1,741 matches
-
pot să-l iau cu mine și pe Cezărică, noul meu prieten, un tip venit la noi în școală din Galați, pe care nu-l înghițea și-l trata de tolomac; la petrecere, unde mai erau câteva colege și o verișoară nesuferită care vorbea fonfăit și ne bătea la cap cu bicicleta ei cehoslovacă, am mâncat fursecuri și bezele, am băut cico și-am jucat fațea (în traducere, de-a v-ați ascunselea) până ne-a ieșit pe nas sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa X, despre rochia verișoarei B, despre pălăria domnului U. Totuși, simțeam ura și tristețea Ancăi - și mă dureau. O dezamăgisem din nou pe, de-acum, soția prietenului meu... Eram un porc de câine. Sau, mai bine zis, încercarea mea de a fi toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își zicea ea - și, după ce-și recunoșteau faptele reprobabile, urmau să fie iertați. Dumnezeu fusese bun cu ea, considera Mma Ramotswe. Îi dăruise o copilărie fericită, chiar dacă îi fusese luată mama pe când era foarte mică. Tatăl ei și o verișoară avuseseră grijă de ea, o învățaseră ce înseamnă să-ți oferi dragostea - o dragoste pe care, la rândul ei, o dăruise, în timpul acelor zile binecuvântate, micuțului ei prunc. Când lupta copilului pentru viață a luat sfârșit, s-a întrebat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Secretariat din Botswana. Pur și simplu nu se poate. N-aveau mare lucru de făcut în dimineața aceea. Mma Makutsi își curăță mașina de scris și își lustrui biroul în timp ce Mma Ramotswe citi o revistă și îi scrise o scrisoare verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact când era pe cale să-i sugereze asta lui Mma Makutsi, secretara închise cu zgomot un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
începutul. Locurile își au ecoul propriu, iar o persoană perspicace poate să perceapă niște semnale din trecut, să-și facă o impresie despre ceea ce s-a întâmplat. Știa măcar cum să dea de sătuc. Secretara ei, Mma Makutsi, avea o verișoară în sătucul cel mai apropiat de fermă și-i explicase pe ce drum s-o ia. Era undeva spre vest, nu departe de Molepolole. Era un ținut secetos, aproape de Kalahari, acoperit cu tufișuri și arbuști țepoși. Populația era rară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca pe șeful ăla grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa în care era menajeră verișoara ei. Dar nu bunăstarea domnului J.L.B. Matekoni o îngrijora, ci slujba ei, pe care acum și-o vedea amenințată. Dacă va trebui să lucreze într-un hotel, nu va mai putea să se întrețină cu prietenii ca până acum. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se dovedi a fi corectă. — Ooo, ba da, replică ea, însuflețindu-se dintr-o dată. Studentelor care-i fac pe plac le arată subiectele de examen. Da! Sunt singura care știe treaba asta. Studenta este fiica verișoarei mele. Fata i-a povestit mamei, dar nu l-a reclamat. Iar mama mi-a spus totul. — Dar n-aveți nici o dovadă, zise Mma Ramotswe cu blândețe. Asta-i problema? — Da, recunoscu secretara. Nu există nici o dovadă. Ar minți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spus totul. — Dar n-aveți nici o dovadă, zise Mma Ramotswe cu blândețe. Asta-i problema? — Da, recunoscu secretara. Nu există nici o dovadă. Ar minți și și-ar scăpa pielea. Și fata asta, Margaret, ce-a făcut? — Margaret? Care Margaret? — Fiica verișoarei, răspunse Mma Ramotswe — N-o cheamă Margaret, zise secretara, ci Angel. N-a făcut nimic, iar el a scăpat basma curată. Bărbații scapă întotdeauna, nu-i așa? Lui Mma Ramotswe îi veni să răspundă Nu. Nu întotdeauna, dar se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în timp ce se așeza pe scaunul care-i fusese indicat. Nu, răspunse ea. Nu am mers atât de departe cu studiile. Mi-am luat certificatul Cambridge, dar nimic după aceea. Am fost prinsă cu lucrul la compania de autobuze a soțului verișoarei mele, înțelegeți. Nu mi-am continuat studiile. — Nu-i niciodată prea târziu, Mma, o încurajă el. V-ați putea înscrie. Avem câțiva studenți destul de vârstnici aici. Nu că dumneavoastră ați fi vârstă, firește, dar ideea e că oricine poate studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă decît cea mai gustoasă găină pregătită Într-o crîșmă irlandeză. Și deseori petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se excite: - Cum Îndrăznești? Îi strigase el. E oare asta demn de o femeie castă, dintr-o familie spaniolă nobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă mișc pentru a procrea un fiu, că doar asta e obligația mea. Acel ipochimen, pe care-și dorise Întotdeauna să Îl trăsnească cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În public, umilind-o, cînd de fapt el era adevăratul bădăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
San Antonio, Germán de Arriaga și chiar pe Diego Ojeda. Iar acum se afla acolo, supusă În cele din urmă unui bărbat - era oare bărbat acea arătare? -, ținută În lanțuri, jignită, folosită și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca de sărbătoare cu zulufi aurii, îi venea să-și apropie buzele de gura sănătoasă, cu dinți puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga sprintenă, surâzând, spre poartă. Mingea îi stătea la picioare mică și docilă iar Ema, cu simplitate, o arunca în poartă. Copiii o aclamau, Vanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și se repezi afară, fără să se mai spele și să stea la masă. Se opri în fața pomului de la poartă și privi în sus, spre creanga din vis. Era atât de departe că ameți. O văzu, cu ochii minții, pe verișoara ei stând agățată cu picioarele în coroana înverzită și în clipa aceea știu că ea, nicicând, nu se va afla acolo lângă Luana, făcând ce face Luana, trăind ce trăiește Luana. O urî pentru asta cu durerea și conștiința gândului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Smocul de vată i se desprinsese și era tare caraghios să-l vezi cum se chinuie să-l țină acolo unde îi era locul. Unchiul Dali a ieșit foarte mândru de prestația lui. Se opri în fața fetei și repetă categoric: Verișoară dragă, nu există Moș Crăciun! Era al doilea pumn pe care Luana îl dădea. La fel ca și Damaschin, Dan îl primi în plină figură. Sângele începu să-i șiroiască printre degetele crispate peste gură. Fata ieși în fugă, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gândi cu amărăciune: "Așa-ți trebuie, fetițo. Ai pocnit și tu vreo doi la viața ta. Acum ți-a venit și ție rândul". Relația încordată și nefericită între cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci, nota cea mai mică a Luanei la istorie a fost opt. Nu toți profesorii erau ciudați ori cu inimi îndoielnice. Luana putea număra suficiente suflete care știau să-și apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
continue dulcele somn de dimineață. Se dezmetici, se scărpină în vârful capului și se puse de acord că într-o oră vor fi la ea. În curtea Bicii, Oliviu și Renar, căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de bărbat și pot muri liniștită. Peste noapte, disputele gălăgioase dintre Renar și Luana dispărură, competiția transformându-se într-o acceptare plină de admirație a posibilităților celuilalt. La jocul de memorie, Renar se declara impresionat de capacitatea de memorare a verișoarei sale. Trebuia să facă reale eforturi pentru a-l câștiga dar, ca prin minune, nu-și mai dorea asta. Spuneau pe rând câte un cuvânt, din cel mai trăsnit, fără nici o legătură cu celelalte dinainte. Învingător era declarat acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mărturisit fratelui său că te iubește și el i-a spus Verei. E convinsă că tu ești de vină, că ai o influență negativă asupra băiatului. Fata sări în picioare ca mușcată de șarpe. Bineînțeles că mă iubește, doar sunt verișoara lui. Nu știu ce vreți, ați luat-o razna cu toții. Să știi că de azi înainte nu mai ies din casă. Trânti ușa de la cameră iar Sanda dădu fuga la Bica să se sfătuiască ce e de făcut. Intuind cam despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus deja gând rău. Și-apoi, rulându-și ochii peste cap: Mi-o ia întotdeauna înainte, ticăloasa! În timp ce vorbește, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lamentările și istorisirile străbunicului locuiau acum neadumbrite în capul lui, ca și cum acea parte de mult îngropată a memoriei îl împingea deodată cu forță către suprafață și se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara lui, nu cu mult mai tânără ca el, ce obișnuia să-i aducă mâncare, nu s-a mai arătat. O fi murit! se gândea el posomorât că va trebui să-și poarte singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii în centrul satului, mersul la târg, conversația pe care va trebui s-o facă cu sătenii. Trebuie să ies, proviziile mi s-au terminat, trebuie să văd ce s-a întâmplat cu verișoara mea, poate e bolnavă. Și în fiecare zi își propunea să coboare în sat, dar hotărârea lui rămânea la nivel de intenție. Nu vroia să vadă alt peisaj dincolo de punctul în care cerul se împerechea cu valea și forma acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vorbea despre viața lui de șofer de TIR, despre aventurile amoroase cu tot felul de pupeze întîlnite pe traseu. Neamurile ascultau cu gurile căscate și cereau amănunte. Și cît i-ai oferit? Ce? Cît ai dat fetei care..., întreabă o verișoară de departe. Nimic, ce să-i dau? Așa, pentru... știi tu. Păi, să zică mersi. Așa un băiat frumușel, spălățel și să... Poate eu trebuia să-i cer. Bine, dar ceilalți, cît dădeau? Proștii? Unii dădeau și 50 de euro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]