1,184 matches
-
are rol de sufragerie sau de recepție și este zona cea mai preferențială a casei, împodobită din belșug cu saltele și carpete. Taktabush este o verandă situată la parter, care apare între secolele 16 și 17; este un fel de veranda cu coloane din piatră, acoperite de tavan din lemn. Este situată de obicei lângă intrarea casei, și este folosită pentru primirea musafirilor. Dimensiunile lor variază; orientarea spre sud asigura ventilația interioară prin prezenta ferestrelor mashrabiya. Curtea interioară are un rol
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
de abilitățile de arhitectură, pictură, sculptură în piatră, lucru n faianța, tehnica oglinzilor, emailare, prelucrarea lemnului etc au creat capodopere de neuitat printre vechile palate regale. Shah-ul a primit oameni din diferite medii sociale în timpul ceremoniilor oficiale pe tronul acestei verande. În 1806, Fath Ali Shah le-a poruncit sculptorilor în piatră de la Isfahan să facă un tron din faimoasa marmură de Yazd. Acesta a fost plasat în mijlocul Iwan-ului (terasă). Tronul este realizat din șaizeci și cinci de bucăți de marmură și a
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
în piatră, iar treptele sale sunt decorate cu dragoni și doi lei. Se pare ca Iwan, mai veche decât alte părți are cetății Arg, este un monument din perioada Zand, construită în timpul domniei lui Karim Khan. Arhitectură și ornamentele acestei verande au fost modificate ulterior în timpul domniilor lui Fath Ali Shah și Nassereddin Shah. Încoronarea regilor Qajari, precum și diverse alte ceremonii oficiale au fost efectuate de la acest Iwan. Ultima dintre aceste ceremonii a fost încoronarea lui Reza Khan în 1925. Sală
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
nu îl crede și îi mărturisește că îl iubește pe Richard. Richard se trezește a doua zi și reușește să se elibereze. El aleargă spre cameră Elisei și descoperă că echipa ei de teatru a plecat. Dezamăgit, se duce pe verandă hotelului. Deodată, o aude pe Elise strigandu-l și o vede cum aleargă spre el. Amândoi se întorc în camera ei și fac dragoste pasional. A doua zi dimineață hotărăsc să se căsătorească iar Elise spune că primul lucru pe
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
fizic după ce tatăl său instabil psihic l-a mutilat ținându-l cu urechea pe o sobă încinsă, și Vern Tessio (O'Connell), care este supraponderal, timid și de multe ori plictisitor. În timp ce caută niște monezi pe care le ascunsese sub verandă, Vern îi aude pe fratele său mai mare, Billy (Siemaszko), și pe prietenul lui, Charlie Hogan (Riley), vorbind despre găsirea cadavrului lui Ray Brower în timp ce conduceau o mașină furată. Brower era un băiat a cărui dispariție și căutare ulterioară de către
Prietenie (film din 1986) () [Corola-website/Science/325884_a_327213]
-
comunitatea din satul Feiurdeni. În 1821 proprietar era Br. Wesselényi Farkas, care a construit un castel frumos de cărămidă în stilul renașterii. Castelul era așezat cu fața spre apus, pe șase scări de piatră frumos cioplite te urcai într-o verandă spațioasă de unde urcai într-o sală mare în care era o sobă uriașă de teracotă albă. Din ea se deschideau două uși. Cea a stăpânului și cea a doamnei. În palat mai era și o capelă. În spatele acestuia era un
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
a lungul a trei saptamani(mai precis trei duminici), în același loc și e concentrată în patru personaje. Nuvelă debutează într-un decor rustic, într-o dimineață liniștită de duminică. Un cuplu, Adrian și Elenor Ladlow, iau micul dejun pe verandă casei. Scenă pastorala e întreruptă de descoperirea, între paginile ziarului de duminică, a unui interviu cu Șam Sharp, scriitor și vechi prieten al celor doi. Întreaga nuvelă, ca și piesă de la care a pornit, are în centrul sau interviul. Interviul
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
formă patrulateră a fost construit de zidarul Franz verdeț din Oravița Montană.[...] Acoperișul inițial al turnului a fost acoperiș piramidal în patru fețe triunghiulare, schimbat ulterior cu un acoperiș baroc de tablă.” În 1907 s-a mai construit și o verandă pentru chilii din fondurile strânse de la credincioși, după cum rezultă din inscripțiile de deasupra intrărilor verandei. Am amintit deja renovările făcute de Protosinghelul Vartolomeu Durăin, necesare mai ales din cauza inundațiilor din 1942. Unul dintre stareții mănăstirii, Ieronim Balinton (1950-1957), a fost
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
turnului a fost acoperiș piramidal în patru fețe triunghiulare, schimbat ulterior cu un acoperiș baroc de tablă.” În 1907 s-a mai construit și o verandă pentru chilii din fondurile strânse de la credincioși, după cum rezultă din inscripțiile de deasupra intrărilor verandei. Am amintit deja renovările făcute de Protosinghelul Vartolomeu Durăin, necesare mai ales din cauza inundațiilor din 1942. Unul dintre stareții mănăstirii, Ieronim Balinton (1950-1957), a fost un sculptor talentat și a sculptat, printre altele, „Tronul Maicii Domnului” din naosul mănăstirii. Un
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
persoane, pasageri plus echipaj. "Titanic" a surclasat toate rivalele în lux și opulență. Pasagerii de la clasa întâi aveau la dispoziție un bazin de înot, o sală de sport, un teren de squash, băi turcești, baie electrică și o cafenea cu verandă. Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă și alte decorațiuni. De asemenea, cafeneaua pariziană oferea mâncăruri pentru pasagerii de la clasa întâi, cu o verandă luminată natural și prevăzută cu gratii. Existau biblioteci și frizerii atât
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
teren de squash, băi turcești, baie electrică și o cafenea cu verandă. Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă și alte decorațiuni. De asemenea, cafeneaua pariziană oferea mâncăruri pentru pasagerii de la clasa întâi, cu o verandă luminată natural și prevăzută cu gratii. Existau biblioteci și frizerii atât la clasa întâi cât și la clasa a doua. Camerele de la clasa a treia erau placate cu lambriuri din lemn de pin și mobilă solidă din lemn de tec
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
era acum un tânăr palid de șaisprezece ani; din ajutorul acordat tatălui său adoptiv, băiatul învățase și el afacerile cu oale. În breasla olarilor, distincția dintre superior și subordonat se respecta cu strășnicie. Pe parcursul primului dialog, Hiyoshi îngenunche cuviincios pe veranda de lemn, în timp ce Ofuku stătea așezat înăuntru, mâncând prăjituri și sporovăind vesel cu părinții săi. — Ei, dar e maimuțica lui Yaemon. Tatăl tău a murit, iar Chikuami din sat ți-a devenit tată vitreg. Și acum vei să slujești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și ascundeți-vă. Plecând după ceea ce-i ceruse Tenzo, Hiyoshi se târî fără zgomot de la intrarea în odăile servitorilor până în casa principală. Ajuns acolo, văzu că în camera lui Sutejiro ardea o lampă. — Stăpâne? strigă Hiyoshi, așezându-se respectuos pe verandă. Nu primi nici un răspuns, dar simți că erau treji și Sutejiro, și soția lui. — Doamnă? — Cine e? întrebă nevasta lui Sutejiro, cu voce tremurătoare. Unul dintre ei se trezise și îl deșteptase și pe celălalt, căci cu un moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Gata, gata, întoarse el capul. Nu-i prea plăceau pisicile dar, în ziua aceea, micul pisoi fusese singura făptură vie care-i arătase afecțiune. Dintr-o dată, Hiyoshi ciuli urechile. Pisoiul făcu și el ochii mari, surprins. Dintr-o cameră de lângă verandă se auzise țipătul ascuțit al unui bărbat în suferință. După un timp, Oetsu intră în bucătărie. Avea ochii umflați de plâns și se șterse cu mâneca, în timp ce amesteca o fiertură medicinală pe plită. — Mătușică, începu prudent Hiyoshi, în timp ce mângâia pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de ciocan. Oare cum or fi sunat în urechile lui Tenzo? — Nu-i gata odată pușca aia? Ori de câte ori glasul aspru al lui Koroku se auzea din casă, Aoyama Shinshichi alerga la fierărie, prin canicula pârjolitoare. Revenea de fiecare dată pe verandă pentru a spune: — Mai durează puțin. Și raporta cum înainta lucrul. Koroku moțăia pe apucate, cu brațele și picioarele întinse. Shinshichi, obosit și el după emoțiile din ajun, ațipi și el în cele din urmă. Îi deșteptă glasului unui străjer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
paznici și a evadat! — Ce? răcni Koroku, trezit deodată din somn. Țârâitul greierilor continua neîntrerupt. Aproape dintr-o singură mișcare, Koroku sări din pat și se încinse cu spada pe care o ținea întotdeauna alături când dormea. Repezindu-se pe verandă, îi ajunse curând din urmă pe Shinshichi și străjer. Când sosiră la copac, Tenzo nu se zărea nicăieri. La rădăcina copacului zăcea o bucată de funie de cânepă, deznodată. Cam la zece pași distanță se vedea un cadavru, căzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trimise un mesager cu daruri: o șa splendidă și aur de două ori cât valoarea carafei. În aceeași zi, îl chemă pe Matsubara Takumi și-i spuse să se pregătească pentru a pleca într-o scurtă călătorie. Apoi, ieși pe verandă. — Maimuță! strigă el. Hiyoshi ieși în fugă dintre copaci și îngenunche în fața lui Koroku. Mai întâi se dusese la Futatsudera, dar se întorsese imediat la Hachisuka, unde-și începuse noua viață. Era ager la minte și gata să facă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mitsuhide apăru la o fereastră pătrată, foarte asemănătoare cu ambrazura unei fortificații. Era un tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, cu ten deschis și ochi inteligenți. Ținând câteva cărți în mână, scoase capul pe fereastră. — Vin jos. Du-l pe verandă, spuse el și dispăru înăuntru. Ridicând privirea, Hiyoshi remarcă pentru prima dată că putea să fi fost văzut peste zid, în timp ce stătea lângă râu, citind scrisoarea. Era sigur că fusese observat și că acel Mitsuhide devenise bănuitor și se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
devenise bănuitor și se pregătea să-l interogheze. Își spuse că, dacă nu născocea o poveste, îl aștepta o mare belea. Tocmai când își pregătea o explicație, tânărul servitor îi făcu un semn, spunând: — Vine nepotul stăpânului, așa că așteaptă lângă verandă. Și ai grijă cum te porți. Hiyoshi îngenunche la mică distanță de verandă, cu ochii în pământ. După un timp, cum nu venea nimeni, ridică privirea. Numărul de cărți din casă îl uimi. Se vedeau pretutindeni, pe birou, în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
născocea o poveste, îl aștepta o mare belea. Tocmai când își pregătea o explicație, tânărul servitor îi făcu un semn, spunând: — Vine nepotul stăpânului, așa că așteaptă lângă verandă. Și ai grijă cum te porți. Hiyoshi îngenunche la mică distanță de verandă, cu ochii în pământ. După un timp, cum nu venea nimeni, ridică privirea. Numărul de cărți din casă îl uimi. Se vedeau pretutindeni, pe birou, în jur, pe rafturi și în alte camere de la parter și etaj. Fie stăpânul, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care suflase toată ziua începu să se întețească. Bătea dinspre sud-vest. — Mitsuhide, ce crezi că vor face? Vântul suflă de la apus. Ochii lui Mitsuharu erau cuprinși de îngrijorare, în timp ce privea spre norii ce goneau pe deasupra. Mitsuhide se așeză tăcut pe veranda bibliotecii. Privind în gol, părea să se concentreze asupra unor probleme complicate. — Mitsuharu, zise el într-un târziu, unchiul meu a spus ceva ciudat în ultimele patru sau cinci zile? — Ei, nimic din ceea ce a spus Tata nu mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
într-un morman, bălegarul, frunzele veștede și paiele, la adăpost de ochiul stăpânului. — Cine-i acolo? Oprindu-și mătura, Hiyoshi privi în jur. — A, e vânzătorul de ace. Hiyoshi văzu în sfârșit că glasul se auzise de la spălătorul din colțul verandei casei principale. Distinse înăuntru chipul lui Kahei. — Dumneavoastră erați, stăpâne. Bând sake cu mesagerul, care ținea la băutură, Kahei întrecuse măsura. Acum, aproape trezit din beție, întrebă cu glas obosit: — Se-apropie zorile? Dispăru din fereastră, dechise obloanele de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
principale. Distinse înăuntru chipul lui Kahei. — Dumneavoastră erați, stăpâne. Bând sake cu mesagerul, care ținea la băutură, Kahei întrecuse măsura. Acum, aproape trezit din beție, întrebă cu glas obosit: — Se-apropie zorile? Dispăru din fereastră, dechise obloanele de ploaie ale verandei și privi luna care pălea. — Cocoșul încă n-a cântat, așa că mai e puțin până-n zori. — Vânzătorule de ace - ba nu, te vom numi Maimuța - de ce mături grădina în toiul nopții? — N-aveam ce face. — Probabil ar fi o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spus azi, până și eu te-am crezut doar un maimuțoi lăudăros. Nohachiro îl puse să meargă înaintea lui, ținându-și strâns mâna pe mânerul spadei. Gâze albe roiau în întunecimea care se lăsa. Lumina lămpilor dinăuntru se revărsa pe veranda bibliotecii, care tocmai fusese stropită cu apă. — L-am adus pe Maimuțoi, spuse Nohachiro, îngenunchind. Kahei apăru pe verandă. — E aici, va să zică? Auzind vocea de deasupra capului său, Hiyoshi se aplecă până atinse cu fruntea mușchiul din grădină. — Maimuțoiule. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ținându-și strâns mâna pe mânerul spadei. Gâze albe roiau în întunecimea care se lăsa. Lumina lămpilor dinăuntru se revărsa pe veranda bibliotecii, care tocmai fusese stropită cu apă. — L-am adus pe Maimuțoi, spuse Nohachiro, îngenunchind. Kahei apăru pe verandă. — E aici, va să zică? Auzind vocea de deasupra capului său, Hiyoshi se aplecă până atinse cu fruntea mușchiul din grădină. — Maimuțoiule. — Da, stăpâne. Se pare că în Owari se fabrică un nou tip de armură. I se spune domaru. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]