808 matches
-
rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul meu, copil la cei treisprezece ani ai lui, fiindu-i milă de iediță, fără să gândească ce i se poate întâmpla s-a repezit către lup și a-nceput să-i dea cu bâta în cap, iar fiara l-a
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
ferim din calea lui, cât mai repede cu putință. De atunci, nu am mai avut ocazia să mai merg la pescuit până târziu, când deja mai crescusem și, împreună cu tata, ceilalți doi frați mai mari ca mine și cu alți verișori, am mers cu căruța, înainte de răsăritul soarelui, la pescuit pe balta Limanu. Acolo foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
cea de viitor pescar, mai ales că acum locuiam în centrul orașului, la sora mamei, căsătorită în Constanța cu un bucătar de pe nava-pasager de croazieră internațională “Transilvania”. Aici puteam să merg în voie la pescuit, mai ales că aveam un verișor de vârsta mea, și el elev la școala profesională de la I.M.U Medgidia , de unde ieșea strungar sau frezor. În fiecare sâmbătă după-amiaza, când sosea el de la Medgidia, ne pregăteam pentru a doua zi de pescuit și mergeam, ori la Ghiolul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci, atât bunicul vărului meu, cât și tatăl lui, lucrau pe renumitul pasager “Transilvania”. Ca adolescenți, în afara
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
să o urmeze, aceea de medic. Astfel că a venit la bunici cu cărțile de Biologie. Îi place să citească literatură beletristică și știu că a ales ce i se potrivește pentru formarea ei în viitor. Schimbă câteva impresii cu verișorul ei de la Oradea, Tavi, student care a trecut în al doilea an la Management. Vremea e prielnică vacanței și sufletul se umple de încântare!... Cât îl privește pe Teo, el e „student” la grupa mare din toamnă, domnule, ce crezi
HAIBUN (4) SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA! de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365139_a_366468]
-
același nume cu cei care au crescut-o. Totuși, cum am ajuns la concluzia că acea familie este foarte posibil să se fi chemat Teșcuț? Pe locul din Capu’ Satului există astăzi trei gospodării: aceea a părinților mei, a unui verișor al meu necăsătorit, un băiat de-al lui nea Ilă, și a unei verișoare a mea, o fată de-a lui tata Laie, căsătorită cu Tică Cornea, zis Chioru, astăzi decedat, precum și un loc de casă al lui nea Titu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
aflau gospodăriile altor doi oameni cu același nume - un alt Ion Teșcuț zis Pâclă, și tot un Ion Teșcuț, dar zis Ionel Teșcuț, care era morar; toți cei trei capi de familie, care aveau aceleași nume și chiar prenume, erau verișori de-a patra și a cincea spiță, deci, practic, nu mai erau rude. Apoi, lângă Borțosu și Tia lu’ Laie-n Dungă se află gospodăria unui nepot de-al Crăciunei Frântu, născută Teșcuț. De aseme-nea, mai jos de gospodăria lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
care mi le dăruise, nu-i venea să creadă și m-a ascultat temeinic din toate... Au urmat altele și altele, până i-am epuizat toată averea lui în materie de cărți și care, bineînțeles, mi-a rămas mie, căci verișorii mei nu se prea omorau ei cu cititul, excepție făcând, poate, cele două fete ale lui nea Titu, dar eu descope¬ri¬sem primul comoara literară, pe care moșu’ Chircuț o ținea pe fundul unei lăzi rudărești, sub hainele lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
afla aproape de Boia, în spatele morii lui Costandin Ion Frântu, zis Cebuc; astăzi, în locul morii lui Cebuc se află un grajd al cărui proprietar este Sase, ginerele lui Tămădău. Terenul a aparținut lui nea Ilă, iar astăzi el este moștenit de către verișorul meu, necăsătorit, care stăpânește și casa părintească vecină cu a noastră. Acest teren este și el vecin cu un altul care a aparținut părinților lui Borțosu și Tiei lu’ Laie-n Dungă, care am arătat că se numeau Teșcuț - un
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
leg cu lanțul... La cât era de neastâmpărat și de rău, Floricel nici nu avea să trăiască mult. A murit la doar șase ani, sfârtecat de o mașină cu bușteni prin Treboilea, se ducea la porumbi în Gruiu’ Pleșciorii cu verișorii mei mai mari, Gică și Mișu, doi dintre băieții lui nea Ilă, mașina l-a surprins - cum altfel decât bătându-se, se-ntâlnise cu câinele lui Ion Rebegel, zis Răbăgel, care venea din Chiceră de la oi coco- țat pe căruța
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
eu o soră. Suferisem cumplit până a- tunci că nu avusesem și eu frați și surori, cum erau, de exemplu, la nea Ilă, cinci la număr. Pentru că eram singur la părinți, nu era zi de la Dumnezeu să nu trec pe la verișorii mei, sco- țînd-o adesea din țâțâni pe lea Florica - nevas- ta lui nea Ilă, care era sătulă de-ai ei. Am arătat doar cum mă înființam acolo de cel puțin două ori pe săptămână, seara, când se așezau la masă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
dar cel care mă jignise era mai negricios la față decât pri- etenul meu țigan. Și unde mai pui că eram și rude: Hobzoaica, bunică-mea, era cumnată cu mama lui Noneț, acesta venindu-mi mie unchi și maică-mii - verișor primar. Noneț era, bine- în¬țe¬les, sănătos și mai zdravăn decât mine: ju- ca fotbal foarte bine, nu era zi să nu se urce în vârful catargului roșu din curtea școlii, unde, ocazional, era arborat steagul României sau al
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
este foarte restrâns: în satul Greblești, cu numele de Pătrașcu mai trăiesc doar tatăl meu și maică-mea, nea Titu cu lea Ghița, căreia maică-mea îi spune Păloaina lu’ Titu, fiindcă este o femeie înaltă și ciolănoasă, și doi verișori, unul divorțat și fără copii, iar celălalt necăsătorit, copiii lui nea Ilă, decedat. Cu același nume mai există în sat văduva unui alt verișor de-al meu. În fine, în Râmnicu Vâlcea locuiește un nepot de-al lui tata Laie
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
maică-mea îi spune Păloaina lu’ Titu, fiindcă este o femeie înaltă și ciolănoasă, și doi verișori, unul divorțat și fără copii, iar celălalt necăsătorit, copiii lui nea Ilă, decedat. Cu același nume mai există în sat văduva unui alt verișor de-al meu. În fine, în Râmnicu Vâlcea locuiește un nepot de-al lui tata Laie Șchiopu, necăsătorit. Dacă fiul meu nu va avea cel puțin un băiat, numele Pătrașcu va dispărea din neamul nostru, fiindcă dintre descendenții de sex
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
făcea ea; la fel se-ntâmpla atunci când agi¬nam la cina familiei unchiului meu Ilă Chircuț, vecinul nostru. De cel puțin două ori pe săptămână, spre seară, mă înființam ca din întâmplare în casa lui nea Ilă în... vizită pe la verișori, cinci la număr - patru băieți și o fată, doi băieți mai mari decât mine cu unu și, respectiv, patru ani, ceilalți mai mici cu unu, doi și, respectiv, cinci ani - fata. Sufeream mult că nu aveam și eu frați și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
doi băieți mai mari decât mine cu unu și, respectiv, patru ani, ceilalți mai mici cu unu, doi și, respectiv, cinci ani - fata. Sufeream mult că nu aveam și eu frați și, de aceea, una-două mă duceam pe la cei cinci verișori ai mei. Toată ziua-bună ziua, eram la nea Ilă, însă seara mă duceam acolo dintr-un motiv anume: știam că atunci, tot familionu’ urma să se așeze la masă, iar mie tare-mi mai plăcea să gust din ceea ce mâncau
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
duceam acolo dintr-un motiv anume: știam că atunci, tot familionu’ urma să se așeze la masă, iar mie tare-mi mai plăcea să gust din ceea ce mâncau ei! Acasă, mâncarea nu mi se părea atât de bună ca la verișorii mei. Pe o măsuță ru¬dă- rească joasă, rotundă, care se plia, lea Florica răsturna o mămăligă mare, aburindă, pe care o tăia cu ața. Lua apoi de pe foc zama și o turna într-un castron mare de blefi, adică
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
dacă se nimerea să fie și carne, îmi lăsau și mie o bucățică, atât cât să-nghit o dată. Dar ce-mi plăcea cel mai mult, erau cele câteva linguri de lapte cafeniu cu coajă de mămăligă arsă, pe care fiecare verișor care rădea căldarea, mi le lăsa și mie la urmă de tot. Căci, în fiecare seară, în căldarea de tuci în care se făcea mămăliga, se fierbea și laptele, care era prea repede mâncat, ca și zama. Pe fundul căldării
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
tot. Căci, în fiecare seară, în căldarea de tuci în care se făcea mămăliga, se fierbea și laptele, care era prea repede mâncat, ca și zama. Pe fundul căldării de mămăligă, mai era lăsat puțin lapte și în fiecare seară verișorii mei rădeau căldarea cu rândul, după un calendar respectat cu strictețe. Doamne, ce bune erau acele câteva linguri de coajă de mămăligă arsă, rasă de pe fundul căldării și amestecată cu lapte de culoare cafenie de la arsură!... În fond, eu gustam
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
respectat cu strictețe. Doamne, ce bune erau acele câteva linguri de coajă de mămăligă arsă, rasă de pe fundul căldării și amestecată cu lapte de culoare cafenie de la arsură!... În fond, eu gustam de fiecare dată din bunătatea aceea de lapte, verișorii mei - doar atunci când erau de rând la ras căldarea. Din păcate însă, nu fiecare vizită de seară pe la verișorii mei decurgea la fel. Dacă aveam neșansa ca lea Florica să întârzie a pune masa sau eu mă înființam la ei
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
și amestecată cu lapte de culoare cafenie de la arsură!... În fond, eu gustam de fiecare dată din bunătatea aceea de lapte, verișorii mei - doar atunci când erau de rând la ras căldarea. Din păcate însă, nu fiecare vizită de seară pe la verișorii mei decurgea la fel. Dacă aveam neșansa ca lea Florica să întârzie a pune masa sau eu mă înființam la ei prea devreme, maică-mea, care-mi prinsese obiceiul, venea de îndată la gardul din spatele curții, care despărțea goaspodăriile noastre
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
simți că unele lucruri nu se schimbă! Aveam 16 ani când, în sfârșit, ne-a dus tata la mare, pe noi, pe fete. Mereu ne povestea că avem rude la Mangalia, rămase de pe vremea deportărilor, că avem unchi, mătuși și verișori. De la cei din Oltenia și verii din București, află adresa unuia dintre verișorii lui, care dădea camere de închiriat. “De ce să stați la străini, când avem neamuri?” Așa rezolvă tata să ne și gătească mătușa (că tot fusese bucătăreasă) și
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
ne-a dus tata la mare, pe noi, pe fete. Mereu ne povestea că avem rude la Mangalia, rămase de pe vremea deportărilor, că avem unchi, mătuși și verișori. De la cei din Oltenia și verii din București, află adresa unuia dintre verișorii lui, care dădea camere de închiriat. “De ce să stați la străini, când avem neamuri?” Așa rezolvă tata să ne și gătească mătușa (că tot fusese bucătăreasă) și avea și mai multă încredere că nu facem prostii și suntem supravegheate. Cică
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
camere de închiriat. “De ce să stați la străini, când avem neamuri?” Așa rezolvă tata să ne și gătească mătușa (că tot fusese bucătăreasă) și avea și mai multă încredere că nu facem prostii și suntem supravegheate. Cică aveam și-un verișor...era angajat atunci, sezonier, ca salvamar. “Pot să stea fetele în camera lui, că el nu prea vine, decât atunci când mai schimbă hainele”, încuviință mătușa. Era o femeie mică de înălțime (dacă îi ajungea unchiului meu până la cot), mai în
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
mare...a fost totală. Eu am dansat toată noaptea și tot sejurul cu un tip, Turan, și soră-mea cu unu ce s-a prezentat Romeo. Abia spre dimineață, când să ne conducă spre casă, am realizat că „Romeo” era verișorul nostru! Turan era cel mai bun prieten al lui...și vecin. Dintre sute de tineri...s-au găsit ei doi. N-a fost o glumă și nici o întâmplare. Le-a lăsat văru' pe nemțoaice și tot cu noi mergea. La
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]