294 matches
-
implicare accentuată, cu ecouri tradiționaliste, definită ca „elementul pur descriptiv al forțelor htonice” (E. Lovinescu). Prezențe editoriale târzii sunt Armonii în zori (1961), Treptele împlinirii (1967) și Poezii, volum antologic (1968). De fapt, încă dintr-o etapă anterioară, ilustrată de versificările din volumele De vorbă cu fierul de plug și Pentru dreptatea câștigată, ambele apărute în 1949 și respirând un optimism ostentativ, timbrul devine fals, convențional, în conformitate cu imperativele ideologice ale epocii. SCRIERI: Flori de lut, București, 1920; Râsul apei, București, 1923
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
sau în Limba iubirei și Raiana (1892), Pontice (1898), împovărate de stângăcii și de sărăcie imaginativă, îi imită palid pe Mihai Eminescu, Al. Vlahuță și pe George Coșbuc. Când invocă trecutul macedoromânilor, cu viziunea ridicării lor la o viață glorioasă, versificările capătă o oarecare substanță. De altfel, în periodice, ca și în volumul Lilice de la Pind (1897), dă poezii în dialectul aromân, însoțite de transpunerea lor în cel dacoromân. Paginile de proză, incluse în culegerea Dragomir. Medgeea. Baba Sanda. La bacalaureat
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
aspecte mai puțin dezbătute. De pildă, în cartea despre opera lui Dosoftei, parcurgând, în capitolul Psalmi și psaltiri versificate în Europa, întreaga tradiție a speciei lirice de până la transpunerea mitropolitului, autorul consideră că principala cauză a lipsei de interes pentru versificări de acest gen în aria de cult ortodoxă o constituie slaba cuprindere a psalmilor în ritualul sacru (cele câteva inițiative din Transilvania, înregistrate după 1673, apar sub influență calvină). Aceeași metodă, privilegiind informația documentară, stă la baza întregii activități a
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
și adăugiri de la o ediție la alta, Dorul inimei, culegere amintind epigonic de Spitalul Amorului a lui Anton Pann, unde sunt agregate versuri populare, romanțe, „cântece de dor și amor”, cuplete, poezii de V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Al. Sihleanu ș. a., versificări proprii, traduceri. Era de așteptat să aleagă spre a traduce Crimele misterioase de Émile Gaboriau și să caute la Charles Desnoyer și A. D’Ennery (La Bergère des Alpes) o schemă pentru piesa Păstorița Carpaților, localizare jucată stagiuni în șir
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
care o practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
mahala etc. Elementele acestei fâșii de existent (văzute „obiectual” și „evenimențial”) sunt obiectul unei prelucrări suficient de libere pentru a putea fi considerate „naturale”; realismul nu e parazitat de convenționalisme, adică de constrângeri ținând de formal (dispare marcarea grafică - prin versificare - a genului), de tematic (nu apar în structura textelor elemente prefabricate, din al căror puzzle să fie reconstituită silogistic metafizica textelor) și de stilistic (stilul înalt „poetic” este cel mult obiectul unei operații de ironizare prin înglobarea sa în structuri
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
de cuvinte desemnând realități exotice, încât străbaterea lor reclamă foiletarea enciclopediilor și a atlasului. În anii de studii, poezia este pentru P. un prilej de verificare a gustului și a cunoștințelor și, în mare măsură, un exercițiu pentru desăvârșirea meșteșugului versificării. Fără să experimenteze prea variate moduri prozodice, poetul le cultivă perseverent pe acelea în care se va exprima și în opera de maturitate. Preferința lui merge către versul iambic de paisprezece silabe, dar folosește destul de frecvent și endecasilabul, uneori alexandrinul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
România literară”, „Iașul literar”, „Argeș”, „Steaua” ș.a. Primul volum, Între mare și cer (1964), amalgamează cu zel retoric atât poezii despre mare și timp (Pescăruș, Farul de pe coastă) ori despre natură (Poemul vântului, Dansul ploii dintâi, Primăvara intimă), cât și versificări teziste, avându-i ca protagoniști pe „eroii” zilei: colectiviști, cosmonauți, muncitori pe șantierele „mândriei socialiste”. Dacă „jurnalele” în versuri respectă locurile comune trasate ideologic în epocă, ori de câte ori R. tinde să adopte stilul poeziei autentice în cărțile ulterioare, inițiativa sa cade
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
ocolească orice popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în general, se cantonează în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune o imprecație la adresa idolului Aur. Limbajul este adecvat, colorat neologistic, într-o frazare abil retorică, ce dovedește o mare ușurință a versificării. Poeme eroice sunt, din acest motiv, mai puțin atinse de aerul vetust al altor producții contemporane de același gen, deși sunt în descendența accentuată a modelelor V. Cârlova, V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga. Nu întâmplător, autorul a fost înscris
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
revistei „Știință și tehnică”, își reia și reeditează cartea din 1947 și scrie, singur sau în colaborare, lucrări de popularizare a științei. Povestioarele pentru cei mici ale lui M., îndeosebi cele avându-l ca erou pe Țăndărică, relevă îndemânare în versificare, un limbaj adecvat vârstei și oarecare inventivitate în închipuirea unor întâmplări amuzante. Scrise cam în aceeași vreme, nuvelele Turla cu paianjeni, Foc la Moara Roșie și Minunea din moscheie rețin atenția prin exotismul peisajului dobrogean și prin încercarea de a
MOROIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
epigonism. Un nou elan liric trăiește M. la mijlocul anilor, ‘20 pe meleagurile basarabene, dar și acesta se epuizează repede, concretizându-se doar în câteva poezii epico-descriptive (Pe limanul Nistrului, Akermanul, Nadia, O iarnă la Bugaz, Legenda covoarelor basarabene ș.a.). Simple versificări, satisfăcând comanda organizației carliste pentru copii și tineret, Sergentul Soare și Cântecul străjerilor nu au valoare. În schimb rețin atenția, în destul de bogata publicistică a lui M., o suită de amintiri târzii și de medalioane din lumea muzicienilor, precum și câteva
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
folclorică a inspirației, în piesele scrise în spirit și vers popular, în special cântece, balade, doine, descântece, care păstrează un aer de autenticitate, de simplitate și prospețime. Referiri la motivația, natura și sensul poeziei apar, implicit sau explicit, în multe versificări, aceasta fiind văzută ca o manifestare a prea-plinului trăirilor. Deși, în general, temele și mesajul au la M. cea mai mare importanță, în volumul Lilioară se poate constata atenția dată expresiei, versurile, imaginile fiind mai elaborate, mai puțin descriptive și
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
versiunile sale, chiar dacă au fost reprezentate, nu rămân în fondul repertorial activ. Cauza rezidă în insuficienta înzestrare poetică și în capacitatea redusă de a echivala în traduceri subtilitățile din textele originale. Strădania i-a adus totuși o anume dexteritate în versificare și în construcția conflictelor, ceea ce, împreună cu familiarizarea sa cu trecutul românesc, cu graiul vechilor pravile, al cronicilor și al baladelor populare, i-a determinat opțiunea pentru drama istorică în versuri. Prima încercare, Bimbașa Sava, acuză însă un dialog greoi, împiedicat
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
P. este unul dintre poeții din jurul revistei „Iașul literar”, reprezentant al liricii patriotice, scrisă în spiritul grandilocvent al epocii, dar care își conturează încă de la debut un profil poetic: o anume înclinație spre lirismul duios și o notabilă facilitate în versificarea locurilor comune. Chemarea primăverii și Stele roșii (1960) cuprind versuri în care sunt enumerate conștiincios avantajele noii societăți, virtuțile omului erei socialiste, aici abundând piesele cu caracter ocazional, adeziunile entuziaste la fenomenul social contemporan. Uneori, în poemele de dragoste, când
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
cuprinse în volumul publicat de autor în 1902, au apărut anterior, uneori sub alte titluri, în „Literatorul” (1899), „România jună” (1900), „Literatură și artă română” (1899-1901). Cântecul toamnei și Serenade demonice vor fi editate în volum postum, în 1909. După versificările începuturilor, pe teme umanitare, P. își găsește un drum propriu în poezie în contact cu simbolismul. Nu a fost însă un imitator. El a trăit, pe coordonate de o excepțională noblețe intelectuală, drama singurătății și a eșecului, a fatalității tragice
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
Târgoviște). Mai scrie, iscălind I. Dumitrescu-Pietrari, I. Aliniș, Secure, N. Pinten ș.a., și în alte gazete locale, precum „Ecoul Dâmboviței”, „Ancheta”, „Gorjanul”, și înființează el însuși „Suflet de țăran” (Târgoviște, 1932), care nu rezistă mult timp. La toate dădea și versificări ocazionale, cronici rimate sau epigrame. Acestea din urmă sunt strânse în volumul Țepi... cu adresă (1930). Ulterior își tipărește plachetele Scrisori de primăvară (1932), Amintiri (1935), Depărtări (1936), Regelui meu (1936), Poeme cu livezi (1937), Poeme cu vin și haiduci
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca lupul căprioara pe viroagă./ Nu cred în sulimanul de cuvinte/ Cum maică-mea în dresuri n-a crezut”). Paralel, P. practică și versificările ocazionale, preamărind pe puternicii zilei (inclusiv pe regele „său”) ori distribuind amabilități confraților, nu fără să încerce a le sesiza tematica și stilul. La alt nivel este placheta Ne fac dojană grea străbunii, în care durerea sinceră și deosebit de intensă
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
care le-au acceptat, a lipsei de eroism și de spirit de sacrificiu. La extrema opusă se plasează Carte cu eroi și Spre zăpezi. Autorul e și aici sincer, pe alocuri surprinde tragismul războiului, însă multe pasaje sunt copleșite de versificări encomiastice și declamații bombastice. Experiența dublă, de poet și dascăl, se relevă în versurile din placheta Din Țara lui April. În schimb, culegerea Scrisori de primăvară e mai curând un eșec, deoarece autorul nu își poate selecta multe dintre poeziile
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
de la Războieni (1882) are ca model Dumbrava Roșie, dar și legendele istorice ale lui D. Bolintineanu. Scriitorul s-a făcut cunoscut însă mai ales prin „poeziile eroice și naționale” din Pui de lei (1891). Foarte răspândite prin intermediul școlii, majoritatea sunt versificări didactice ale unor episoade din istoria națională, cu utilizarea, de preferință, a versului de factură populară (Voievodul Ștefan, Vlad Țepeș, Moartea lui Decebal). Patriotismul autorului era real, însă convenționalismul naiv al personajelor istorice, dilatarea hiperbolică a portretelor duce, fără intenție
NENIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
conjuncturală și de un patetism rizibil. Era în ordinea firească a lucrurilor ca P. să aibă și o producție lirică abundentă, ale cărei trăsături se vor contura chiar din volumul Poemele pădurii (1973): metaforizarea excesivă a banalului, utilizarea febrilă a versificării retorice, preluarea unor elemente din doina sau din balada populară, vădind o propensiune mai degrabă întârziat sămănătoristă decât una clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
atenția lumii literare, așa cum nici încercarea de a accede pe scena Teatrului Național din București, în stagiunea 1931-1932, nu are succes, piesa Să veghem fiind respinsă deoarece era „imposibil de reprezentat scenic”. Fără chemare pentru poezie - Din lanuri vii cuprinde versificări banale ale unor meditații, motive folclorice sau descrieri ale unor aspecte din viața rurală -, P. trece definitiv la proză. Tema predilectă, tratată cel mai adesea melodramatic, este suferința umană și deslușirea cauzelor acesteia. Drame întunecate constituie destinul unor personaje care
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
care le prelucrează: Hristoitie au Școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834), Noul Erotocrit (I-V, 1837), Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam (1850). Mai înzestrat decât I. Barac sau V. Aaron, P. trece de la culegeri, versificări și prelucrări la înstrunări originale, unde virtuozul jocului cu vorbele, cu înțelesurile și bogăția lor multicoloră se află în slujba unui moralist volubil, înclinat spre ironie. Încă în zona prelucrării, cartea Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853) pleacă în primul rând
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
la „Lumea românească”, iar în 1945 tipărește gazeta „Vipera”, fiind redactor-șef și elementul catalizator al acesteia. A mai colaborat la „Teleormanul liber”, „Steagul roșu”, „Gazeta literară” ș.a. Poeziile scrise de P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege Hopânțol”) și
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
umanism generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună”, și ample poeme narative, în fond versificări prozaice despre N. Bălcescu sau despre satul lui Al. Sahia. Rareori se poate găsi aici fiorul liric, cum se întâmplă după vizitarea muzeului dintr-un sat distrus de naziști - Lidice. Asemenea mai vârstnicului G. Călinescu, care schimbase lira clasică cu
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
s-au scris pe tema păcii, se cuvine să fie amintită una, intitulată Strajă Păcii a Petrei Duțu. Nici această poezie nu reușește să ne comunice măcar un singur aspect real al luptei pentru pace, pierzându-se, În schimb, În versificarea unor locuri comune. (Ă). De asemenea, cunoașterea poeților clasici, a celor mai buni dintre poeții noștri actuali și a poeților sovietici - i-ar fi sporit exigențele față de, propria sa creație și i-ar fi temperat graba de a se vedea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]