47,628 matches
-
se supune, fără să vrea. Dar ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenția din aceste răzlețe însemnări este faptul că Hortensia Papadat-Bengescu se oprește la poezia eminesciană "Melancolie" și, imaginând o scenă în care Ina se chinuie să afle versului eminescian corespondentul muzical cât mai adecvat, scriitoarea exprimă nu numai cazna actului creator, dar analizează într-un mod aparte poezia eminesciană. Fire capricioasă, Ina este revoltată că Maestrul Marcian îi spune și îi repetă că este talentată, dar îi impune
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
unde nu poate ajunge nimeni... Nu trebuie preluate, parafrazate..." Furioasă, Ina, care se află în "camera de muzică", silită să compună: "Vreau să citesc! decide, dar știe că minte că își minte ei însăși(!). Pe pian e o carte, aceeași, Versurile lui Eminescu. O găsești în toată casa în diverse ediții și legături. În fiece an Elena își întreabă odorul ce dar vrea, și el, grăbit ca un copil care abia așteaptă, îi cere "încă un Eminescu", adică un alt volum
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
mai de cinste pe coada pianului", concluzionează Ina și, prin ea, scriitoarea. "" Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, prin care trece albă, regina nopții moartă"... N-a deschis volumul, îl știa aproape întreg pe dinafară și versurile i-au venit în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă echivalența muzicală a vorbelor, n-o
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
sunete vorbele ce ar vrea să pronunțe..." În raționamentul contradictoriu al Străinei, "de ce două arte suprapuse", caută totuși "melodia pentru astfel de cuvinte", căutarea împinge imaginația compozitoarei către acel moment al trăirii sentimentului poetului, numit "minut al contemplării": "Nu sunt versuri, sunt vorbe ce s-au născut firesc, privind în sus, cerul, într-o anume seară la acel minut anume... Cuvinte simple, directe, acelea, numai acelea, și numai ale aceluia, deși le va fi putut spune oricine... O silabă nu poate
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
ceas se petrece undeva în lumi pe care un minut le contemplă. Fiecare cuvânt simplu dezbrăcat de orice simțire... numai albă... De ce atât de albă?" Și, mai departe, constatarea că: "O propoziție oarecare, directă, simplă poate fi cel mai minunat vers". Așadar, închipuirea Inei cheamă firesc imaginea poetului prins în chingile inspirației care-l izolează de lumea înconjurătoare: "geamul scund cu sticla murdară", dar și faptul că: "o căruță trece sărind pe pietre prin dreptul geamului, dar omul nu o aude
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
singur sta înfipt în timp, în timpul cel de jos, de pe pământ." După numeroase frământări, Ina, învinsă până la lacrimi de momentul inspirației poetului imaginat și de neputința ei de a compune, conchide firesc, într-un final în care ea recunoaște forța versului care "oprește" mersul timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
frumoasă, spirituală, cultivata Veronica, cea plină de mister și poezie, romantică și provocatoare, Își va Întrerupe studiile și se va Întoarce la Iași ca să fie aproape de „dulcea minune”, „Îngerul blond”. El Îi dedică poezii eminente, iar ea Îi dedică delicate versuri. O vizită În salonul ei de poezie sau se Întâlneau sub teiul de la Copou. Când nu se puteau Întâlni, comunicau prin scrisori. Ștefan Micle era Îngăduitor cu această situație, având Încredere În soția lui, accepta ca Veronica să fie muza
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Veronica nu s-au căsătorit deși erau legați printr-o puternică dragoste și o sumă de afinități. Neîmplinirea căsătoriei a adus după sine o mare tragedie. Moartea i-a răpit prematur. Veronica i-a Închinat și ea frumoase și delicate versuri adunate În volumul „Poezii” În 1887. Eminescu era Încântat de acest volum. „Cartea ei e veșnic nouă pentru mine. Ce frumoase versuri Întâlnești În cărticica asta”. Chiar dacă aceste poezii Îi erau dedicate, Eminescu nu era omul care să facă concesii
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
sine o mare tragedie. Moartea i-a răpit prematur. Veronica i-a Închinat și ea frumoase și delicate versuri adunate În volumul „Poezii” În 1887. Eminescu era Încântat de acest volum. „Cartea ei e veșnic nouă pentru mine. Ce frumoase versuri Întâlnești În cărticica asta”. Chiar dacă aceste poezii Îi erau dedicate, Eminescu nu era omul care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei grații de necontestat: De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns Văzând că noaptea vine Și lampa singură
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
a fost un om minunat și o scriitoare cu mijloace de expresie delicate. Veronica este una dintre primele poete din literatură română. Tudor Vianu remarcă cu obișnuitu-i discernământ: „Veronica Micle este primul poet eminescian, primul discipol al marelui poet, cu versuri stilizate și tipizate În factură poetică a epocii, cu nimic mai prejos de cele ale tuturor poeților care creaseră În aceeași vreme nivelul liric general”. N. Iorga a comparat-o cu „o eroină antică”, iar Duiliu Zamfirescu o considera „poeta
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Prin iubire pân-la tine Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg. Cum să fac! Când eu micimea Îmi cunosc atât de bine, Când măreața ta ființă, poate nici nu o-nțeleg” (Lui Eminescu) Sunt versuri pline de adorație și de modestie, publicate În 28 august 1885. În această poezie, adevărat testament poetic, impresionează conștiința propriei micimi În fața genialității poetului iubit, dar mai ales faptul că nu s-a sfiit s-o arate. Când Eminescu se
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
altă parte, înțelegerea confuză, reacționară, a suprarealismului, înțelegere caracteristică, de asemenea, României și a cărei responsabilitate apasă în întregime pe umerii poeților". Obsedat de suprarealism, ca de-o formulă metapoetică, autorul Athanorului socotea că producția d-sale "nu ține de versuri sau de proză, ci ține de felul în care cineva își vede de viața lui, și unii nici nu știu", spre a se declara o întrupare în carne și oase a acesteia: "Aș vrea să știi că eu gîndesc prin
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
adică a scriitorului, adică a demiurgului, metafora rostului artei, al literaturii, al Creațiunii, fiind evidentă) adâncul antropotecii ar fi lumea cealaltă, Neantul. Un scriitor știe însă bine că fiecare om e ceva deosebit. Până la urmă, romanul pare o ilustrare a versurilor lui Goethe (Höchstes Glück der Menschenkinder/ sei nur die Persönlichkeit), pe tematica post-kafkiană a omului-număr, fără viață personală, cu accente borgesiene (lumea de apoi în rafturi) și sabatiene (prin reluarea "temei ochiului" din Eseu despre orbire: Dacă toți oamenii sunt
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
carte poștală dintre noiembrie 1987 și ianuarie 1989, adresată de Nicolae Steinhardt lui Aurel Dumitrașcu. Le prezintă dl Adrian Alui Gheorghe. O rubrică bine venită, ce ar putea sta sub deviza maiorescianului În lături!, este Topul Cărților Proaste. Citatele din versurile unor oarecare George Tănsănică sau Rodica Dehelean sînt demne de cel mai sever prostologhikon liric. România surprinzătoare Inițiativa ministrului Turismului, Dan Matei Agathon, de a aclimatiza palmieri pe litoral e comentată pe larg în ROMÂNIA LIBERĂ, sub titlul "Palmier, extremă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
nu știu cum să spun. Plimbându-se singur pe malul Rinului, Nego cu siguranță recita poezii de Rilke sau alții... Cum mi se întâmplase și mie, într-o zi, după ce ieșisem din Domul copleșitor și o luasem în jos pe Rin, recitând... versurile lui Apollinaire... reproduc în proză... Rinul, greu, ca un zeu clasic, bărbos, întorcându-și spre mine fața ruisselândă... ruisselante, simplific. Adevărul e că noi..., cum să ne zicem noi, dacă nu scriitori... anormalii, pierduții, rătăciții în existență, trăim din astfel
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
se rupă precum cartonul ilustratei lui Nego cu cei trei regi-împărați înmuiați în aur. Ascultați ce însemnam eu pe hârtie în anii 50, cei mai apăsători... Dacă ați putea să vedeți și pagina cu scrisul caligrafic, limpede, de grămătic, reproducând versurile virgiliene ale epopeii... Dacă ați pă-trunde, o clipă, în acest Sanctuar, ați pricepe mai mult chiar decât încearcă să ne transmită, după două mii de ani, să ne pună în vedere însuși Virgilius, în contrast cu specia brutală a producătorilor de istorie, - politică
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
specia brutală a producătorilor de istorie, - politică... militară... umană, în general. "Haec super arvorum cultu pecorumque cantabam,/ Et super arboribus, Caesar dum magnus ad altum/ Fulminat Euphratem bello, victorque volentes/ Per populos dat jura, viamque affectat Olympo... Așadar: Cântam aceste versuri despre cultura câmpurilor și despre îngrijirea turmelor și despre cultura arborilor, în timp ce marele Caesar aruncă trăznetele războiului său aproape de Eufratul cel mare, și, biruitor, dă legi popoarelor, celor ce vor să-l asculte. În acest timp, dulcele Parthenope, (Neapolul n. n
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
Andrei Ionescu S-a stins din viață la mijlocul lui ianuarie un mare scriitor spaniol, laureat al Premiului Nobel în 1989, Camilo José Cela. Curînd după debutul cu un volum de versuri aflat sub semnul lui Góngora, a fost perceput ca un stilist surprinzător de stapîn pe mijloacele artei literare, iar nu mult după aceea, cînd a publicat romanul Familia lui Pascual Duarte (1942) și Călătorie în Alcarria (1945), s-a impus
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
mai ales arta de a le compune, de a contrapune, de a rima, de a alterna și chiar de a evada din sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot soiul, anunțuri publicitare, anunțuri matrimoniale) se fixează în versuri cu ritm și măsură variabilă, dar cu rimă perfectă; aceasta din urmă dă un aer carnavalesc întregii succesiuni, conferind o cursivitate stranie unei lumi haotice ("E.timpul ofertelor care pun lumea în mișcare! / Vând TV color cu mici defecțiuni, calitate
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
răcirea soarelui. Să disperăm? Nici cum. Probe? Pe toate brazdele scrisului întâlnim seniori ai politicii: fostul președinte al partidului național-liberal este un excelent epigramist, actualul președinte al P.R.M.-ului versifică abundent, fostul premier Radu Vasile a publicat un volum de versuri și are posibilități să mai tipărească unul, președintele republicii noastre, încă semi-prezidențială, este un fin prețuitor de proze ale unor scriitori în viață, dl. Adrian Năstase se pronunță în maxime și aforisme din care poate oricând alcătui un elegant tom
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile Ioanei Ieronim (născută în 1947, în Țara Bârsei), cuprinse în volumul Triumful Paparudei, se situează la confiniile lirismului cu antilirismul obiectivității, al evadării în real, prevestind astfel valul corosiv al optzeciștilor. Două sînt planurile acestei producții autobiografice, care ne reamintesc
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
șomajul din societatea capitalistă, să dai un exemplu de vitalitate și de combativitate (...). Cititor al lui Goethe, n-ai devenit un mizerabil homunculus, ci un om titanic, un conducător de gloate... Vreau să-ți declar, chiar dacă ai protesta, că în versurile de mai sus procedezi ca Goya și Paciurea". Sau: "Stalin (...) a fost un (...) ocean, o forță grandioasă, temerară, stăruitoare, combativă, mai ales constructivă, dar liniștită și zîmbitoare... În I.V. Stalin au stat laolaltă toate luminile de care au strălucit vreodată
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
postum, al echinoxistului Augustin Pop (1952-1998) a fost "pregătit" de biografia acestui inadaptabil cronic, care, în 1983, n-a ezitat a călători pînă la Gdansk, unde a stat de vorbă cu Lech Walesa, iar la 22 decembrie 1989 a recitat versuri incendiare din balconul Județenei de partid Cluj, unde s-a aflat alături de Doina Cornea. O figură insolită în Clujul adesea placid, academic, "cuminte"... Moartea subită, prematură, i-a sporit, cu o nuanță tragică, aura de idealism. "Nu sînt naiv. Și
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
numeroaselor premii și distincții internaționale, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori greci în străinătate. Odysseas Elytis, care l-a admirat, îl considera un "poet european de o rară sensibilitate". Membru al Academiei Internaționale Mihai Eminescu(1995), Takis Varvitsiotis, ale cărui versuri sunt tălmăcite în limba română începând din 1970 (de traducători precum Ion Caraion, Polixenia Karambi, Ion Brad, Andreas Rados, Leonida Maniu, Lia Brad-Chisacof, Geo Vasile ș.a.) rămâne un prieten statornic al României, pe ale cărei meleaguri a poposit în 1979
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]