285 matches
-
în Piața Teatrului), un câine își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe măsura
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
câțiva ani la țară și prin țară). În cele patru volume intitulate Rustice (1893-1894, ultimul premiat de Academia Română), el descrie, în versuri și în proză, peisaje sau munci campestre, aspecte „din viața zilnică a țăranului” (cum sună titlul unui ciclu), versifică în manieră folclorică diverse motive. Mici întâmplări constituie nuclee epice pentru prozele din aceste culegeri, fără virtuți deosebite, dar considerate de autor bune prilejuri de a-i instrui și moraliza pe săteni. În anii următori scrisul său vine în întâmpinarea
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
în Dicționarul limbii române contemporane. În majoritatea poeziilor este, în schimb, preluată prozodia din precedentul secol și, odată cu ea, întreaga ei poetică. După toate indiciile, în înțelegerea lui P., cuvântul „poezie” e sinonimul cuvântului „vers” și a poetiza înseamnă a versifica. Tot ce provoacă o reacție oarecare a sensibilității (și nicidecum doar ceea ce, potrivit opiniei lui Vladimir Maiakovski, se poate spune numai în versuri) are, căzând sub incidența privirii sale, șansa de a se face vers, și chiar se face, într-
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
mai pustie, mai singură, măcinată de regrete și de jale. Este fascinată de pacea și frumusețea cimitirelor - o mare tentație pentru suflet de a evada către altă lume. În zecile de poezii publicate în periodice după 1909, P. continuă să versifice în aceeași manieră simplă, comună și cam vetustă, aproximativ aceleași teme și stări. Hotărâtă să transforme „lacrimile” în „mărgăritare”, alcătuiește compoziții plastice ușor eterate, cu peisaje sub lună, cu edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
de istorie contemporană, consemnând cele mai importante evenimente ale unui secol, de la 1464 (încoronarea regelui Matei Corvin) până la 1558 (învestirea ca împărat a lui Ferdinand I). Decretat de contemporani poeta ornatissimus, O. nu face decât să se supună convențiilor epocii, versificând cu dexteritate în latină câteva duzini de Carmina. Sunt reunite, astfel, epitafuri - celebre rămân „elegiile” compuse în 1536 la moartea prietenului Erasm și a fratelui Matei, influențate, ca ton, de Tristele lui Ovidiu -, compoziții ocazionale, distihuri către amici, câteva satire
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
criticat de B. P. Hasdeu și V. Alecsandri, iar Academia Română a refuzat publicarea lucrării. Au existat mai multe încercări de prelucrare cultă. Din ciclul novăcesc St. O. Iosif alege momentul petrecerii celor trei voinici la crâșma Aniței, pe care îl versifică în poezia Anița crâșmăreasa, urmată de balada Gruia. Petre Dulfu versifică douăzeci și patru de episoade în ciclul Gruia lui Novac (1913), într-o formă apropiată de cea populară, ceea ce a făcut ca versurile lui să se răspândească în popor. În Moldova
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
refuzat publicarea lucrării. Au existat mai multe încercări de prelucrare cultă. Din ciclul novăcesc St. O. Iosif alege momentul petrecerii celor trei voinici la crâșma Aniței, pe care îl versifică în poezia Anița crâșmăreasa, urmată de balada Gruia. Petre Dulfu versifică douăzeci și patru de episoade în ciclul Gruia lui Novac (1913), într-o formă apropiată de cea populară, ceea ce a făcut ca versurile lui să se răspândească în popor. În Moldova circulă ca urătură de Anul Nou în special Gruia la arat
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
În schimb, „Revista revistelor”, când nu arată spirit partizan, e cvasinerelevantă, de interes redus fiind îndeobște și rubrica „Note și discuțiuni”. În schimb, capitolul „Literatură” se dovedește foarte sărac. Sporadic apar poezii de Radu D. Rosetti și H. G. Lecca, snoave versificate de Th. D. Speranția, câteva proze semnate, printre alții rămași necunoscuți, de Al. Cazaban, Victor Eftimiu, B. Nemțeanu, I. Chiru-Nanov (cel mai fidel, acesta va colabora până la ultimul număr) și N. Pora și o piesă, Domnul Luca, de C. Rădulescu-Motru
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
unui moralism ostentativ: aceiași indivizi onești, care reușesc să înfrângă dușmanul de clasă, ori care, neînțeleși de semeni, izbutesc în urma unor îndelungi tribulații, să își dovedească nevinovăția. În Lângă un geam deschis (1955) și în Noi, cei vii (1963), autoarea versifică facil și declamativ teme frecvente în literatura momentului, vădind o atitudine entuziast-idilică în raport cu realitățile. SCRIERI: Cercul alb, București, 1945; Anii iubirii, București, 1955; Lângă un geam deschis, București, 1955; Sub arșița verii, București, 1957; Suită dramatică, București, 1959; Noi, cei
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
poeților noștri ca fiind condiționat de depășirea reportajului de poezia autentică. Un exemplu este recenzia la volumul de poezii al lui Petre Vintilă apărută În Viața românească, semnată de J. Popper, În care acesta are pretenția de a deosebi reportajul versificat de poemul autentic prin «justa Înțelegere a funcției lirice pe care o cere imaginația» care « Îl va ajuta pe poet să pompeze sânge În notațiile seci ale poemelor sale». O asemenea «critică», indicând unui poet calea succeselor sale prin stimularea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită atitudine care trădează mentalitatea proletkultistă. Asemenea poeți disprețuiesc studiul, nu-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii În dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci, exprimându-și abstract și superficial atașamentul față de noua noastră viață, lăsând În paragină expresia. (Ă). Literatura nescrisă a poporului stă la baza Însăși a literaturii noastre naționale. Studierea tezaurului poeziei naționale oferă poeților noștri - așa cum s-a remarcat adesea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
traduceri, semnând (uneori în colaborare) tălmăciri după opere de Molière, Flaubert, Madame de La Fayette, Pușkin, Jules Renard, Raymond Radiguet, Maxim Gorki, Valéry Larbaud, Bertolt Brecht ș.a. A prelucrat în versuri o mai veche traducere din Norii de Aristofan. A mai versificat, stilizat și prefațat numeroase traduceri din literaturile sovietică, bulgară, maghiară, germană, chineză ș.a. Receptată favorabil la vremea apariției, poezia lui B. a fost considerată reprezentativă pentru modernismul românesc. Începând cu anul 1922, unele poeme au fost traduse și au intrat
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
în Transilvania, până la primul război mondial, baladele, fabulele și cântecele lui se găseau în manualele școlare și aveau circulație, datorită simplității și elanului patriotic. Poetul se inspira din istoria națională, sub înrâurirea lui V.Alecsandri, și din tradiția populară. A versificat și câteva basme, culese din împrejurimile Sucevei, și a încercat să compună o epopee în douăsprezece cânturi, Descălecarea lui Dragoș în Moldova, cu subiectul luat din Cronica lui Huru. Deși a publicat mult, o bună parte din scrierile poetice sau
BUMBAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285945_a_287274]
-
literare”, i-a trimis-o lui Titu Maiorescu doar la insistențele profesorului de estetică Ioan Paul, nepot și prieten al său. Motivul popular al fetei de împărat îndrăgostită de soare și metamorfozată, din pricina curiozității ei, în floare a soarelui, este versificat corect, cursiv, fiind o prelucrare asemănătoare celor făcute de V. Alecsandri, G. Coșbuc sau, mai târziu, de St. O. Iosif. Forma definitivă, cizelată în urma sugestiilor lui Titu Maiorescu, a fost reprodusă de numeroase manuale și antologii, tipărită separat (1910) și
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
publică, în chiar anul debutului în presă, și cel dintâi volum de versuri - Câteva ore de colegiu (1846). Se întâlnesc aici reflexe ale lecturilor din Byron, Lamartine, Musset, Hugo, fructificate având în față și modelul poeziei lui Heliade. Tânărul condeier versifică, într-o manieră pretențioasă, cu o sentențiozitate greoaie, multe dintre motivele romantice consacrate, cum va face și în Arpa română (1852), Lyra (1858) ș.a. Poemul epitalamic Florica (1847), având ambiția transpunerii unei iubiri ideale, este o superficială proză rimată. Prin
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
dat În gazdă la Gellu Naum, iar acesta Îl apreciază. Naum este cel mai important supraviețuitor al suprarealismului românesc din perioada respectivă și, după cum Îmi spun toți prietenii mei critici literari, un foarte mare poet. În acest timp, Vadim Tudor versifică În manieră epigonică, undeva Între Alecsandri și Bolintineanu. Sigur că Vadim Tudor vrea și el să fie recunoscut. „Patronul”, cum i se spunea lui Eugen Barbu, avea cred, În felul său, gust literar. Să nu uităm că „Patronul” l-a
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fost un poet original. El recunoaște influența pe care C. Bolliac a exercitat-o asupra sa. Poeziile din volumul Ore de dezgust (1854), semnat cu pseudonimul Grigorie Ilaru, au un timbru sonor, emoția fiind înecată de retorism. Abilitatea cu care versifică vine dintr-o cultură bogată, dar este, poate, și efectul unui proces de mimetism, poeții săi tutelari fiind Byron și Lamartine. Atunci când abandonează celebrarea idealurilor naționale sau a trecutului istoric, viziunea lui lirică devine, în maniera poetică a primilor ani
BOSSUECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
și Educației Socialiste (1968-1973), ambasador al României la Atena (1973-1982), director în Ministerul de Externe al României (1982-1984), director al Teatrului „C. I. Nottara” din București (1984-1990). În 1990 a înființat Editura Demiurg. B. s-a afirmat ca poet militant, versificând, după tipicul „baladelor” din anii ’50, teme curente ale epocii. Balada Cincisutistul (Premiul revistei „Almanahul literar”) este relevantă în acest sens. Spre anii ’60, limbajul poemelor devine mai sobru și tematica se diversifică, ajungând cu timpul să contrabalanseze temele-standard ale
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat, dar și foarte convențional mândria patriotică și se simte dator să se arate preocupat de devenirea țării. Cântec de mai (1989) cuprinde compuneri versificate conform consemnurilor propagandistice ale oficialităților momentului (glorificarea convențională și mitificarea Partidului Comunist, cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu), fără interes estetic. Convorbiri, interviuri și declarații ale unor personalități artistice sau culturale, consemnate în spațiu parizian și prevăzute cu mici introduceri eseistice
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
simțului artistic; rezultă versuri care vor face carieră în zona ridicolului: „Plugul, strungul și condeiul / S-au pornit să chiuie” sau „La masa verde, față-n față / cer unii moarte, alții viață” - o versiune simplificată a tranzacțiilor istoriei politice. Poemele versifică reportajele la modă ale primelor două decenii de după război. Dar, spre sfârșitul anilor ‘50, poeta găsește și exploatează un culoar mai decent. Universul domestic dislocă treptat discursivitățile heirupiste, aducând accente noi, precum cele din lirica erotică a acestei perioade mature
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
literară și critica și istoria literară, terenul său de aplicație predilect fiind opera literară eminesciană. Într-o primă lucrare, antologia Poezia de inspirație folclorică, B. are în vedere, alături de textul eminescian publicat, analiza: cercetează principalele poeme de inspirație folclorică (basmele versificate), „precum și acele poezii originale a căror legătură cu folclorul este vizibilă «cu ochiul liber»”, și „treptele asimilării folclorului”, pus în raport cu marile teme eminesciene. Autorul crede că „asimilarea folclorului, în sens strict, nu trebuie căutată, nu poate fi urmărită, în postumele
BADEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
capacitate retorică. A. stăpânește verbul și nu doar atât, îl domesticește și îi insuflă o sensibilitate poetică și un dramatism care se transmit uneori cititorului. Lirismul nu e confesiv, ci spectaculos, poemele (majoritatea de dragoste) au o armonie formală desăvârșită. Versificând cu ușurință, poetul adoptă poze și se lasă deseori furat de inspirație. Abandonându-se unei atitudini grav sentimentale, el reface un univers tradiționalist fixat în evenimentele vârstei. Dorul de spațiul și timpul copilăriei, transfigurat poetic, nu e, în poezia lui
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A. A.-Luca (A. Luca-Axelrad) sau Roata, A. Roată, Moș Roată, A. Tutov(eanu). Placheta de debut, Spre Răsărit (1900), trimite vag la țara biblică, pierdută; într-o a doua, A. versifică povețe pentru școlarii săi (Copiii și cartea, 1901). Discret, sentimental, poetul cântă, în manierea sfârșitului de veac, durerea neamului căruia îi aparține (Lădița cu necazuri, 1919), învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
Sculpturile din vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce să spună. Își revine și se interesează, dintr-odată grijuliu: Măcar sunt bune? Trio Fulcinius bănuiește o capcană, dar n-are încotro. Nu poate ține pasul cu iuțeala gândirii împăratului. Se hotărăște așadar să fie prudent
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care Întotdeauna mi-au fost supărătoare Și pricini felurite de lungă Întristare?” Întrebare, totuși, retorică. Îngrijorare puțin jucată. Poetul cunoaște remediul: tehnica de a versifica bine „stilul deslușit”. Pentru a evita o tiranie incontrolabilă, acceptă cu bucurie o tiranie controlată de legi. Este Împăcat, de altfel, cu ideea că literatura lui reprezintă un factor de tranziție. Primește, ca Alecsandri mai tîrziu, ideea de a fi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]