcata. Baracudă are un corp relativ rigid, coloana vertebrală având numai 24 de vertebre. O baracudă poate avea o lungime de la 23 cm până la 2 m, acestea fiind speciile mari că Sphyraena
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
dând benzi transversale neregulate; câteodată, aceste pete sunt atât de dese, încât culoarea fundamentală, deschisă, apare numai din loc în loc, ca pete sau linii de coloare deschisă. Abdomenul alb sau alb-gălbui cu puncte cenușiu sau negre. Înotătoarele perechi (pectorale și ventrale) sunt roșcate sau roșu-gălbui. Înotătoarele neperechi (dorsala, anala și codala) sunt galben-cenușii, cenușii sau cafenii, cu un amestec de brun-roșcat; pe aceste înotătoare sunt pete brune sau negricioase, ce se unesc în rânduri/dungi transversale, mai mult sau mai puțin
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Înotătoarele pectorale, rotunjite, largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Masculul are o talie mai mare. Coloritul general al corpului la
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Înotătoarele pectorale, rotunjite, largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Masculul are o talie mai mare. Coloritul general al corpului la mascul este roșcat, iar la femelă
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
are picioare scurte. Coada este groasă și rotundă ea măsoară ca. 2/3 din lungimea corpului. le au lungimea corpului între 60 și 80 de cm. Solzii șopârlelor au un aspect crustos, crustele fiind alcătuite din plăci cornoase. Pe partea ventrală corpul este neted fără cruste. Specific este culoarea petelor portocalii de pe partea dorsală care sunt în contrast cu desenul dungilor de culoare închisă, acest caracter morfologic atrage atenția că avem de-a face cu o specie veninoasă. Dinții Helodermatidaelor sunt dinți ușor
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
de 1,0-1,5 kg, greutatea maximală 8 kg. Poate trăi 12 ani. Corpul alungit și gros, aproape circular în secțiune transversală, ușor comprimat lateral; înălțimea lui maximă reprezintă 21-31% (în medie 25,12%) din lungimea lui. Abdomenul între înotătoarele ventrale și anus este rotunjit. Capul mare, reprezintă 17-24% (în medie 21,14%) din lungimea corpului. Botul scurt, rotunjit, obtuz și iese deasupra gurii. Lungimea botului este de 25-42% (în medie 35,5%) din lungimea capului. Fruntea plată și proeminentă, profilul
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
lor este egal cu 12-32% (în medie 18,07%) din lungimea capului, 35-115% (în medie 44%) din lungimea botului și 28-80% (în medie 34,7 %) din spațiul interorbital. Înotătoarele relativ mici în comparație cu corpul. Înotătoarea dorsală înaltă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarele pectorale cu 17-18 radii. Înotătoarea caudală mare și lată; lobul inferior al ei este mai lung decât capul. Înotătoarea anală începe în urma verticalei capătului anterior al bazei înotătoarei dorsale . Linia laterală este ușor curbată, cu 53-69 solzi. Dinții faringieni
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]