1,039 matches
-
dacă se întâmpla să cad, cenușa îmi intra în piele și trebuia s-o spăl cu săpun. Nu puteam să mă joc nici în spate, pe deal, fiindcă era plin de șerpi, așa că m-am obișnuit să mă joc pe verandă și în casă. Cenușa era distractivă numai când ploua. Atunci puteai s-o aduni în bulgări ca pe ciment și să construiești diguri, lucru ușor de făcut, cu toată apa care cobora de pe dealuri când ploua. De ploaie trebuia tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
jos, așa că am făcut din altă cameră bucătărie și am lăsat-o pe cea dinainte să atârne acolo în spatele casei într-un fel trăsnit. Când au venit uraganele dinspre Atlantic în toamna aceea, am pierdut camera respectivă și jumătate din verandă. Mi-am așezat trenulețul într-una dintre camerele goale de sus și am făcut tot felul de decoruri prin care să treacă. Am făcut un tunel și un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de sus și am făcut tot felul de decoruri prin care să treacă. Am făcut un tunel și un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod dintr-un grătar de lemn bătut în cuie pe verandă pentru trandafirii cățărători. Toată lumea știa că trandafirii cățărători nu vor putea niciodată să crească din lutul și cenușa aceea. Tanti Mae s-a supărat totuși pentru că ei îi plăcea grătarul acela și a zis că putea să stea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
auzit asta, m-am bucurat totuși să știu că mă pot întoarce la toamnă, chiar și în clasa doamnei Watkins. Tata nu putea să crească nimic pe deal, iar mama știa asta. Dar orice era de preferat în loc să stea pe verandă tot timpul, așa cum făcea el. Lucra cu jumătate de normă la o benzinărie din oraș, dar timpul trecea repede și când se întorcea acasă, se așeza pur și simplu pe verandă privind ba înspre oraș, ba înspre dealuri. După ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
asta. Dar orice era de preferat în loc să stea pe verandă tot timpul, așa cum făcea el. Lucra cu jumătate de normă la o benzinărie din oraș, dar timpul trecea repede și când se întorcea acasă, se așeza pur și simplu pe verandă privind ba înspre oraș, ba înspre dealuri. După ploaie, lutul se întărea de parcă ar fi fost ciment și toată lumea știa că nu poate ieși de acolo nici un fel de sămânță. Tanti Mae a încercat și ea să facă o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că tata a plecat. — Când am auzit strigăte și tot zgomotul ăla, m-am dat jos din pat și taică-tu mai că m-a dărâmat în fugă, cum trecea prin camera mea. A ieșit prin fereastră pe acoperișul de la verandă, mi-a zis tanti Mae în timp ce îi schimba mamei punga cu gheață de pe obraz. Mama nu își revenise încă, dar mormăia ceva și ochii închiși îi tremurau. După aceea m-am întrebat ce se întâmplase cu tata. Nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încă, dar mormăia ceva și ochii închiși îi tremurau. După aceea m-am întrebat ce se întâmplase cu tata. Nu voiam să-l mai văd niciodată, dar eram curios să aflu unde se dusese. Am coborât și am ieșit pe verandă. Toate lucrurile pe care le adusese dispăruseră. Luna bătea atât de puternic peste cenușa din curte încât ajunsese să strălucească precum diamantul. Era încă noapte în vale și pinii de pe deal se clătinau foarte încet. Jos în oraș luminile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
La ea în casă nu s-a certat nimeni niciodată. Primea și un cec frumușel de la stat pentru că preda la școală, așa că nu prea avea de ce să se certe cu soțul ei pe tema asta. M-am sprijinit de stâlpul verandei și m-am uitat la cer. Toate stelele erau la locul lor. Era o noapte atât de senină încât puteai chiar să le vezi pe unele pe care nu le vedeai decât o dată sau de două ori pe an. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
e să-ți fie frică de moarte de cineva, îmi era doar milă de ele, pentru că mie nu mai aveam de ce să-mi fie frică de inamicul meu. Când am ajuns, toată casa era luminată si tanti Mae stătea pe verandă. Am pupat-o și i-am dat floarea, iar ea s-a uitat la ea ca la copilul ei. Primul lucru de care am întrebat-o a fost dacă tata e acasă. Și-a mutat privirea de la floare la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
eu am dat din cap și am încercat să-i vorbesc, dar când am deschis gura, nimic nu a ieșit din ea. M-am simțit prost și mi-am dorit să fi fost sus cu trenul meu sau afară pe verandă, oriunde altundeva decât unde eram. Probabil că tanti Mae a remarcat privirea de pe fața mea, pentru că a spus „Hai să mergem în fața casei“ și în felul ăsta am ieșit din bucătărie. M-am așezat pe scări, iar tanti Mae, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Mae. Părul ei galben i se răsfira pe toată fața, iar ea nu se ostenea să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe unde. Privea fix în jos, spre oraș, atâta tot. S-a întunecat pe verandă după ce norii au început să acopere luna. Curând nu mai era decât o strălucire palidă pe cer, acoperită de un fum cenușiu. Puteai vedea umbrele norilor pe dealuri, străbătând valea cu viteză. Nu peste mult timp, tot cerul era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se aprindea și se stingea ca una dintre firmele de pe strada principală, însă fără culoare, doar o strălucire argintie. A început un vânt răcoros care anunța întotdeauna ploaia și nu peste mult timp puteam auzi primele picături mari pe acoperișul verandei, pentru a le simți imediat pe genunchii mei. Loveau lutul cu un zgomot surd și constant și făceau cenușa să strălucească. Tanti Mae și cu mine ne-am ridicat și am intrat în casă. Am urcat în camera mea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cinșpe dolari pe zi, care era sus la etajul doi, ultimul etaj al hotelului. Nu o puteau închiria decât atunci când venea cineva bogat în oraș, ca senatorul statului sau directorul fabricii de război. După ce am terminat cina, am ieșit pe verandă. Era vreme frumoasă pentru luna martie și părea să se fi lăsat o noapte de vară. În josul văii nu se simțea vântul, dar pe dealuri îți puteai da seama când venea luna martie. Era atunci când pinii șuierau pe vreme însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să se gătească. Eu mergeam cu mama și cu tanti Mae și eram foarte curios să văd cum e, fiindcă nu mai fusesem la o petrecere de la începutul școlii. Pe la șapte, așa, mama și cu mine eram gata, stăteam pe verandă și o așteptam pe tanti Mae. Mama purta una dintre rochiile ei bune, iar eu eram îmbrăcat în costumul meu frumos de gabardină. Era o seară minunată pentru petrecere, caldă și senină. Nu bătea decât un pic vântul, dar plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
reședința districtului sau chiar în capitală. Când tanti Mae se întorcea seara de la fabrică, își punea rochia de concert și o tulea. Bătrânul o aștepta la poalele dealului în camionul lui, cu violoncelul în spate. Eu obișnuiam să stau pe verandă la apus, pe când păsările de noapte începeau să cânte, și o priveam pe tanti Mae cum coboară în rochia ei bună, dispărând când dealul se făcea mai abrupt și n-o mai puteam vedea. A apărut și în ziar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de damă roz agățată la uscat pe o sfoară de rufe. M-am dus la ușa din față și mi-am pus pe scări cărțile și copia pe care o aveam din piesa domnișoarei Moore. Mama stătea de obicei pe verandă în după-amiezele acestea de primăvară, fiindcă-i plăcea mirosul de pin. N-am văzut-o acolo, totuși. Ceva mirosea a ars, așa că am intrat în bucătărie, unde era o oală pe foc din care ieșea mult fum. Mama stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu făcea decât să urle și mai tare, așa că am lăsat-o singură și m-am dus la aragaz să sting focul de sub oală. M-am dus afară să scap de mirosul de ars din bucătărie. Nu aveam scaune pe veranda din spate, așa că m-am așezat pe scări și m-am uitat în sus pe dealuri. Tanti Mae era încă la fabrică. În seara asta trebuia să meargă să cânte la o petrecere pe care o dădeau în cinstea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cincisprezece centimetri, iar drogheria a dat artificii pe gratis la care toată lumea le-a dat foc pe Main Street. Era vară și era cald în vale. Vara nu bătea deloc vântul. Era doar foarte cald, nemișcat și cald. Stăteam pe verandă și ascultam artificiile de jos din oraș. Puteai să le-auzi de peste tot de prin vale, chiar și din reședința de județ. Când s-a înnoptat, toate luminile din oraș s-au aprins, mai puțin în câteva case unde bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se înălțaseră și începuseră să arate ca niște pini adevărați. În oraș, toți bebelușii știau acum să meargă și mai veneau și alții în urma lor. Când mă întorceam seara spre casă de la orele domnului Farney, toate fetele stăteau afară pe verandă, acolo unde locuiau cu părinții lor sau cu părinții soțului lor, și îmi dădeam seama că o să aibă din nou alți bebeluși. Pe atunci, aproape toți soldații se întorseseră deja. Unii dintre ei s-au dus la colegiu, în capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
apoi lua poza și stătea și se uita la ea sau ardea mâncarea când încerca să gătească, nici măcar nu o mirosea ca să știe când să o ia de pe aragaz. Într-o zi, tanti Mae i-a spus să stea pe verandă cât ea lucra prin casă. Când am ajuns acasă în amiaza aceea, tanti Mae a venit după mine cu o privire înnebunită. M-am speriat când am văzut-o venind și nu înțelegeam ce s-a întâmplat. M-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
venit după mine cu o privire înnebunită. M-am speriat când am văzut-o venind și nu înțelegeam ce s-a întâmplat. M-a prins de umeri și mi-a spus că a lăsat-o pe mama să stea pe verandă și că acum nu o mai găsește. Senzația aceea ciudată pe care o am de fiecare dată când mi-e frică mi-a fulgerat picioarele și apoi s-a oprit. I-am spus lui tanti Mae că nu am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să-mi dau seama, am auzit cenușa sub picioare și mi-am dat seama că am ajuns în curte. Tanti Mae s-a oprit la poartă să se odihnească. Am așteptat cu ea o vreme, apoi m-am dus pe verandă să văd ce face mama. Era târziu și poate că Flora o dusese la culcare. Când am ajuns la ușă, era larg deschisă. Mă întrebam de ce o lăsase așa Flora. O puteam auzi pe mama discutând în bucătărie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
poate că Flora o dusese la culcare. Când am ajuns la ușă, era larg deschisă. Mă întrebam de ce o lăsase așa Flora. O puteam auzi pe mama discutând în bucătărie, dar nu mai auzeam pe nimeni altcineva. Am rămas pe verandă s-o aștept pe tanti Mae, dar când am văzut că avea de gând să mai stea acolo o vreme, am strigat-o să se grăbească să intrăm. A pășit încet peste cenușă, făcându-și vânt cu pălăria ei mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dar când am văzut că avea de gând să mai stea acolo o vreme, am strigat-o să se grăbească să intrăm. A pășit încet peste cenușă, făcându-și vânt cu pălăria ei mare. Când a ajuns lângă mine pe verandă și a văzut ușa deschisă, s-a uitat la mine, iar eu i-am spus cum o găsisem. Ea a zis că Flora trebuie să fi fost nebună să lase ușa deschisă în felul acesta, cu toate lucrurile de pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
comanda. Așa scria pe sonerie. O mai văzusem și înainte pentru că vindea timbre la poștă. Casa ei era una dintre cele nou construite pe deal. Din câte știam eu, locuia singură, dar avea o groază de pisici care stăteau pe verandă și veneau la ușă când o deschidea. Câteodată venea să îmi deschidă cu câte o pisică în brațe. O săruta după urechi și îi sufla în blană și îi zicea: „Mergem afară, iubita. Afară, afară, da“. N-avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]