300 matches
-
sau nu se pot ajuta singuri pentru a-și rezolva problemele și cred că terapeutul îi poate ajuta; nevoia de a fi continuu conștient și atent la propriile nevoi ale pacientului pentru a comunica într-un anume felde exemplu, prin verbalizare, expresie facială, gesturi, ceva ce consideră a fi important atât pentru ei înșiși cât și pentru terapeut; terapeuții trebuie să fie conștienți de propriile abilități, cunoștințe, îndemânare și să transmită un sentiment de încredere și respect de sine și să
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
terapeutul va putea să dezvolte această procedură hipnotică în modalități care să reflecte intervenția chirugicală pe care o va avea pacientul, concentrându-se mai explicit pe sugestiile preoperatorii, atât cele directe cât și cele indirecte, sugestiile din timpul operației și verbalizările postoperatorii. Un sumar al utilizării hipnozei în chirurgie și anestezie poate fi găsit în lucrările lui Hammond (1990a, pp.85-108Ă, Fredericks (2001Ă și Montgomery și colab. (2002Ă. Cancerul În ultimii ani a devenit din ce în ce mai clar că diagnosticul și tratamentul cancerului
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
la viziune. E un procedeu frecvent întîlnit în multe poeme ale lui Ion Mureșan. Aș numi acest procedeu drept un delir controlat, supravegheat, în maniera delirurilor controlate ale lui Henri Michaux, dar nu numai. Poemele din cartea Alcool pot reprezenta verbalizări fragmentare, epifanii ale „poemul(ui) care nu poate fi înțeles”. Acesta, am văzut mai sus are un statut non verbal, oarecum în maniera necuvintelor nichitastănesciene. Subiectul liric de-acum e un satyr care, spre finalul ritualului, spre seară rostește komoi
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
al pasiunii, al treilea după Conachi și total diferit față de precedentele. Nu-i de mirare că tocmai Eminescu s-a interesat de uitatele scrieri ale lui Conachi, scoțînd la lumină unele dintre ele. Două trăsături individualizează net „varianta Conachi” a verbalizării pasiunii erotice: extrema accesibilitate a exprimării, discursul direct și pe înțelesul tuturor; apoi, la improvizațiile în vers scurt, muzicalitatea versului, ușor de pus pe o melodie. Fără să vrea și nebănuind consecințele acțiunii sale, poetul moldovean a adus, probabil, la
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Goldiș. Și, mărturisesc, n-am observat nici eu când l-am citit prima oară. De fapt, în Instituția moartă a poștei se vorbește încontinuu. În mai mare măsură decât mulți poeți de meserie din generația lui, Ionuț Chiva are mania verbalizării. În toate registrele, dar pe o singură voce. Mi-amintesc că, la debutul său, cu romanul 69, aproape toți criticii au remarcat tocmai timbrul special al frazei, frapant de unitar. Acum, păstrându-și ce-i al lui, el dă în
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
negativ acești scriitori se concentrează în jurul convențiilor care risipesc gustul lecturii simple; un alt punct atins are în vedere pierderea ideii de metafizic, de vreme ce autorul optzecist nu va avea ca prim scop crearea lumii, ci ordonarea ei; în același timp, verbalizarea lumii, incursiunile teoretice, declarațiile despre roman sunt mult mai prezente decât romanul în sine. Spațiul literar spaniol dispune de asemenea de lucrări teoretice care abordează trecerea de la literatura tradițională la cea în care experimentul și accentul pus pe strategia narativă
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
se înregistrează astfel "gratuitatea", "detașarea de tot ce-i vine în întâmpinare, firescul gesturilor esențiale". Eseistul notează relațiile multiple care se stabilesc între realitate și eu, între fondul emoțional și expresia scripturală ce-l fixează, între prezentul trăirii și al verbalizării și trecutul evocat: "Trăirea e mediată de un reper extern, de numeroase căi ce duc spre nicăieri, din indescriptibilul memoriei, în plasa ficțiunii, deschizându-i imaginației porțile de acces spre adevăr. Nimic nu are importanță în sine, nimic nu-l
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
perspectiva unei percepții sensibile (psiho-afective). Astfel, în genericul fenomenului de substanță sufletească (articulat printr- un fapt imaginar-intuitiv și de limbaj artistic), DMz se circumscrie valoric unei expresii de cânt, inspirabilă prin ascultare contemplativă ca stare creatoare, ceea ce corespunde spiritual unei verbalizări de reflecție critică, pornind de la datul simbolic al unei imagini de sens către un înțeles tematic. Din această ultimă perspectivă DMz poate fi integrat unui fapt ideatic. Pe plan instrumental, valorizarea DMz constă în execuția unui proiect de sonorizare (partitura
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
și pentru care sunt de asemenea necesare o serie de competențe, ținând de formalizarea în spațiu-timp și diferitele tipuri consacrate (asimilate cultural) ale acesteia. Apoi, dacă ne propunem să aflăm și presupusele dedesubturi (înțelesuri) ale unei compoziții sonore (relevabile prin verbalizare), pătrundem în zona din care compozitorul ni se descoperă în general, ca interpret, adică cel care face să se audă sensurile. Atâta doar că, întrucât compozitorul-interpret nu verbalizează nemijlocit, el se abilitează în a ascunde sensul în umbra sunetului, care
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
natura (imagistică, sonoră etc. a) materialității limbajului. footnote>. Între diferitele naturi ale limbajului, cel verbal este întru totul adecvat relevării funcției de expresivitate a sensului (diferind de aceea de utilitate, pentru care limbajele semnalizatoare sunt optime). Astfel, trecerea OS prin verbalizare ține de un proces inițiatic, al recuperării din tăcere în rostirea cu sens, calificând percepția conștiinței ca auzire înțelegătoare sau înțelegere. Atingem aici stadiul maxim (al cincilea) al interpretării, căci nu opera se prezintă nemijlocit verbal ci gândirea este cea
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
din tăcere în rostirea cu sens, calificând percepția conștiinței ca auzire înțelegătoare sau înțelegere. Atingem aici stadiul maxim (al cincilea) al interpretării, căci nu opera se prezintă nemijlocit verbal ci gândirea este cea care o metamorfozează sub acest aspect.<footnote Verbalizarea făcută de autor (ca interpret el însuși), este o acțiune fie sincronă fie anterioară simbolizării. Cu scop denotativ, orice verbalizare ulterioară simbolizării ține doar de perspectiva interpretativă, textul (ascuns al) autorului originar fiind înlocuit de cel al interpretului, care se
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
al interpretării, căci nu opera se prezintă nemijlocit verbal ci gândirea este cea care o metamorfozează sub acest aspect.<footnote Verbalizarea făcută de autor (ca interpret el însuși), este o acțiune fie sincronă fie anterioară simbolizării. Cu scop denotativ, orice verbalizare ulterioară simbolizării ține doar de perspectiva interpretativă, textul (ascuns al) autorului originar fiind înlocuit de cel al interpretului, care se propune astfel pe sine, drept autor original (diferit în mod autentic). footnote> Se instituie astfel un proces de textualizare a
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Se instituie astfel un proces de textualizare a OS, descriptibil pe fiecare dintre laturile temporalității relației TA-OS: În adâncime, leagănul temporal al OS este de natură mitică, originară, de unde și intangibilitatea ei, altfel decât printr-o interpretare verbală. Căci, desigur, verbalizarea, chiar dacă implică sunetul rostirii, este exterioară atât naturii artistic-muzicale cât și celei cadențiale (de acordaj adus până la pragul de tăcere/neauzire), ale OS. Restrâns perspectivei autorului, OS este desemnată să semnifice propriul lui act, pe sub care, de această dată, verbalizarea
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
verbalizarea, chiar dacă implică sunetul rostirii, este exterioară atât naturii artistic-muzicale cât și celei cadențiale (de acordaj adus până la pragul de tăcere/neauzire), ale OS. Restrâns perspectivei autorului, OS este desemnată să semnifice propriul lui act, pe sub care, de această dată, verbalizarea (rostirea sensului) este cea ascunsă auzirii, în tăcere. Căci autorul își va vădi actul exclusiv prin opera-de-audiat, ca metaforă-simbol a verbalizării sale, sensul textualizat al acesteia păstrându-se drept temei tainic, neauzibil ca atare. ● La suprafață, ceea ce se lasă de-
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
neauzire), ale OS. Restrâns perspectivei autorului, OS este desemnată să semnifice propriul lui act, pe sub care, de această dată, verbalizarea (rostirea sensului) este cea ascunsă auzirii, în tăcere. Căci autorul își va vădi actul exclusiv prin opera-de-audiat, ca metaforă-simbol a verbalizării sale, sensul textualizat al acesteia păstrându-se drept temei tainic, neauzibil ca atare. ● La suprafață, ceea ce se lasă de-auzitului prin destăinuire, ia simbolic chipul unei povestiri sonore incantatorii, prin a cărei magică sugestie se induce o stare de înțeles
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
La suprafață, ceea ce se lasă de-auzitului prin destăinuire, ia simbolic chipul unei povestiri sonore incantatorii, prin a cărei magică sugestie se induce o stare de înțeles<footnote Ca atare, înțelesul se articulează doar prin reflecție activă, constând dintr-o verbalizare interogativă (căutătoare). Starea de înțeles însă, poate surveni și prin contemplare, ca reflecție pasivă (descriptivă), pe suportul unei imagini (mandale) călăuzitoare. Prin urmare, înțelesul poate fi comunicat (și în absența referentului sau a unui comunicator personalizat), pe când starea de înțeles
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
timpul prezent și pentru totdeauna, într-un proces de completitudine (împlinire/cuprindere a sineluiîntru sine). Înțelesul însă este limitat și variabil, fiind relativ momentului, locului și persoanelor relaționate în/prin comunicare. footnote>. ● Sub aspect nominal, procesul trecerii din tăcere în verbalizare, ca de la nimic la valoare, respectiv la stadiul decriptării sensului, îl identificăm drept moment inițiatic, propriu unui timp eonic (generator, promotor). În raport cu acesta, OS este însemnată ca temă, respectiv ca suport axiologic. Din perspectiva spațialității temporale, provenind dintr-un timp
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
arhetip ascensional. ● Formal, durabilitatea comportă expresia unei necontenite deschideri, prin care OS este aprehendabilă la nesfârșit, ca multitudine interogativă de posibile și mereu altfel exprimabile simboluri, în siajul unei interpretări plurisemantice. ● Pe plan estetic, întrucât sensul OS se edifică prin verbalizare, orice limbaj sonor devine posibil. Invariantul (ca referent stabil) este textul însuși. Cum acesta se păstrează în ascuns, nu poate fi destăinuit altfel decât printr-un simbol-metaforă cu funcție magic-incantatorie, ceea ce-i anulează însă univocitatea în raport cu datul operei. De aceea
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
vocalelor se află o estetică a spaimei, sau mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la alternanța între starea de criză a limbii și înnoirea acesteia, între încorsetarea într-o estetică a teribilului și noile forme de verbalizare. Ezitările și muțenia devin premisele unui alt mod de folosire a limbii. În sensul acestei poetici traumatofile trebuie înțelese și ultimele rânduri ale lucrării: "Vorbind sau scriind, câteodată începem să ezităm: căutăm un cuvânt mai edificator, mai restrictiv...". E. Jünger
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
o indeterminare a limbajului și, implicit, a mesajului. Juventus pare o scrisoare de adio & de bun venit plină de necunoscute, un e-mail modular trimis undisclosure recipients la toți și la oricine, inclusiv ție. Dar aceste disproporții de identificare și de verbalizare creează tocmai efectul autenticității: deficitul identitar este chiar Identitatea vârstei. (Re)construcția începe din momentul contabilizării senzațiilor, a amintirilor și cuvintelor, dar până unde poate merge această reinventare de sine: "Oooo! Tulbure adolescență când / frumusețea împiedică gândirea - gândirea simțirea / și
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
exprimă persoana în întregimea ei. Astfel, o tînără a zilelor noastre, Ruxy, de aproape (actualmente) 18 ani, povestește pe scurt, expresiv, din ce anume se compun amintirile ei de copilărie, materia primă a memoriei sale care, treptat, s-a maturizat (verbalizarea autentifică întrucîtva existența amintirilor în cauză): "M-am născut la 5 iulie 1982. Ziua de 21 decembrie 1989 a fost o zi foarte importantă din viața mea: am zburat pentru prima oară cu avionul! La Cluj. După-amiază m-am distrat
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
o voință fără conținut. Pentru a mă amăgi că sunt trebuie să imit pe ceilalți. Să fiu ca ei. Să învăț de la ei chiar și voința, - de a fi cum sunt ei. Astfel viața capătă un conținut și un program!! Verbalizarea Evident, nu poate exista un singur program pentru toată lumea. Această imposibilitate devine însă o realitate prin faptul acceptării ei, necondiționate. Adică cum se petrece asta? Prin forța cuvintelor, noțiunilor... Ele se instalează în spațiul interior pe care îl stăpânesc apoi
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
senzația că posezi și lucrul indicat, pe vecie. Apoi când se întâmplă să-l pierzi, alt cuvânt fixează această semnificație la fel de definitiv. Adică rosturile lumii acesteia schimbătoare sunt anunțate în mod clar și irevocabil și imediat interiorizate, de fapt - verbalizate. Verbalizarea vieții interioare constituie o nouă realitate având o altă consistență. Ea rezonează în interiorul eului ca o muzică sacadată, monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple de
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
epoci și a unor personalități nu e refugiu și nici protest deghizat. Textul rememorează/„oglindește” vieți și istorii umane, fie ele dintr-un trecut îndepărtat ori din contemporaneitate. Romanul e încă gen tărăgănat, înaintând, în cercuri largi, pe creasta vorbelor. Verbalizarea, ca funcție cvasi-magică, are trecere la un Moromete, de pildă, care domină adunarea insinuând, ca un orator abil, că știe mai mult decât spune și e silit de auditoriu să spună mai mult decât vrea. Nicolae Breban, creatorul de fantasme
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Discursul liric actual al Anei Blandiana este de la un capăt la altul serios și grav, oricum încărcat de un dramatism altădată absent, mai sărac în tropi, deși obișnuința vechilor metafore se simte peste tot. Însă acel declaratism ingenuu, frenetic, entuziasmul verbalizării purității, "retorica afectării", cum o numise Nicolae Manolescu, exuberanța imaginilor și seninătatea afirmației, nimic nu a mai rămas din volumele anilor �70. Dacă s-a tot vorbit despre influența lui Blaga, iată și un poem corespondent Paradisului în destrămare care
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]