3,381 matches
-
stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine, cuvintele simt nevoia să iasă și să mă exprime într-o nevoie dureroasă de a exista. Când va fi mai ușor de respirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
antene curioase; piciorușe ca niște firicele; furnica negricioasă; greierul mic muiat în tuș și pe-aripi presărat cu brumă. Despre iarbă: iarbă de mătase; iarbă groasă și deasă; covor mătăsos; iarbă de un verde crud; iarbă de catifea; prispe de verdeață. Despre iarnă: văl alb de promoroacă; fulgi ușori și albi ca florile de cireș; fulgi ca niște steluțe sclipitoare; fulgi ca niște fluturi ce plutesc în aer; roi ușor de fluturi; vine cu mantia argintie; pune cușme albe caselor; steluțe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață; un parfum ușor vine pe adierea amurgului; dulce serbare poetică; miresme calde de cimbrișor; iarba este de un verde-crud sălbatic; solii primăverii, ghioceii, își salută regina; ghioceii timizi ies din pământul jilav ca niște sulițe; tânăra domniță țese un covor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dulce și mai poetică sărbătoare; dulcile nuanțe roz-albe și, trandafirii ale florilor; iarba ca peria; vis de albastru și azur; a nins cu nea de floare pe prunii din livezi; strălucesc sub rouă grea cărări de soare pline; belșug de verdeață; bob de rouă; roditoarele câmpii; copacii și-au lepădat mantia albă de nea; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; concertul păsărilor; soarele revarsă săgeți scânteietoare; serbarea păsărilor din crâng; verdele iese încet din rădăcină; lacul cel verde și lin; luciul plumburiu al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mireasmă blândă; supărat pe liniștea omenirii, vântul bate în lună plină; plutește mort pe cerul fumuriu către susurul lin al frunzelor; Despre vară: zile caniculare; vara a pictat cu un verde puternic toată pădurea; a acoperit pășunea și munții cu verdeață; pentru ape, a ales un albastru strălucitor, transparent; în copaci a pus podoabe, mere, pere, cireșe; pe sub copaci a pus felurite ciuperci; a acoperit cu aur spicele de grâu și secară; a venit vara în caleașca-i poleită cu aur
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din țară Primăvara vine iară, Lângă noi stă fără frică Și o cheamă ...rândunică!” Adina Ciomaga, clasa a III-a C Primăvara Pe meleagurile țării noastre a sosit o stimată domnișoară: primăvara încărcată cu o rochie de flori și de verdeață. Soarele de pe cere râde blând și discută parcă cu pământul trezit la viață. Ziua s-a încălzit simțitor și lumina de afară ne inundă parcă sufletele. Cerul e senin ca o pătură azurie și nici un nor nu poposește măcar fundalul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
binecuvântare a astrului păzitor. Pretutindeni în jur, peisajul zugrăvește în diferite polarități, înălțătoare piscuri albe de calcar sau ținuturi păduroase ce îmbracă dealurile în culori vii. În vâlvătaia de aur se înalță un amfiteatru de munți în care oceanul de verdeață al coniferelor domnește în acest ținut în care garda de onoare a cerului înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui, zugrăvește o armie întreagă pe întinsul pământ. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viața, sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este leagănul alb și proaspăt mirositor a viață nouă, este căsuța pierdută în verdeața plopilor din fața ei, cu mușcate roșii înflorite la fereastră, este cântecul mamei plin de dragoste, este lacrima mamei ce-ți cade pe obrajii înferbântați de boală, sau este surâsul cu care te înconjoară ființele dragi. Tot patria este basmul bunicii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nopții sau de cel de sub pleoape. Rece, umed, neprimitor. Cum să adăpostească, la o adică, ființa fragilă a fantasmelor sale? Dar Eritreea, Gaza, Golanul, Iordanul, Iudeea? Și, mai ales, pe Erwin Gancz scriindu-i din Kibbutz-ul său Înecat de verdeață, la doi pași de granița cu Siria: „Să nu spui niciodată că mergi pe ultimul tău drum. Vino, fără teamă, bătrâne Cain, căci Îți este dat să pui piciorul În Ierusalim, chiar dacă aproape ai uitat Amida și chiar dacă vei zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
carieră. Trăiesc atârnată de gâtul lui ca o cunună uscată de lauri. 8. A murit și bunica. Și tot În august. Doar eu și Szántó vegheam sicriul. Prin ușile larg deschise ale capelei se vedea cimitirul inundat de flori și verdeață: 6 August. Sezonul de băi nu era Închis Încă, dar lumina verii era mult mai blândă. Schimbarea la Față era, de când mă știu, Începutul toamnei. Cireșul din livadă, Înalt, bătrân, era primul care Își pierdea frunzele. Vecinătatea cimitirului o făcea deseori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răspopit, fost manechin apoi și vânzător de Înghețată, convertit la marxism-leninism, nu putea avea o altă opțiune, observau cei mai lucizi și cu o experiență mai Îndelungată la serviciul de cadre al partidului. „Bosnia” era un cartier liniștit, plin de verdeață, cu cinematograf și biserică la doi pași de cimitirul Bunavestire. Oamenii se cunoșteau Între ei și se salutau În câteva limbi, dar conversau mai mult În română. Tăiau miei la Paști, porci la Crăciun și aveau Îndoieli serioase În privința Vieții-de-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu masa fu cât pe-aci să-i despice capul ca pe un dovleac și să o lase pe Zorela văduvă. Noroc că ea, prevăzătoare, era deja În brațele lui Brândușă, de unde putea privi melancolică locul plin de lumină și verdeața spre care Gheretă s-ar fi Îndreptat ca un mucenic al iubirii Întru adevăr. Sebastiane, dragul meu, ești beat, zise Zorela, cu un glas tandru-amenințător. Gheretă, ești un dobitoc, hotărî, pe un ton cât se poate de firesc, domnul Brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ceka și NKVD, Înainte de a fi hirotonisit kaghebist. Fuck you, Bruno, zise o blondă slabă și nedormită de câteva zile, altfel boticelliană În toate. Un arbore genealogic de esență tare cum numai tu poți desena! Divin! Hai În codru cu verdeață, să ne-o tragem pân' la greață, Îi șopti ea la ureche vizionarului. Îl prinse de mână și Îl duse pe scara Îngustă și Întunecoasă care ducea la mansardă. Pe chiloții de un alb orbitor al fetei, se putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stea căzătoare, ca un meteorit, ca o cometă pitică: o cometă de circ. 3. Nu știa cum se moare. După calculele lui Însă, ar fi trebuit să fie În drum spre Urgențe sau spre un „Loc plin de lumină și verdeață, unde nu este nici durere și nici Întristare”. Nu-l durea nimic, nu se putea plânge, În afară, poate, de o senzație ciudată de frig. În rest, totul era ca Înainte. Sau aproape... Căci lumea refuza să mai intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cinci minute. Da, spuse doctorița. Îmi dau seama că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aceasta. Dar mai e până la venirea verii, iar ideea că lucrurile rămân verzi cât e anul de lung este probabil o ciudățenie a englezilor. În orice caz, totul e relativ. Unele dintre celelalte insule grecești sunt mult mai lipsite de verdeață, toate numai stânci și nisip. Potrivit ghidului turistic, grecii antici au defrișat majoritatea copacilor ce creșteau inițial în insule și i-au înlocuit cu măslini. Însă aceștia nu au rădăcini destul de mari ca să fixeze pământul de pe pante, așa că tot acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cursă. — Păi ia gîndiți-vă cum se înmoaie cel mai ușor inima unei femei, spune Roja. — Acatiste, rugăciuni, blîndețe, o vorbă bună, se gîndește Părințelul la vocația sa. — Aiurea, se distrează Roja, gîndindu-se la Horticola 1 Mai de pe Splaiul Unirii, floricele, verdeață, cu asta le dai gata pe oricare, e convins. — Maniere civilizate, nenicule, intră din nou șoferul în vorbă, aici aveți dreptate, femeile au gusturile lor pe care și le cultivă singure. Trucuri demodate, e de părere Curistul, gîndindu-se la fundulețul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-o în mașină spunîndu-i că are să îi comunice ceva foarte important. A pornit mașina și a condus-o pe fiica sa spre cel mai sărac cartier al orașului. Totul era cenușiu și dărăpănat. Nu se putea vedea nici un petec de verdeață, pentru că totul era numai din beton prăfuit. Atunci, el a întrebat-o unde preferă să locuiască: aici sau în cartierul îmbietor în care locuia familia lor. El i-a explicat atunci că ea va mai locui cu ai săi încă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
copt cozonaci, bine unse cu untură de porc și lăsate, cu bună știință, numai pe jumătate pline cu carne. Curcanul a avut timp destul ca până atunci să fiarbă În untură și vin din belșug, turnat În reprize egale, Împreună cu verdețuri proaspete potrivite de bunica Ileana, cu o anume știință. Când cel care „a fost un curcan bun” dădu semene că-l tenteză și faza de rumenire, mâinele Îndemânatice ale celor două gospodine au completat golurile anume lăsate În cele două
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie, Dumnezeule, să faci obele din singurătățile altora? " Fericiți cei ce plâng că acei se vor mângâia." Am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
blestema cerul: i-a murit casa de pământ deasupra copiilor, mormântul era acoperit cu șindilă și avea consolă electrică în loc de cruce... părintele Tatu, călare pe iapa lui badea Gheorghe, cânta dezamăgit, trist, cu jumătate de gură, despre un loc cu verdeață și răcoare. Hai, di, gloabelor, di, să o ducem pe țața Lențuca și vă sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zborul. Dumnezeu, invidios, i-a alungat din rai într-o zi de ianuarie creaturile scutură aripile cât e iarna de lungă. Așteaptă, Petre, așteaptă! Din puful păpădiei nu poți să te ridici mai sus de intenția câmpiilor. Unde să vii? Verdeața și răcoarea promisă în cimitir nici măcar în ierbarul lui Dumnezeu nu există. Număr anii fără tine ca și cum aș număra stelele stinse-n fântâni, număr stelele stinse ca pe nesfârșitele borne kilometrice, număr bornele kilometrice cum aș număra ultimii bani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
generația aceea, nici o făptură născută din muritori nu-i va putea sta alături”. La p. 45, Iuda are altă viziune: el se vede pe sine însuși persecutat și lapidat de „cei doisprezece apostoli”. Apoi vede o casă cu acoperiș de verdeață, înconjurată de „lume bună”. Dar lui nu i se permite să intre. Isus îi explică: steaua l-a înșelat arătându-i Împărăția veșnică, locuită numai de sfinți, de gnosticii împliniți. Iuda, ca toate ființele din eonul sublunar, nu va avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ajuns singur în pustiu oamenii vin de obicei în pustiu cu animale mari, cu poveri și nu ca să stea, ci pleacă mai departe. S-or fi oprind ei în oaze, dar acolo unde venise el, nu era nici un fir de verdeață, fiindcă nu era nici un strop de apă... Nu mă gândisem până atunci la oameni... Dar de El, nu știu cum, mi s-a făcut, așa, milă... I-am dat ocol ca să-l văd... Era om, era cu adevărat om. Atunci, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
atât s-ar fi rezumat tot ce aveau să-și spună și totul ar fi fost în perfectă regulă între ei doi. Ajungând la Șosea și apropiindu-se de parcul Herăstrău, pe unde primăvara umpluse orașul de flori și de verdeață proaspătă, Victor renunță brusc la conversația de complezență de până atunci, se opri în mijlocul trotuarului larg și aproape pustiu și o cuprinse pe fată în brațe, cerându-i să-l ierte. Pentru ce să te iert?! se arătă ea mirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]