15,959 matches
-
Rodica Zafiu Producerea unui mare număr de locuțiuni și expresii pe baza cîtorva verbe fundamentale - a face, a da, a lua, a pune, a ține etc. - e un fenomen comun multor limbi. Interesante sînt diferențele de inventar, verbele preferate de diverse limbi nefiind întotdeauna aceeași. Tiparul este prezent și în română, deopotrivă în variantele
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
Rodica Zafiu Producerea unui mare număr de locuțiuni și expresii pe baza cîtorva verbe fundamentale - a face, a da, a lua, a pune, a ține etc. - e un fenomen comun multor limbi. Interesante sînt diferențele de inventar, verbele preferate de diverse limbi nefiind întotdeauna aceeași. Tiparul este prezent și în română, deopotrivă în variantele culte și în cele populare ale limbii: a da atenție și a da nas; a da faliment și a da chix; a da curs
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
în limba română (1958), de Florica Dimitrescu, pînă la cele din diferite dicționare de expresii și locuțiuni și din recentele dicționare de argou - par să demonstreze că în română există o concurență strînsă, pentru primul loc al „productivității frazeologice”, între verbele a da și a face. O manifestare a acestui fenomen se constată în jargonul informatic actual, în care frazeologia, producerea de locuțiuni, constituie o soluție alternativă la împrumutarea și adaptarea verbelor din engleză. De exemplu, verbul englezesc to click (cu
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
concurență strînsă, pentru primul loc al „productivității frazeologice”, între verbele a da și a face. O manifestare a acestui fenomen se constată în jargonul informatic actual, în care frazeologia, producerea de locuțiuni, constituie o soluție alternativă la împrumutarea și adaptarea verbelor din engleză. De exemplu, verbul englezesc to click (cu sensul specializat „a apăsa unul dintre butoanele mouse-ului, sau ale unei piese echivalente, pentru a activa un cursor pe ecran”), devine în română a clica (prin normală adaptare la conjugarea I
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
al „productivității frazeologice”, între verbele a da și a face. O manifestare a acestui fenomen se constată în jargonul informatic actual, în care frazeologia, producerea de locuțiuni, constituie o soluție alternativă la împrumutarea și adaptarea verbelor din engleză. De exemplu, verbul englezesc to click (cu sensul specializat „a apăsa unul dintre butoanele mouse-ului, sau ale unei piese echivalente, pentru a activa un cursor pe ecran”), devine în română a clica (prin normală adaptare la conjugarea I) sau (în registru familiar-glumeț) a
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
pe imaginea de mai jos pentru a te înregistra” (webtomoney.home.ro). În fond, în ciuda impresiei de masivă influență străină și de modificare profundă a limbii, și în acest caz tendințele mai vechi rămîn puternice și victorioase: locuțiunile sînt preferate verbului simplu, iar baza lor predilectă este a da (urmat, la mică distanță, de a face). Comparînd construcții similare, se observă că ponderea exemplelor este clar în favoarea lui a da: căutarea pe Internet oferă 4.160 de atestări pentru dați click
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
se observă că ponderea exemplelor este clar în favoarea lui a da: căutarea pe Internet oferă 4.160 de atestări pentru dați click și doar 2.610 pentru faceți click. De altfel, în toate registrele limbii există numeroase construcții-tip cu verbul a da: cu substantiv singular nearticulat (a da clasă, a da curs, a da divorț, a da foc, a da gaură, a da ghes, a da glas, a da greș, a da loc, a da naștere, a da ocol, , a
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
clic pentru a vedea imaginea mărită” (jocuricopii.as.ro); „apoi fă clic pe «Caută in sit»” (toolbar.google.com); „pot mișca un mouse și pot da clicuri” (ebony.ro). În Internet se pot găsi atestări romanice similare, de transpunere a verbului englezesc printr-o locuțiune (chiar cu corespondentele verbului a da); puține în franceză și în italiană (donner click, dare click), atestările sînt surprinzător de multe în spaniolă: secvența dar click apare de 6.630 de ori! Sînt și alte exemple
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
ro); „apoi fă clic pe «Caută in sit»” (toolbar.google.com); „pot mișca un mouse și pot da clicuri” (ebony.ro). În Internet se pot găsi atestări romanice similare, de transpunere a verbului englezesc printr-o locuțiune (chiar cu corespondentele verbului a da); puține în franceză și în italiană (donner click, dare click), atestările sînt surprinzător de multe în spaniolă: secvența dar click apare de 6.630 de ori! Sînt și alte exemple de locuțiuni noi formate cu verbul a da
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
cu corespondentele verbului a da); puține în franceză și în italiană (donner click, dare click), atestările sînt surprinzător de multe în spaniolă: secvența dar click apare de 6.630 de ori! Sînt și alte exemple de locuțiuni noi formate cu verbul a da: a da close („Scoateți-i bifa și dați-i close”, kool-yo.home.ro), a da bifă (“La adăugare cuvinte noi, pe forma de adăugare a apărut un check box; dând bifa pe el...”, autocorect.go.ro/descriere.htm
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
Rodica Zafiu E bine să ne ferim de obsesia de a descoperi specificul național în orice ocazie sau întîmplare general-umană. Evoluția semantică și succesul actual al verbului a bifa reprezintă totuși un fapt - mărunt, dar semnificativ - care pare a întări unele stereotipuri (autocritice) ale imaginii despre sine. Chiar dacă verbul e un împrumut (nu foarte vechi) din franceză, sensul figurat cu care se folosește tot mai mult constituie
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
obsesia de a descoperi specificul național în orice ocazie sau întîmplare general-umană. Evoluția semantică și succesul actual al verbului a bifa reprezintă totuși un fapt - mărunt, dar semnificativ - care pare a întări unele stereotipuri (autocritice) ale imaginii despre sine. Chiar dacă verbul e un împrumut (nu foarte vechi) din franceză, sensul figurat cu care se folosește tot mai mult constituie, se pare, o evoluție în interiorul limbii române. De altfel, chiar sensul propriu al cuvîntului prezintă o anume deviere față de sursă: în Petit
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
bifa căsuța corespunzătoare”, „se va bifa una dintre variantele a sau b”). În acest sens tehnic, cuvîntul și-a dezvoltat recent și o familie lexicală, încă neînregistrată de dicționarele noastre, cuprinzînd în primul rînd substantivul (derivat regresiv, postverbal) bifă, precum și verbul a debifa. Substantivul feminin bifă e destul de frecvent, mai ales în programele de computer, în care corespunde unui semn grafic „obiectualizat”: „Atenție, însă, că fereastra aceasta are un pătrățel micuț în stânga jos în care se află o bifă. Scoateți-i
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
și bife cu creionul”, 121.ro). Bifa și bifarea au uneori un sens precis, restrîns la un anume simbol vizual, dar cel mai adesea sînt folosite cu înțeles mai larg, care acoperă recursul la semne grafice diferite. Mai rar e verbul a debifa (cu derivatul substantival debifare), format tot în legătură cu programele de computer, în care ștergerea semnului e o operație curentă („se deselectează bifa din stânga”, seattle.ro) și care nu lasă urme: „casetele (...) se pot bifa / debifa funcție de situația proprie a
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
operație curentă („se deselectează bifa din stânga”, seattle.ro) și care nu lasă urme: „casetele (...) se pot bifa / debifa funcție de situația proprie a angajatului”; „ / debifarea se realizează cu click mouse” (dgfpbh. rdsor. ro). Operația esențială care a determinat evoluția semantică a verbului a bifa nu este totuși cea a testului-grilă sau a opțiunilor informatice, ci aceea - tradițională - a listei, pe care bifarea produce o rapidă simplificare și eliberare. Contextele în care cuvîntul e folosit cu acest sens sînt ironice: “Toți sînt niște
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
s-au modificat./ din îngeri au devenit demoni? aveau aripi/ dar negre. emanau lumină dar neagră” (în paradis se ajunge pe o scurtătură). În sfîrșit, al treilea aspect al decompoziției îl reprezintă decăderea Cuvîntului. Se află în cauză nu doar verbul poetic, ci și Cuvîntul originar, Logosul, care se obtenebrează asemenea îngerilor căzuți: „cum intră reumatismul în oase. sau igrasia în zid./ așa a intrat culoarea neagră în aceste cuvinte. culoarea neagră umedă/ și tăcută, fără memorie și arogantă” (cum intră
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
Rodica Zafiu Derivarea regresiva (despre care s-a scris mult în ultimele decenii, cel mai constant cercetător al fenomenului fiind profesorul Th. Hristea) e productivă în mai toate registrele limbii române. Formele scurte provenite din verbe sînt adesea preferate derivatelor cu sufixe și prefixe sau împrumuturilor adaptate, mai lungi și mai greoaie. În limba actuala standard, de exemplu, o formă că acuză își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic, procedeul este utilizat destul de
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul socoată nici nu este înregistrat. Apare însă în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, litera S, 1992), ca element învechit și regional, provenind de la verbul a socoti și avînd mai multe sensuri, echivalente cu ale derivatului în -eală de la același verb, socoteală. Cuvîntul e ilustrat de citate din texte populare, din manuale de aritmetică de la începutul secolului al XIX-lea, din autori că Agârbiceanu sau
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
socoată nici nu este înregistrat. Apare însă în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, litera S, 1992), ca element învechit și regional, provenind de la verbul a socoti și avînd mai multe sensuri, echivalente cu ale derivatului în -eală de la același verb, socoteală. Cuvîntul e ilustrat de citate din texte populare, din manuale de aritmetică de la începutul secolului al XIX-lea, din autori că Agârbiceanu sau Goga. Or, în momentul de față cuvîntul pare să fie preluat de limbajul tinerilor, cu marca
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
de cuvinte bazat pe alternarea lui socoată cu socoteală: „Turmă are doar un singur cap pe umeri și restu’ pe niciunde, de aceea logic nici nu poate fi luată în socoteală și la socoată..!!!” (Ciberplai 5.04.2003). În paralel, verbul a socoti - pentru care DOOM indică doar varianta de conjugare cu sufixul -esc (socotește, să socotească) - se mai folosește și fără sufix: socoate, să socoată. Poate că în acest caz formele sînt susținute și de ecouri literare: ele apar la
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
sînt susținute și de ecouri literare: ele apar la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate”), Scrisoarea I („Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate”) ș.a. Dar chiar fără prestigiul textului eminescian, si in cazul verbului există condițiile variației regionale și preferință pentru formele (mai scurte, măi expresive) fără sufix. Oricum, s-ar părea că mass-media și mai ales Internetul, considerate de unii instrumente și simboluri ale globalizării, pun în circulație regionalisme și arhaisme, în care
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
a cuvintelor” - mai nota el, tot acolo. Și continua: “Cuvântul în literatură, ca și culoarea în pictură, are un rost abstract, mai presus de înțelesul gramatical sau logic. Există o chimie a cuvintelor cu interesante rezultate ale acțiunilor dintre ele. Verbul întrebuințat pur, asemeni materialelor din construcțiile plastice, capătă o semnificație neînregistrată în dicționar. (...) fraza nu mai e o ficțiune amintind discursul electoral sau declarația de dragoste sub lună a plăcintarului devenit brusc poet”... Asemenea propoziții făceau, desigur, ecou și postulatelor
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
sînt în prezent întărite de existența corespondentelor internaționale. Există și un al treilea para-, cu sensul „contra; care apără”; în română este preluat din franceză - ca în paratrăsnet, după fr. paratonnerre -, iar în franceză provine din italiană (din compuse cu verbul parare - „a para”). Para- familiar, fără corespondent în limbile care nu au suferit o influență neogrecească directă, e un prefix expresiv, mai ales în structuri bazate pe repetiție, indicînd atitudinea negativă a vorbitorului față de ceea ce consideră a fi un exces
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
că MApN are nevoie de 60 de aparate” (jurnalul.ro, 19.10.2000). Structura intensivă este echivalentă (fapt subliniat deja de Iordan) cu aceea formată cu un alt sufix popular-familiar, răs-. De fapt, para- e specializat pentru substantive, răs- pentru verbe, inclusiv pentru participii: “Și-a povestit și răspovestit munca de ocnaș” (EZ 3537, 2003, 1); „avea în plan un duet (...) amînat și răsamînat” (EZ 2183, 1999, 5); “adevăruri știute și răsștiute” (Național, 714, 1999, 1); răs- nu este însă la fel de
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
forma sieși e simțită ca un echivalent mai economic și mai elegant al sintagmelor el însuși /ea însăși. Se remarcă de altfel în texte ușurința de folosire a ambelor pronume reflexive (de acuzativ și de dativ), în construcție cu același verb: „posibilitatea să se dezvăluie sieși” (earad.ro/horoscop); „el nu se poate aplica sieși, dupa cum spune Kant” (fil.unibuc.ro); „se arată pe sine sieși” (geocities.com). Surpriza este de a descoperi în texte nu numai persistența formei sieși
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]